Hrana ta zilnica !

26 IULIE

2 Impăraţi 12.17-21; 13.1-9

Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ierusalimului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţionează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 împăraţi 15.17, 18). Abandonând toate obiectele sfinte consacrate de înaintaşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imitat exemplul acestui sărman împărat! La începutul vieţii lor creştine au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au consacrat sau au pus deoparte una şi alta, pentru serviciul Domnului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii slujitori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un salvator (compară cu Isaia 19.20).

 Cu cât mai măreţ este însă Mântuitorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

Rugati-va unii pentru altii!

Astazi inca de dimineata la birou, citind rugaciunea "Tatal nostru", mi-am dat seama cat neadevar este adeseori rostit, si asa am inceput sa scriu cateva cuvinte.Insa nu am reusit sa termin, aveam si de lucru, dar si sanatatea nu m-a ajutat. Am venit acasa si se pare ca viroza pe care am reusit sa o "fur de undeva", mi-a dat de cap. Asa am reusit si eu sa ma odihnesc...;)

Dupa cateva medicamente pe care abia am fost obligata sa le inghit, dandu-mi  toata silinta de a nu le scoate inapoi (eu care nu sunt cu pilulele), dupa cativa litri buni de ceai de toate soiurile, dupa cateva frectii impotriva febrei, si dupa cateva rugaciuni facute la concret, iata ca am reusit sa termin ceea ce am inceput sa scriu.

Cred ca si la noapte voi reusi sa ma odihnesc, in speranta ca se va gasi  si printre voi, prietenii mei, macar unul care sa se roage pentru bolnavi (adica pentru mine), si ma rog si eu ca Domnul sa va rasplateasca.

Iacov 5:16

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

"Tatal meu care esti in ceruri!"

"Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.

 Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi; si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. 

Caci a Ta este Imparatia si puterea si slava in veci. Amin!" 

Matei 6 :9-13

O rugaciune care este atat de familiara tuturor, indiferent din ce denominatiune face parte.

O rugaciune simpla pe care o auzim rostita de la copilul de 4-5 ani, la batranul de 75-80 de ani.

O rugaciune care atunci  cand o aud rostita, ma trec fiori si ma gandesc ca multi "crestini"  nu sunt sinceri cand se roaga, asta ca sa nu folosesc alta expresie.

Inca de la inceputul rugaciunii prin cuvintele: "Tatal nostru care esti in ceruri..", se  rosteste un neadevar de catre multi.Stim foarte bine fiecare, cuvantul TATA, nu il spui oricui, ci doar acelei persoane careia esti sigur ca are aceasta menire pentru tine. Nu as putea sa strig pe oricine care imi este simpatic TATA, ci doar tatalui meu care mi-a dat viata. Cand spunem Tatal nostru, adica Tatal meu, trebuie sa avem convingerea ca EL este TATAL nostru. Nu poti numi TATA, pe acel pe care il injuri, il nesocotesti, nu-l asculti. 

Trebuie retinut un lucru: "rugaciunea aceasta am fost invatati se Insusi Domnul Isus sa o rostim si este adresata direct lui DUMNEZEU"

Exista sinceritate oare cand sunt rostite aceste cuvinte de catre cineva care nici macar nu il cunoaste pe Dumnezeu?
Faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant, alte cuvinte care sunt rostite..."ca asa-i modelul", nu ca am dori chiar in totalitate voia LUI. Vrem ca toate lucrurile sa fie bune pentru noi, dar daca se poate sa ramanem in voia noastra, si nu a LUI...si totusi cuvintele acestea sunt rostite...."Faca-se voia Ta"
Si acuma urmeaza cea mai importanta fraza a acestei rugaciuni, "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". A cere sa fim iertati asa cum si noi iertam...cred ca singuri ne cerem o condamnare..."iarta-ne, asa cum si noi iertam". Cred ca ar fi vai de noi....!?!
O intrebare pe care trebuie sa ne-o punem fiecare, oare chiar iertam intotdeauna pe TOTI?
Isus asa ne cere !
 A purta in sufletul nostru povara aceasta a neiertarii, produce in noi doar amaraciune si evident suntem ''caratori de poveri". Neiertarea  este  la urma urmei, o problema de boala spirituala care are nevoie de vindecare. Abia atunci vom putea spune fara frica aceasta fraza din rugaciunea pe care am fost invatati sa o rostim.
Este cea mai frumoasa rugaciune pe care am putea sa o rostim, insa prima data trebuie sa o punem in aplicare in propria noastra viata, si pentru asta ma rog Domnului personal, sa o pot face.

Hrana ta zilnica !

25 Iulie

2 Impăraţi 12.1-16

Moartea lui Iehoiada marchează un punct de cotitură în lunga domnie a lui Ioas. Cartea 2 Cronici ne relatează sfârşitul trist al vieţii lui. Dar aici, până la v. 16, se derulează perioada fericită a domniei lui. Un singur lucru pare să umple inima împăratului: restaurarea casei Domnului. După domnia lui Solomon, templul se degradase, însă Ioas, crescut în preajma preoţilor, în încăperile învecinate sanctuarului, păstrase un interes profund pentru această casă încă din tinereţe. Totodată avusese prilejul să cunoască fiecare crăpătură a construcţiei.

Cât despre voi, tineri (sau tinere) crescuţi în adevărurile privind Adunarea, puteţi voi spune că Adunarea are un loc important în inima voastră? Fără îndoială că şi voi cunoaşteţi unele „spărturi" ale ei: neînţelegeri, delăsare, lipsă de zel, asemănare cu lumea ... Oare nu este

un serviciu frumos şi de dorit să devenim, ca şi Ioas, „reparatori de spărturi" (Isaia 58.12)? O persoană tânără poate deja să înveţe să facă aceasta. 

Ce fel de ciment este necesar să folosim cu pricepere în acest scop? Dragostea, bunăvoinţa, îngăduinţa, blândeţea şi inestimabila „legătură a păcii" (Ef. 4.2,3)!

"Dumnezeu a fost ucis de occident, vreau sa ma intorc acasa"

Ca de obicei, seara mai citesc si eu cate ceva. Am dat de un articol al carui titlu mi-a atras atentie:

Student  roman la Londra: "Dumnezeu a fost ucis  de occident, vreau sa ma intorc acasa"

Am ramas mirata, stiu ca multi tineri ar da orice sa poata ajunge "afara", in occident, sa studieze si mai apoi sa isi gaseasca un job bine platit. Ei, iata ca mai sunt tineri care inainte de a se gandi doar la cariera, gandesc mult mai adanc...asa cum spunea domnisoara,

"Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul".

Scrisoarea se bucura de o incredibila audienta si circula pe diferite site-uri, asa cum de altfel am gasit-o si eu.Am sa redau mai jos  integral scrisoarea preluata de pe :http://7est.ro/

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.

Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra.  Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.

Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.

Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?

Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.

Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”

Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?

De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?

De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?

De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?

În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…

Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Mărcuș

LA MULTI ANI IUBITUL MEU!

In luna iulie am foarte multi sarbatoriti in familie, tatal, frati, prieteni...dar cel mai important sarbatorit este feciorul meu drag.

Astazi, Lamine implineste 26 de ani !

Ma uit la el...si nu imi vine sa cred cum au trecut anii.De fapt uitandu-ma la el...realizez  cat de repede au trecut anii mei.Vreau sa ii multumesc Domnului din suflet ca mi l-a daruit. Am avut ieri cu el  un timp impreuna doar noi doi, ne-am bucurat si am discutat mult.Cat de frumoase sunt aceste momente !

Oricat de multe cuvinte as scrie....tot nu as putea sa descriu dragostea mea pentru el, dar si pentru ceilalti doi copii mai mici.Dragostea nu se poate descrie si exprima in cuvinte.

Il iubesc si atat!

De ce..? E simplu, pentru ca il iubesc !

Indiferent ca mai sunt in viata momente cand poate ma instristeaza, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile.Nimic nu poate stirbi din sentimentele care i le port, si este doar o dragoste de om....

Oare intelegem cat de mare e dragostea lui ISUS pentru noi?

Dumnezeu ne iubeste !

De ce...? Simplu...pentru ca suntem copiii Lui nascuti din El.

Rugaciunea mea pentru el este una singura...

Dumnezeu sa il ajute ca inteligenta pe care i-a dat-o sa o foloseasca cu folos, in slujba LUI.

Ma rog ca Dumnezeu sa asculte si sa ia aminte la rugaciunile mele, si inainte de toate binecuvantarile materiale pe care i le doresc, doresc ca sa ii dea cea mai mare binecuvantare, 

MANTUIREA SUFLETULUI SAU!

LA MULTI ANI IUBITUL MEU SI FII BINECUVANTAT !

Hrana ta zilnica !

24 Iulie

2 Impăraţi 11.4-21

Familia împărătească a lui Israel urmează să fie masacrată în întregime. Cea a lui Iuda are de suferit aceeaşi soartă, cu excepţia unui băieţel ascuns în templu de mătuşa lui, soţia marelui preot (2 Cronici 22.11). În acest timp, odioasa Atalia ocupă pe nedrept tronul lui Iuda.

Timpul actual prezintă o situaţie similară: Isus, după ce a trecut prin moarte (în timp ce Ioas a scăpat de ea), Se află astăzi în Casa Tatălui, exercitându-Şi preoţia ascuns de ochii lumii, dar în prezenţa lui Dumnezeu, pentru ca, în curând, în ziua gloriei Sale, să apară ca adevăratul „Fiu al lui David". Dar aceia care sunt ai Lui II cunosc şi-L onorează încă de acum ca Adevăratul împărat, aştep-tându-L să apară (Tit 2.13). Ei se află în posesia atât a unui secret preţios, cât şi a unei speranţe binecuvântate, în consecinţă, dominaţia temporară a lui Satan, „Prinţul acestei lumi", nu trebuie să-i tulbure: el va fi în curând distrus, cum este aici răutăcioasa Atalia. Încoronarea lui Ioas este astfel o imagine a unei scene viitoare, pe care inimile noastre o salută prin credinţă.

Închinarea la Baal este apoi desfiinţată din Iuda, fără ca, pentru aceasta, să fie necesare vicleniile folosite de Iehu.

Ai siguranta vietii vesnice?

Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică.

1Ioan 5:10-13

 Ieri dupa o discutie cu un coleg la servici, un coleg care de altfel este foarte religios si tine cu strictete toate sarbatorile, toate ritualurile si tot ce tine de traditie, am ajuns la concluzia ca din pacate, ca si el...sunt multi "crestini"

Desi i-am invitat si pe colegii mei sa vina in parcul Rozelor la  serviciul de evanghelizare, bineinteles ca au inceput sa rada si sa spuna...ca ei nu pierd timpul cu prostii de ale mele.

Ieri dupa evanghelizare, am incercat sa le spun cum a fost si  mai mult sa le spun cum Dumnezeu si-a aratat puterea LUI  si nimeni nu va putea tagadui minunea pe care  Dumnezeu a facut-o.

Au stat si au ascultat si foarte sceptici mi-au zis: "o fi, daca tu spui" insa atunci cand i-am invitat sa vada filmarea...s-au cam fastacit...si au schimbat subiectul. 

Concluzia lor finala....."asta este....murim..murim"

Numai ca atunci cand le-am zis ca nu se termina totul la moarte si ca exista o viata vesnica, o vesnicie pe care inca de acum ti-o pregatesti prin alegerea pe care o faci, rai sau iad...unul din ei "cel foarte religios", mi-a spus ca el nu crede in asa ceva.

Mirata, l-am intrebat daca crede in Dumnezeu, dar el si mai mirat mi-a raspuns"normal, cred in Dumnezeu".

"Atunci daca crezi in El, de ce nu crezi si ce spune EL?"

Ioan 3:16

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică

Incet s-a asternut tacerea in birou...si intrarea unui client....i-a salvat din incurcatura.

Astazi te intreb si pe tine dragul meu cel care citesti aceste randuri.

Crezi in Dumnezeu?

Daca da, crezi ca va exista o viata dupa moarte?

Daca da, ai siguranta mantuirii?

Ai siguranta vietii vesnice?

Daca citim Scriptura, in lumina Cuvantului Sau vom putea daca avem siguranta vietii vesnice.Chiar daca crezi in Dumnezeu, chiar daca crezi ca exista o viata dupa moarte, acestea nu iti vor da garantia si siguranta vietii vesnice!

Siguranta mantuirii ne aduce si siguranta vietii vesnice. 

Siguranta vietii vesnice o avem in urma credintei fierbinti in Isus, " voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică".

Siguranta vietii vesnice o vom avea atunci cand Hristos locuieste in noi, iar noi cautam sa pazim poruncile Sale, atunci cand cautam sa ne asemanam cu Isus.

In 1 Ioan 2:3-6 scrie

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
 Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.
Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Siguranta vietii vesnice o avem atunci cand cautam zi de zi sa fim neprihaniti si ne departam de tot ceea ce este pacat.Departarea de pacat ne face sa-L iubim pe Dumnezeu, iar iubirea de Dumnezeu ne face sa ne departam si sa uram pacatul.

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
 Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

1Ioan 2:15

Sunt doar cateva cerinte a lui Dumnezeu, pe care daca le vom implini, vom avea siguranta vietii vesnice.