4 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.1-18
Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimii.
Ieremia 2.1-18
Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimii.
Este ca şi cum Domnul ne-ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: «Ţi-aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă?
Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr-un pustiu, ca printr-un „pământ nesemănat" (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi"» (Apocalipsa 2.4).
„Vai", zice Domnul, „poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos" (v. 11 şi sf. v. 8)!
„Vai", zice Domnul, „poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos" (v. 11 şi sf. v. 8)!
Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te-ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta?
Ce nebunie să-L părăseşti pe El, „Izvorul apelor vii" (v. 13), pentru a săpa „fântâni crăpate, care nu ţin apa" (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii...!
„Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou"; însă cine va bea din apa pe care i-o va da Isus „nicidecum nu va înseta niciodată" (Ioan 4.10,13,14).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu