Versetul zilei

25 iulie 2013

"Tatal meu care esti in ceruri!"

"Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
 Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi; si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. 
Caci a Ta este Imparatia si puterea si slava in veci. Amin!" 
Matei 6 :9-13

O rugaciune care este atat de familiara tuturor, indiferent din ce denominatiune face parte.
O rugaciune simpla pe care o auzim rostita de la copilul de 4-5 ani, la batranul de 75-80 de ani.
O rugaciune care atunci  cand o aud rostita, ma trec fiori si ma gandesc ca multi "crestini"  nu sunt sinceri cand se roaga, asta ca sa nu folosesc alta expresie.
Inca de la inceputul rugaciunii prin cuvintele: "Tatal nostru care esti in ceruri..", se  rosteste un neadevar de catre multi.Stim foarte bine fiecare, cuvantul TATA, nu il spui oricui, ci doar acelei persoane careia esti sigur ca are aceasta menire pentru tine. Nu as putea sa strig pe oricine care imi este simpatic TATA, ci doar tatalui meu care mi-a dat viata. Cand spunem Tatal nostru, adica Tatal meu, trebuie sa avem convingerea ca EL este TATAL nostru. Nu poti numi TATA, pe acel pe care il injuri, il nesocotesti, nu-l asculti. 
Trebuie retinut un lucru: "rugaciunea aceasta am fost invatati se Insusi Domnul Isus sa o rostim si este adresata direct lui DUMNEZEU"
Exista sinceritate oare cand sunt rostite aceste cuvinte de catre cineva care nici macar nu il cunoaste pe Dumnezeu?
Faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant, alte cuvinte care sunt rostite..."ca asa-i modelul", nu ca am dori chiar in totalitate voia LUI. Vrem ca toate lucrurile sa fie bune pentru noi, dar daca se poate sa ramanem in voia noastra, si nu a LUI...si totusi cuvintele acestea sunt rostite...."Faca-se voia Ta"
Si acuma urmeaza cea mai importanta fraza a acestei rugaciuni, "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". A cere sa fim iertati asa cum si noi iertam...cred ca singuri ne cerem o condamnare..."iarta-ne, asa cum si noi iertam". Cred ca ar fi vai de noi....!?!
O intrebare pe care trebuie sa ne-o punem fiecare, oare chiar iertam intotdeauna pe TOTI?
Isus asa ne cere !
 A purta in sufletul nostru povara aceasta a neiertarii, produce in noi doar amaraciune si evident suntem ''caratori de poveri". Neiertarea  este  la urma urmei, o problema de boala spirituala care are nevoie de vindecare. Abia atunci vom putea spune fara frica aceasta fraza din rugaciunea pe care am fost invatati sa o rostim.
Este cea mai frumoasa rugaciune pe care am putea sa o rostim, insa prima data trebuie sa o punem in aplicare in propria noastra viata, si pentru asta ma rog Domnului personal, sa o pot face.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu