Versetul zilei

19 ianuarie 2016

Hrana ta zilnica!

Cu intarziere, dar pentru ca nu trebuie sa intrerupem studiul, astazi  voi posta si ziua de ieri si cea de azi.

18 IANUARIE
Psalmul 106.24-48
In Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37,43)...". Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „n-au crezut,... au murmurat,... s-au amestecat cu naţiunile, ... au slujit idolilor lor,... au vărsat sânge nevinovat,... s-au întinat..." (v. 24-39). Ce istorie dezolantă a acestui popor care s-a scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Ne-am fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului.
Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătele, ... Şi-a amintit, ... I-a părut rău, ... a făcut să găsească milă" (v. 44-46). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă
eternă (v. 48).
Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu - „Au dispreţuit ţara cea plăcută". Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, ... sau dispreţuită! 
Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.


19 IANUARIE
Psalmul 107.1-22
Cea de-a cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v.3) în „zorii zilei" mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.
Intr-o manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 4-9,10-16,17-22 şi 23-32 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).
Sufletul poate a rătăcit mult timp făra scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21.14...). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci 1-a săturat, 1-a satisfăcut şi 1-a condus la odihna divină (v. 9,7).
Sufletul poate a gemut sub sclavia lui Satan-Asupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului... (v. 2,10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, 1-a eliberat şi i-a rupt legăturile (v. 14,16).
Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) - până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şi-1 vindecă (v. 20).
Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum ne-a găsit şi ne-a mântuit Domnul sufletul?

18 ianuarie 2016

Poti sa crezi sau nu, este alegerea ta!

Am primit această prorocie din partea unei surori si am decis sa o pun pe blog. Doresc ca fiecare sa auda si sa cunoasca ce vorbeste Domnul. El nu vorbeste doar pentru cativa oameni, ci pentru toti.  
Singura deosebire este ca nu toti doresc sa ia aminte.

Ca de obicei, vă spun ceea ce spune Scriptura: „Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:20-22)

Au scăpat de sub control frâiele lucrurilor văzute de privirea ochilor voștri de carne – zice Domnul.
Și mai mult decât atât, pentru că aceste pricini de tulburare vor avea putere de influență la nivelul gândului, și vor căuta să imprime stare de tulburare și nemulțumire.

Pentru că toate aceste lucruri se vor petrece sub ochii voștri – zice Domnul – este de neapărată trebuință să înțelegeți și să cunoașteți secretul biruinței – zice Domnul. Am pregătit pentru cel sincer, pentru cel ce va intra în odăiță și Mă va chema, am pregătit încercuire de ocrotire care să fie coborâtă peste coapsele minții – zice Domnul. O încercuire specială care să păstreze pacea peste duhul minții, în așa fel încât nicio influență din afară, purtătoare de tulburare și amărăciune să nu vă influențeze și să vă otrăvească gândul, nici orientarea, nici direcția, nici încredințarea – zice Domnul.
Și pentru că-i scurtă vremea de pregătire în care se face echiparea în odăiță, am vrut să trag un semnal de alarmă în auzul urechilor voastre – zice Domnul.
Și ferice de cel înțelept care va lua aminte la sfatul Meu – zice Domnul – că va beneficia de această încercuire de protecție care-i va păstra pacea peste duhul minții. Pentru că, iată, o frântură din taina vremii, pe care o fac cunoscut într-o vreme ca aceasta în auzul urechilor celor ce poartă Numele Meu – zice Domnul. De-o bună bucată de vreme, în dosul ușilor închise, cei ce pretind că țin în mâinile lor soarta omenirii au pregătit un cod de legi, legi omenești – înțelegeți-Mă – puse la cale de minți diabolice. Le-au pregătit, și de multă vreme au luptat să le croiască cale pentru a le pune în aplicare, dar dreapta Mea le-a stat împotrivă – zice Domnul.
Pentru că Eu Însumi am măsurat o vreme – zice Domnul – și-am pus țăruși de început pentru această vreme, și-am pus țăruși de final pentru această măsurătoare – zice Domnul. O măsurătoare de vreme în care am hotărât ca pe-ai Mei să-i îmbrac cu putere de rezistență pentru vremea care vine – zice Domnul. Și pentru că această vreme de pregătire se apropie de final, se apropie de încheierea ei, iată că din loc în loc trag acest semnal de alarmă, și voi duceți vestea mai departe – zice Domnul – pentru ca cei ce-și vor viața să intre grabnic în odăiță, că acolo se face pregătirea – zice Domnul.
Sunt pregătite veșminte de protecție, care vor fi așezate peste umerii celor ce cer o astfel de înveșmântare – zice Domnul. Și – „Da” și „Amin!” – când dreapta Mea se va retrage din dreptul opreliștii puse odinioară, iată că nimic nu va mai putea sta înaintea dezvăluirii evenimentelor cu repeziciune, și a desfășurării lor – zice Domnul. Nimic nu le va mai putea sta în cale, și aceste legi, decretate una după cealaltă, la scurt interval de timp – zice Domnul – vor face alegerea în popor, și mulți vor ajunge să-și iscălească sentința lepădării – zice Domnul – spunându-și că pentru vremea de restriște se retrag, și-apoi vor intra din nou în numărătoarea celor aleși. Dar cei ieșiți odată, ieșiți vor rămâne pentru totdeauna – zice Domnul.
Da, e foarte aproape țărușul schimbării, și de la acest țăruș al schimbării va începe ceasul întunericului, și numai cei ce într-o vreme ca aceasta știu prețui odăița, vor fi numărați între cei ce rămân în capul oaselor, din pricina pregătirii ce se face în această scurtă vreme de pregătire – zice Domnul. Ferice de voi dacă veți prețui această vreme, pentru că echiparea și încercuirea coapselor minții vor avea o valoare deosebită pentru vremea care vine – zice Domnul.
Și pentru că vă vreau viața, fiți oameni înțelepți! Amin!

17 ianuarie 2016

Romania unita!

Pe fondul acestei melodii linistitoare priviti aceste imagini care nu mai au nevoie de nici un comentariu, iar mai apoi ascultati cuvintele lor care de fapt sunt cuvintele noastre, ale tuturor romanilor.

Hrana ta zilnica!

17 IANUARIE
Psalmul 106.1-23
Lucrarea lui Dumnezeu era singura avută în vedere în Psalmul 105; acolo nu era pusă problema păcatelor lui Israel. Acum Psalmul 106 reia aceeaşi istorie, începând cu ieşirea din Egipt, subliniind însă responsabilitatea poporului (comp. de exemplu episodul cu prepeliţele din Psalmul 105.40 cu cel din Psalmul 106.14,15). 
Istoria noastră are şi ea un dublu aspect: pe de o parte, lucrarea perfectă a harului care ne mântuieşte şi care apoi se îngrijeşte să ne conducă în siguranţă până la capăt, în ciuda tuturor obstacolelor şi a dificultăţilor (Filipeni 1.6), iar pe de altă parte, mersul nostru, adesea încetinit de întoarceri şi paşi greşiţi. Avem atâta nevoie de Acela care, mai mult decât Moise, stă făra încetare „la spărtură", mijlocind pentru ai Săi (v. 23; Romani 8.34).
„Nu uita niciuna din binefacerile Lui", ne îndemna Psalmul 103.2. Într-adevăr, uitarea este poarta deschisă spre poftă, iar pofta conduce la răzvrătire (v. 7,13,14,21).
 Intr-o inimă nerecunoscătoare, Satan se află în condiţii favorabile pentru a sădi dorinţe vinovate. Celui care a încetat să preţuiască darurile lui Dumnezeu va şti să-i prezinte în chip atrăgător lucrurile lumii şi, prin acestea, să-şi ademenească puţin câte puţin victima pe calea revoltei deschise împotriva lui Dumnezeu. 
Domnul să ne ajute aşadar să fim în fiecare zi „atenţi la lucrările Sale minunate" (v. 7)!

Psalm 23

16 ianuarie 2016

Frumusetea unitatii in Hristos sesizata chiar de cei din lume!

In ultima vreme am citit si au fost postate sute de articole, filmari video, comentarii si multe alte postari legate de drama familiei Bodnariu. Dupa protestele de sapatamana trecuta organizate in mai multe locatii din tara si din Europa, la un moment dat, pe un site era un articol si o filmare de la aceste proteste. Bineinteles si comentariile au fost tot atat de multe ca si postarile, unele pro, dar erau si unele contra. La un moment dat, un comentariu  mi-a atras  atentia.
 Un domn spunea  si-l citez:
”Nu sunt de acord cu ceea ce au facut cei de la Barnevernet, dar nu sunt de acord nici ca parintii sa-si bata copiii. Nu stiu daca acesta a fost motivul real pentru care le-au fost luati copiii sau pentru ca sunt pocaiti, pentru ca asa am auzit ca sunt penticostali. Nu sunt un FAN al pocaitilor, dar stiti ce m-a pus pe ganduri de cateva zile incoace....UNITATEA lor.
 Am vazut cat sunt de uniti ca sa-i sustina pe acesti oameni de aceeasi credinta cu ei. 
Si este asa frumos...” inchei citatul 
Am stat si m-am gandit mult...care este lucrarea pe care Dumnezeu o va face prin aceasta incercare care a venit peste fam. Bodnariu si nu numai, ci peste tot trupul lui Hristos. Pentru ca daca un madular este bolnav, tot trupul sufera, asa spune Biblia.
Nici acum nu stiu care va fi lucrarea care va fi facuta, dar stiu ca si aceasta ”UNITATE” despre care vorbea acel domn si aratata de toti crestinii in aceste doua luni, indiferent de confesiune, face din planul lui Dumnezeu. 
Era si timpul sa fie daramata orice bariera. 
Si daca a mai ramas una, fie ea cat de mica...Dumnezeu s-o inlature.
Dragi crestini, noi nu slujim unui Dumnezeu penticostal, baptist, ortodox, crestin dupa Evanghelie s-au alta confesiune, noi slujim Aceluiasi Dumnezeu, asa ca  rupeti barierele care va mai tin separati.
Lasati sa vada intreaga lume, ca suntem UNA in Trupul lui Hristos.

Si inca o dovada a unitatii, priviti acest video din Suceava.

Furtunoasa experienta din spatele imnului ” Este pace in sufletul meu!”

Anul 1873.

După <Marele Incendiu> din Chicago și moartea singurului fiu al familiei sale, proeminentul avocat Horatio Spafford a hotărât să plece împreună cu familia în Europa, pentru a se putea detașa fizic și emoțional după tumultoasa experiență prin care cu toții au trecut.

Însă, chiar înainte de îmbarcarea spre Anglia, Horatio Spafford a fost solicitat să își amâne plecarea pentru o întâlnire importantă de afaceri. Nedorind să schimbe programul soției și fetelor sale, el a decis să-și îmbarce familia pe nava „Ville De Havre”, cu gândul reîntâlnirii lor în Europa, peste câteva zile.

Cu toate acestea, nimeni nu știa prin ce urmau să treacă.
Pe 22 noiembrie, în apropierea costelor Newfoundland, nava în care se afla Anna Spafford și cele patru fiice ale familei, a fost lovită accidental de o altă navă din cauza furtunii și a întunericului. Șocul impactului a fost atât de puternic încât „Ville De Havre” s-a scufundat în doar 12 minute.

Cele patru fetițe Spafford (Tanetta de 2 ani, Bessie de 7 ani, Maggie de 9 ani și Annie de 11 ani) au fost luate de ape și s-au înecat alături de alte 222 de persoane. Trupul slăbit al Annei a fost găsit plutind în derivă pe o bucată de lemn. Anna Spafford a fost salvată și adusă în Țara Galilor nouă zile mai târziu.

De îndată ce și-a revenit, Anna i-a trimis lui Horatio următoarea telegramă:

Salvata singura. Ce sa fac?

Horatio s-a îmbarcat imediat pe o navă pentru a-și căuta soția. Pe drumul său spre Țara Galilor, la cererea sa, căpitanul navei l-a notificat pe Horatio că tocmai treceau prin locul tragediei, unde copiii săi și-au pierdut viața. În acel moment, Horatio a luat un stilou și a așternut imnul nemuritor „It is well with my soul„ (Este pace în sufletul meu).

Traducerea în limba română a imnului „It is well with my soul”:

– Când val de durere mă poartă spre cer / Și nu știu în cine să sper / Isus îmi șoptește că-n El pot să sper,/ Este pace în sufletul meu.
– Deși încercari încă multe-or veni / Și-n beznă mă trage cel rău, / Eu știu că voi fi cu Isus într-o zi! / Este pace în sufletul meu!
– Privesc către cer și aștept ziua Ta, / Să fiu printre îngeri și eu; / Cu cei înviați fericit voi cânta:/ Este pace în sufletul meu!
… Ca un râu liniștea / Mi-a cuprins inima, / Este pace în sufletul meu! 

Acest imn a adus liniște sufletească multor generații de bărbați și femei care au trecut prin momente grele.

Horatio nu s-a mai întors la vechea lui viață. Împreună cu Anna a decis să-l slujească pe Dumnezeu în orașul Ierusalim:

„Ierusalimul este locul unde Domnul meu a trăit, a suferit și a biruit și vreau să învăț cum să trăiesc, să sufăr și să înving„ (Horatio Spafford)

Pe când Israel nu era încă recunoscut oficial, soții Spafford au creat în Ierusalim Colonia americană unde au îngrijit bolnavii și săracii din Orașul cel Sfânt. De asemenea, au înființat orfelinatul „Spafford Children’s Center” prin care se asigurau servicii medicale și suport afectiv pentru numeroșii orfani din zonă. Acest orfelinat își continuă activitatea și acum, îngrijind în fiecare an peste 3000 de orfani.
Sa ne rugam ca aceasta pace sa fie si in inima familiei Bodnariu!

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE
Psalmul 105.23-45
Puterea Domnului se desfăşoară pe tot parcursul cărţii Exod. Găsim acolo întâi minunile Sale în judecata asupra egiptenilor (v. 27-36), iar apoi minunile Sale în har în favoarea lui Israel (v. 37-41). Urgiile cumplite care lovesc Egiptul n-au avut numai scopul de a-1 înspăimânta şi de a-1 pedepsi pe Faraon. 
Domnul dorea în primul rând să Se descopere poporului Său prin semne şi prin minuni
 (v. 27; Exod 14.31).
„El a vorbit" ... şi lucrul a sosit (v. 31, 34). Ca în zilele creaţiei, Lui I-a fost suficient un cuvânt pentru a pune în mişcare nenumăraţi agenţi mărunţi ai mâniei Sale: muşte veninoase (tăuni), ţânţari, lăcuste, omizi (comp. cu Evrei 11.3...). Şi câtă umilinţă pentru om să fie învins ... de insecte!
Israel părăseşte Egiptul după Paşti, schimbând mizeria în mari bogăţii (v. 37). A gemut sub asuprire; Dumnezeu îl face sa iasă cu bucurie şi în cântec de triumf (v. 43). Cel care a muncit din greu acum va poseda „munca popoarelor" (v. 44; I Deuteronom 6.10,11). Şi toată această lucrare răscumpărătoare a fost urmarea angajamentului pe care Dumnezeu Şi-1 luase faţă de Avraam (v. 42; Geneza 15.13,14). Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeul cel credincios să-Şi împlinească „Cuvântul Lui cel sfânt (v. 42; Luca 1.72,73).