Dupa un tratament la medic(computerul, nu eu) astazi am sa postez "HRANA ZILNICA" pentru data de 14 si 15 ianuarie
14 IANUARIE
Psalmul 104.19-35
Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27,28; Matei 7.11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său!
Da, „pământul este plin de bogăţiile Lui" (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a facut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară!
A contempla natura nu-1 instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-1 cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari făra jenă poate le-au devastat!); trebuie să-1 fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale... Să nu uităm însă că nu noi II descoperim pe Dumnezeu, ci că El însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (loan 4.24), ci sufletului nostru), nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!
15 IANUARIE
Psalmul 105.1-22
Versetele 1-15 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit „întâiul, înmânat de împăratul David lui Asa după întoarcerea chivotului (l Cronici 16.8-22).
Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: „aduceţi-vă aminte " de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: „El Şi-a adus aminte..." Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şi-a adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2.13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. In ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: „erau foarte puţini şi străini în ţară" (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31.24).
Apoi El trimite „un om" care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de „stăpânitorul popoarelor", care 1-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 17-21). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2.36).
A contempla natura nu-1 instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-1 cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari făra jenă poate le-au devastat!); trebuie să-1 fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale... Să nu uităm însă că nu noi II descoperim pe Dumnezeu, ci că El însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (loan 4.24), ci sufletului nostru), nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!
15 IANUARIE
Psalmul 105.1-22
Versetele 1-15 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit „întâiul, înmânat de împăratul David lui Asa după întoarcerea chivotului (l Cronici 16.8-22).
Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: „aduceţi-vă aminte " de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: „El Şi-a adus aminte..." Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şi-a adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2.13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. In ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: „erau foarte puţini şi străini în ţară" (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31.24).
Apoi El trimite „un om" care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de „stăpânitorul popoarelor", care 1-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 17-21). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2.36).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu