Zilele trecute am dat peste o povestioara cu talc.Citind-o, am facut imediat o paralela dintre crestinii duhovnicesti care traiesc cu frica de Domnul si "crestinii religiosi" sau necrestinii.
Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea
în sinea lui:
„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi
munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări;
văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu
cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva
oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre
viaţa lumii“.
Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut
cât de ţanţos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi
s-a gândit: „înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea,
îi voi povesti cele ce cunosc“.
Şi vulturul a început să-i vorbească
cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.
La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic.
Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai
vorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i
povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte.
Şi fiecare a
rămas mulţumit de soarta lui.
Psalmistul David spune:
"Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"
Ce vrea sa spuna, suntem noi oare orbi?
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină...lamureste David in Ps.119
Din punct de vedere spiritual fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, suntem orbi.
Suntem surprinsi ca in multimea de prieteni, chiar pana si in familie uneori, anumite discutii sunt in contradictoriu si ne gasim in situatia asemanatoare a celor din istorioara de mai sus(vulturul si cocosul).Nu gasim subiecte de conversatie, ne plictisim repede unii de altii, cu alte cuvinte nu ne simtim bine unul in prezenta celuilat.
De ce? Pentru ca exista o deosebire intre aceste doua categorii de oameni, oameni firesti si oameni duhovnicesti, ori niciodata nu pot avea aceeasi viziune.
Dar
omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el
sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate
duhovniceşte, spune Pavel.
Omul duhovnicesc este conectat cu cerul, este preocupat ca zi de zi sa-L cunoasca tot mai mult pe EL si sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu, pe cand omul firesc sta departe de aceste lucruri deoarece intregul timp si-l dedica lucrurilor pamantesti.
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!"
Observati ca omul duhovnicesc nu face nimic din obligatie, ci din placere:
îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.
îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.
Pentru omul duhovnicesc care este implicat zi de zi intr-o anumita activitate la biserica, nu este o povara, ci o placere, ori pentru omul firesc devine o povara chiar si o ora pe saptamana.
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!
