Psalm 23

Frumusetea unitatii in Hristos sesizata chiar de cei din lume!

In ultima vreme am citit si au fost postate sute de articole, filmari video, comentarii si multe alte postari legate de drama familiei Bodnariu. Dupa protestele de sapatamana trecuta organizate in mai multe locatii din tara si din Europa, la un moment dat, pe un site era un articol si o filmare de la aceste proteste. Bineinteles si comentariile au fost tot atat de multe ca si postarile, unele pro, dar erau si unele contra. La un moment dat, un comentariu  mi-a atras  atentia.
 Un domn spunea  si-l citez:

”Nu sunt de acord cu ceea ce au facut cei de la Barnevernet, dar nu sunt de acord nici ca parintii sa-si bata copiii. Nu stiu daca acesta a fost motivul real pentru care le-au fost luati copiii sau pentru ca sunt pocaiti, pentru ca asa am auzit ca sunt penticostali. Nu sunt un FAN al pocaitilor, dar stiti ce m-a pus pe ganduri de cateva zile incoace....UNITATEA lor.
 Am vazut cat sunt de uniti ca sa-i sustina pe acesti oameni de aceeasi credinta cu ei. 
Si este asa frumos...” inchei citatul 

Am stat si m-am gandit mult...care este lucrarea pe care Dumnezeu o va face prin aceasta incercare care a venit peste fam. Bodnariu si nu numai, ci peste tot trupul lui Hristos. Pentru ca daca un madular este bolnav, tot trupul sufera, asa spune Biblia.

Nici acum nu stiu care va fi lucrarea care va fi facuta, dar stiu ca si aceasta ”UNITATE” despre care vorbea acel domn si aratata de toti crestinii in aceste doua luni, indiferent de confesiune, face din planul lui Dumnezeu. 

Era si timpul sa fie daramata orice bariera. 

Si daca a mai ramas una, fie ea cat de mica...Dumnezeu s-o inlature.

Dragi crestini, noi nu slujim unui Dumnezeu penticostal, baptist, ortodox, crestin dupa Evanghelie s-au alta confesiune, noi slujim Aceluiasi Dumnezeu, asa ca  rupeti barierele care va mai tin separati.

Lasati sa vada intreaga lume, ca suntem UNA in Trupul lui Hristos.

Si inca o dovada a unitatii, priviti acest video din Suceava.

Furtunoasa experienta din spatele imnului ” Este pace in sufletul meu!”

Anul 1873.

După <Marele Incendiu> din Chicago și moartea singurului fiu al familiei sale, proeminentul avocat Horatio Spafford a hotărât să plece împreună cu familia în Europa, pentru a se putea detașa fizic și emoțional după tumultoasa experiență prin care cu toții au trecut.

Însă, chiar înainte de îmbarcarea spre Anglia, Horatio Spafford a fost solicitat să își amâne plecarea pentru o întâlnire importantă de afaceri. Nedorind să schimbe programul soției și fetelor sale, el a decis să-și îmbarce familia pe nava „Ville De Havre”, cu gândul reîntâlnirii lor în Europa, peste câteva zile.

Cu toate acestea, nimeni nu știa prin ce urmau să treacă.
Pe 22 noiembrie, în apropierea costelor Newfoundland, nava în care se afla Anna Spafford și cele patru fiice ale familei, a fost lovită accidental de o altă navă din cauza furtunii și a întunericului. Șocul impactului a fost atât de puternic încât „Ville De Havre” s-a scufundat în doar 12 minute.

Cele patru fetițe Spafford (Tanetta de 2 ani, Bessie de 7 ani, Maggie de 9 ani și Annie de 11 ani) au fost luate de ape și s-au înecat alături de alte 222 de persoane. Trupul slăbit al Annei a fost găsit plutind în derivă pe o bucată de lemn. Anna Spafford a fost salvată și adusă în Țara Galilor nouă zile mai târziu.

De îndată ce și-a revenit, Anna i-a trimis lui Horatio următoarea telegramă:

Salvata singura. Ce sa fac?

Horatio s-a îmbarcat imediat pe o navă pentru a-și căuta soția. Pe drumul său spre Țara Galilor, la cererea sa, căpitanul navei l-a notificat pe Horatio că tocmai treceau prin locul tragediei, unde copiii săi și-au pierdut viața. În acel moment, Horatio a luat un stilou și a așternut imnul nemuritor „It is well with my soul„ (Este pace în sufletul meu).

Traducerea în limba română a imnului „It is well with my soul”:

– Când val de durere mă poartă spre cer / Și nu știu în cine să sper / Isus îmi șoptește că-n El pot să sper,/ Este pace în sufletul meu.
– Deși încercari încă multe-or veni / Și-n beznă mă trage cel rău, / Eu știu că voi fi cu Isus într-o zi! / Este pace în sufletul meu!
– Privesc către cer și aștept ziua Ta, / Să fiu printre îngeri și eu; / Cu cei înviați fericit voi cânta:/ Este pace în sufletul meu!
… Ca un râu liniștea / Mi-a cuprins inima, / Este pace în sufletul meu! 

Acest imn a adus liniște sufletească multor generații de bărbați și femei care au trecut prin momente grele.

Horatio nu s-a mai întors la vechea lui viață. Împreună cu Anna a decis să-l slujească pe Dumnezeu în orașul Ierusalim:

„Ierusalimul este locul unde Domnul meu a trăit, a suferit și a biruit și vreau să învăț cum să trăiesc, să sufăr și să înving„ (Horatio Spafford)

Pe când Israel nu era încă recunoscut oficial, soții Spafford au creat în Ierusalim Colonia americană unde au îngrijit bolnavii și săracii din Orașul cel Sfânt. De asemenea, au înființat orfelinatul „Spafford Children’s Center” prin care se asigurau servicii medicale și suport afectiv pentru numeroșii orfani din zonă. Acest orfelinat își continuă activitatea și acum, îngrijind în fiecare an peste 3000 de orfani.

Sa ne rugam ca aceasta pace sa fie si in inima familiei Bodnariu!

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE

Psalmul 105.23-45

Puterea Domnului se desfăşoară pe tot parcursul cărţii Exod. Găsim acolo întâi minunile Sale în judecata asupra egiptenilor (v. 27-36), iar apoi minunile Sale în har în favoarea lui Israel (v. 37-41). Urgiile cumplite care lovesc Egiptul n-au avut numai scopul de a-1 înspăimânta şi de a-1 pedepsi pe Faraon. 

Domnul dorea în primul rând să Se descopere poporului Său prin semne şi prin minuni

 (v. 27; Exod 14.31).

„El a vorbit" ... şi lucrul a sosit (v. 31, 34). Ca în zilele creaţiei, Lui I-a fost suficient un cuvânt pentru a pune în mişcare nenumăraţi agenţi mărunţi ai mâniei Sale: muşte veninoase (tăuni), ţânţari, lăcuste, omizi (comp. cu Evrei 11.3...). Şi câtă umilinţă pentru om să fie învins ... de insecte!

Israel părăseşte Egiptul după Paşti, schimbând mizeria în mari bogăţii (v. 37). A gemut sub asuprire; Dumnezeu îl face sa iasă cu bucurie şi în cântec de triumf (v. 43). Cel care a muncit din greu acum va poseda „munca popoarelor" (v. 44; I Deuteronom 6.10,11). Şi toată această lucrare răscumpărătoare a fost urmarea angajamentului pe care Dumnezeu Şi-1 luase faţă de Avraam (v. 42; Geneza 15.13,14). Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeul cel credincios să-Şi împlinească „Cuvântul Lui cel sfânt (v. 42; Luca 1.72,73).

O rugaciune de seara!

O zi minunata!

Intr-o lume pe care aproape ca nu o mai intelegem nimeni, imi doresc ca fiecare dintre noi sa gasim pace, bucurie si liniste, iar fiecare incercare prin care am trecut biruitori sa fie un motiv in plus pentru a lupta mai departe, pentru ca intreaga viata aici pe pamant este o lupta continua!

Rasplata vom primi-o la finalul cursei!

sursa foto: http://www.resursecrestine.ro/

Hrana ta zilnica!

Dupa un tratament la medic(computerul, nu eu) astazi am sa postez "HRANA ZILNICA" pentru data de 14 si 15 ianuarie

14 IANUARIE

Psalmul 104.19-35

Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27,28; Matei 7.11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său!

Da, „pământul este plin de bogăţiile Lui" (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a facut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară!
A contempla natura nu-1 instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-1 cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari făra jenă poate le-au devastat!); trebuie să-1 fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale... Să nu uităm însă că nu noi II descoperim pe Dumnezeu, ci că El însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (loan 4.24), ci sufletului nostru), nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!


15 IANUARIE
Psalmul 105.1-22

Versetele 1-15 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit „întâiul, înmânat de împăratul David lui Asa după întoarcerea chivotului (l Cronici 16.8-22).
Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: „aduceţi-vă aminte " de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: „El Şi-a adus aminte..." Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şi-a adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2.13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. In ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: „erau foarte puţini şi străini în ţară" (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31.24).
Apoi El trimite „un om" care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de „stăpânitorul popoarelor", care 1-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 17-21). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2.36).

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE

Psalmul 104.1-18

Psalmii 104-106 rezumă cele dintâi cărţi ale Bibliei: Psalmul 104 celebrează creaţia, în timp ce Psalmii 105 şi 106 readuc în atenţie istoria patriarhilor şi a poporului Israel.

Creaţia descrisă de Creator: ce subiect şi totodată ce Scriitor pentru a-1 expune!

Regăsim aici lucrarea de şase zile din Geneza 1. In ziua întâi: lumina (v. 2); în a doua:întinderea  cerurilor despărţită de ape (v. 2, 3); în a treia: întemeierea pământului, împreună cu strângerea la un loc a maselor lichide şi cu apariţia regnului vegetal (v. 5-9,14...); în a patra: aşezarea marilor luminători (v. 19,22); în a cincea: forfota de animale din ape şi din văzduh (v. 25,26, 12, 17); în a şasea, în sfârşit, crearea vieţuitoarelor de pe pământ (v.11,21...), încununată de cea a omului. Remarcăm însă cum, alături de puterea şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, accentul este pus aici din nou pe bunătatea Lui. Totul a fost conceput şi executat spre bucuria şi binele făpturii Sale (v. 11...). Comparând versetul 5 cu Psalmul 102.25, II putem recunoaşte şi adora pe Fiul în acest Dumnezeu „foarte mare" (v. 1; Psalmul 145.3: a Cărui măreţie „este nepătrunsă"), Autor a toate lucrurile. El era una cu Tatăl în toate planurile Sale şi în toată dragostea Sa.