Hrana ta zilnica!

11 IUNIE
Luca 18.1-5
Parabola cu văduva şi cu judecătorul nedrept ne încurajează să ne rugăm cu perseverenţă (Romani 12.12b; Coloseni 4.2). Într-adevăr, dacă un om rău sfârşeşte prin a se lăsa înduplecat, cu atât mai mult va interveni Dumnezeul dragostei pentru a-i scăpa pe „aleşii Săi"! 

Uneori El zăboveşte să o facă, pentru că fructul pe care-1 aşteaptă nu este copt, dar să nu uităm că El însuşi uzează de răbdare (sau de amânare) (doar constrâns, câtă vreme dragostea din inima Lui ÎI impulsionează să acţioneze în grabă (v. 7b). Va veni un timp, cel al Necazului celui mare, când acest pasaj va prinde întreaga sa forţă pentru aleşii din poporul iudeu.
Fariseul cel plin de sine, care prezintă înaintea lui Dumnezeu propria dreptate, şi vameşul care se ţine deoparte, profund convins de păcat, sunt, din punct de vedere moral, descendenţii lui Cain şi ai lui Abel (dar acesta din urmă se stia îndreptăţit). Singurul titlu care ne dă dreptul să ne apropiem de Dumnezeu este acela de păcătos. Este umilitor pentru om să fie nevoit să lase deoparte atât lucrările lui (v. 11), cât și raţionamentele lui, înţelepciunea lui, experienţa lui. Dar adevărurile divine ale împărăţiei nu pot fi însuşite decât prin credinţa curată, simplă, căreia încrederea copilaşului ne oferă o imagine atât de mişcătoare. 

Va găsi Domnul în noi o asemenea credinţă atunci când va veni? (v. 8).

Hrana ta zilnica!

10 IUNIE
Luca 17.20-37
Contrar oricărei logici, fariseii se preocupă de momentul când va veni împărăţia lui Dumnezeu, ... în timp ce refuză să-L recunoască şi să-L primească pe împăratul care Se găseşte în mijlocul lor (y. 21). Împărăţia lui Dumnezeu, amintită deseori în Evanghelia după Luca, este sfera sau teritoriul în care drepturile lui Dumnezeu sunt recunoscute. Ea cuprinde în primul rând cerul - şi din acest motiv găsim, în special în Evanghelia după Matei, expresia de „împărăţia cerurilor" - dar ea trebuia să se întindă şi peste Israel şi peste pământ, împăratul însă, pentru a-Şi pune la încercare supuşii, vine între ei sub o înfăţişare smerită, fără să izbească privirile: „nu ... în mod văzut" (v. 20); şi, venind în felul acesta, El a fost respins. Care este rezultatul? Faptul că împărăţia nu mai există decât sub forma ei cerească! Ea se va stabili, desigur, pe pământ, într-un moment care va veni, dar prin judecăţi. Acestea vor fi neaşteptate şi cumplite. Potopul şi nimicirea fulgerătoare a Sodomei sunt ilustrări solemne ale acestui fapt (iar v. 27-30 ar putea caracteriza la fel de bine şi epoca actuală). Totodată există şi un alt teritoriu, în care drepturile morale ale Domnului sunt recunoscute
încă de acum: sunt inimile celor care-I aparţin.

 Drag prieten, este şi inima ta o „provincie" a împărăţiei lui Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

9 IUNIE
Luca 17.1-19
Este normal ca lumea în care domneşte răul să fie plină de scandaluri şi de prilejuri de cădere; dar, când un creştin ajunge să fie o capcană pentru un altul mai slab decât el, acest lucru este infinit mai trist... şi mai solemn.
Cel care iartă (cap. 7.48) ne învaţă aici cum trebuie să iertăm (v. 3,4). Oricum, apostolii simt că, pentru a acţiona conform acestor principii ale harului, ei au nevoie de mai multă credinţă şi de aceea o cer de la Domnul. El le răspunde că o sfiită virtute este indispensabilă: ascultarea, pentru că numai cunoscând şi împlinind voia lui Dumnezeu vom putea să ne bizuim pe El. într-adevăr, credinţa nu se desparte de ascultare şi nici ascultarea de smerenie. ,Robi nevrednici": aceasta trebuie să gândim despre noi înşine, pentru că Dumnezeu poate lucra şi fară noi; iar dacă Se foloseşte de noi, aceasta este doar un gest de mila din partea Sa. Domnul însă nu gândeşte aşa despre cei care sunt prietenii Lui (comp. v. 7,8 cu cap. 12.37; loan 15.15). 

 Zece leproşi, întâlnindu-L pe Isus, îşi ridică glasul spre El fi sunt vindecaţi. Unul singur însă, un samaritean, ţine să-I mulţumească Mântuitorului său. Tot astfel, din marea masă a creştinătăţii, printre toţi cei care sunt salvaţi, numai un mic numar ştie să „se întoarcă înapoi" pentru a se închina înaintea Domnului. 

Faci şi tu parte dintre aceştia?

Hrana ta zilnica!

8 IUNIE

Luca 16.14-31

Isus le declară acestor farisei avari că Dumnezeu le cunoaşte inima şi că îi judecă altfel decât oamenii. Cele mai mari lucrări, cele mai spectaculoase reuşite şi cele mai puternice

ambiţii pământeşti sunt înscrise sub cumplita apreciere pe care o face versetul 15: „o urâciune înaintea lui Dumnezeu". 

Câte răsturnări de situaţii vom vedea pe lumea cealaltă!

Si ca sa fac o paranteza la aceasta afirmatiecineva spunea ca in vesnicie ne vom mira de trei lucruri:

-cum de ..."X"( persoane care aici au un renume si par foarte religiose) nu sunt acolo

-cum de "X" ...(persoane care credem noi ca nu merita)...sunt acolo

-cum de noi suntem acolo....?

 Domnul dă un exemplu tulburător. Acest bogat era, cu siguranţă, un administrator necredincios. Deşi îl avea pe aproapele lui la uşă, totuşi folosea pentru sine, în lux şi egoism, ceea ce-i dăduse Dumnezeu să administreze pe pământ. Acelaşi eveniment survine însă şi pentru bogat şi pentru sărac: este moartea; mai devreme sau mai târziu, fiecare o întâlnim. Şi această relatare, făcută de Cel care nu poate să mintă, ne arată că istoria noastră nu se sfârşeşte doar pentru atât. Ea mai are încă un capitol încheiat, din care Domnul, întorcând o clipă pagina, ne îngăduie să citim câteva rânduri.

 Ce descoperim noi din acest dincolo, cu privire la care atâţia oameni se întreabă înfioraţi? 

Un loc de fericire şi un loc de chin! Atunci va fi imposibil să treci dintr-un loc în altul, prea târziu pentru a crede şi de asemenea prea târziu pentru a vesti Evanghelia „Iată, acum este ziua mântuirii" 

(2 Corinteni 6.2).

Curat in toate!

Stau si ma uit la slujirea din multe biserici, chiar diverse filmari din biserici si puse pe internet ...si nu pot decat sa am inima intristata deseori.

Cel mai raspandit lucru azi printre credinciosi este amagirea cu privire la propria stare spirituala, faima si ganduri increzute.

Nu poate fii un crestin mai nesabuit decat atunci cand glumeste cu mantuirea.

Orice har are si versiunea falsa.

Credinciosii pot progresa in schimbarea la exterior, insa pot fi departe de Raiul lui Dumnezeu.

Carturarii si fariseii prezentau un spectacol "exterior" de evlavie, iar rezultatul era unul de exterior si neglijau cautarea schimbarii adevarate, mantuitoare.

Harul nu poate fii prieten cu un comportament ursuz, necioplit, lipsit de maniere, desi unii nici macar nu mai sesizeaza acesta, nici macar nu mai fac diferenta.

Actiunea interioara de inchinare conduce la reflectarea bunatatii la exterior.Nu este prea greu de a ne da seama de cei care imita.

Se poate sa fii curat in sfintenie si sa nu fii curat in dragoste?

Scriptura spune exact inversul.

Nimic mai nepotrivit decat Dumnezeu si o inima lumeasca.

Inima oricarui "neregenerat" este "nespus de inselatoare", se inseala singuri gresesc cu privire la starea lor, crezand ca sunt bine, ca lucrarea sau vechimea in biserica, implicarea si calitatile le sunt de ajuns, cred ca sunt in siguranta, dar in realitate starea lor este rea si chiar periculoasa.

Cartea Prov spune in 28:26:

"Cine se increde in inima lui este un nebun"

Intalnim la tot pasul credinciosi mandri cu pretentia de a fi credinciosi, cu falsa  parere proprie de a fi neprihaniti.

Ni se porunceste sa fim "intelepti ca serpi" si fara "rautate ca porumbeii"

(Matei 10:16), cu alte cuvinte atunci cand evlavia este fara intelepciune, lipseste siguranta, integritatea.

Cred ca este  frecvent gandul credinciosilor cu privire la standardul lui Dumnezeu si traiesc cu impresia ca El va cobori stacheta, ca Dumnezeu va acoperi restul poruncilor neimplinite...

Sunt multi care  cred aceasta, dar eu ma rog ca Domnul sa ne ajute sa nu fim gasiti nebuni la final....

Hrana ta zilnica!

7 IUNIE

Luca 16.1-13

Ne uimeşte acest stăpân care 1-a aprobat pe administratorul necinstit, aşa cum ne uimeşte şi concluzia Domnului: „Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii ..." (v. 9). Dar chiar acest cuvânt, „nedreptate", oferă cheia parabolei. Nimic nu-i aparţine omului în lumea aceasta. Bogăţiile pe care pretindem că le posedăm sunt, în realitate, toate ale lui Dumnezeu; sunt deci „bogăţii nedrepte". Pus pe pământ ca administrator, omul s-a purtat ca un hoţ. El a folosit în interesul lui, pentru a-şi satisface poftele, tocmai lucrurile pe care Dumnezeu i le dăduse pentru a-I sluji Lui. Totuşi, el încă mai poate să se pocăiască şi să folosească pentru alţii bunurile pe care Proprietarul divin i le-a încredinţat. Administratorul din capitolul 12.42 fusese credincios si chibzuit; cel de aici, deşi necredincios, lucrează totuşi cu chibzuinţă, fapt recunoscut de stăpânul lui. Dacă oamenii din lume se arată atât de prevăzători, n-ar trebui noi, care suntem „fii luminii", să ne gândim mai mult la adevăratele bogăţii (v. 11; cap. 12.33)?

Versetul 13 ne aminteşte că nu avem două inimi: una pentru Hristos şi alta pentru Mamona şi pentru lucrurile lumii. Pe cine vrem noi să iubim şi cui dorim să-i slujim? (I Împăraţi 18.21).

Supunere si ascultare!

Caile de slujire si de supunere fata de Dumnezeu trebuie sa aiba un caracter deosebit, aparte.

De aceea priceperea omeneasca in a defini 'ferice' si 'certat' sunt in contradictoriu cu ceea ce Dumnezeu doreste sa ne reveleze, nu numai prin Cuvantul Sau ci si prin ceea ce aplica in dreptul fiecaruia.

Personajul biblic  de la care putem invata multe privind suferinta, este Iov.
El ne spune din experienta lui, ca la adapostul lui Dumnezeu esti 'ferice' dar, doar atunci cand esti 'certat'(Iov5:17-22).Iov a platit pretul si si-a invatat lectia apropierii, a cunoasterii, chiar a vazut slava lui Dumnezeu(Iov4:15-17)...

'Iata ce am cercetat si asa este! Asculta ca sint spre folosul tau!'(Iov5:27).

Dupa atatia ani...inca se predica doar despre iertare in adunarile noastre si nu despre Imparatia lui Dumnezeu, cum pot oare credinciosii sa atinga 'inima lui Dumnezeu'?

Sangele lui Isus Hristos si jertfa Lui inseamna mult mai mult, El nu si-a facut lucrarea pe jumatate, ci Si-a ispravit-o!

Adesea copiii lui Dumnezeu sunt lipsiti de mangaiere, perioadele de seceta spirituala prin care trecem toti, ne lasa sa uitam ca cel mai mare dusman al nostru satan, se lupta sa fure linistea si pacea si nu suporta ca si credinciosii sa traiasca in lumina Fetei lui Dumnezeu,insa cati credinciosii au invatat, cati au incredintarea ca el este condamnat la intuneric vesnic iar noi mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu?

De aceea lupta este continuua si nu va inceta pe acest pamant...o lectie care trebuie invatata...ca noi credinciosii avem harul lui Dumnezeu, iar roada sfiintirii trebuie sa fie una permanenta nu "din cand in cand".
 Multi isi arata intersul pentru Hristos si deseori acest interes devina o simpla rutina, dar in realitate sunt straini de El, nimic mai obisnuit pentru credinciosii de azi...'sa creada ca este ceva, macar ca nu este nimic, se inseala singur'(Galateni 6:3).

Multi zic ca sunt partasi harului,dar nu au nici un pic din el,Solomon descrie ...
'Unul face pe bogatul si n-are nimic...'(Prov 13:7) 

Ma rog Domnului sa  constientizam ca, ascultarea si supunerea sunt necesare, chiar vitale in relatia cu Hristos.

Hrana ta zilnica!

6 IUNIE

Luca 15.11-32

Un prim tablou ni-1 prezintă pe acest tânăr care îşi consideră tatăl un obstacol în calea fericirii sale şi care pleacă, departe de prezenţa sa, risipind nebuneşte tot ceea ce a primit de la el. Următoarea scenă ni-1 înfăţişează în „ţara îndepărtată", în cea mai adâncă decădere, părăsit de toţi.

 Nu şi-a recunoscut fiecare dintre noi propria istorie în aceste imagini? 

Fie ca şi istoria noastră să se încheie ca şi cea a tânărului acesta!

 Apăsat de sărăcie, risipitorul, "si-a venit în fire" (v. 17), amintindu-şi de belşugul casei părinteşti, se ridică şi face cale-ntoarsă ... 

Este şi un al treilea tablou, dominat de graba tatălui de a-i ieşi în întâmpinare cu braţele deschise şi cu sărutări; mărturisirii i-a urmat iertarea deplină şi, în locul zdrenţelor cu care venise, fiul a primit „haina cea mai bună" (v. 22).

Drag prieten care-ţi recunoşti mizeria morală, această istorisire te învaţă care sunt cu privire la tine intenţiile inimii lui Dumnezeu. Nu te teme să mergi la El! Vei fi primit în acelaşi fel cu acest fiu.

Dar ce lucru trist că tatăl n-a putut să-şi împărtăşească complet bucuria! 

Fiul cel mare, care nu ezitase să petreacă cu prietenii lui în timp ce fratele lui era pierdut, refuza acum să ia parte la sărbătoare. Acest fiu este o imagine a poporului iudeu închistat în legalism, dar şi a celor care se îndreptăţesc singuri şi a căror inimă este închisă faţă de harul lui Dumnezeu

Hrana ta zilnica!

5 IUNIE

Luca 15.1-10

Cele trei parabole din acest capitol formează un ansamblu minunat. Ele ne prezintă aici atât condiţia celui păcătos, sub trei aspecte: cel al oii, al drahmei şi al copilului, toate trei pierdute, cât şi mântuirea Sa, ca o împlinire a dragostei deopotrivă a Fiului (Păstorul cel bun), a Duhului Sfânt (femeia sârguincioasă) şi a Tatălui.

Păstorul cel tandru nu numai că-şi caută oaia „până o va găsi" (v. 4; comp. cu v. 8b), ci apoi o şi pune pe umerii Săi, pentru a o duce acasă.

Aşa cum această drahmă are pe ea chipul suveranului care a emis-o, omul are chipul Celui care 1-a creat. Dar, odată pierdut, cum mai poate fi el folosit? El a devenit nefolositor (Romani 3.12). Atunci Duhul Sfânt, aprinzând lumina, se pune pe lucru cu sârguinţă şi ne găseşte în întunericul şi în ţărâna unde am căzut.

Fiecare parabolă menţionează bucuria proprietarului legitim, o bucurie pe care acesta caută s-o împărtăşească. Bucuria lui Dumnezeu întâlneşte un ecou al îngerilor; îi auzim pe acestia cântând în momentele creaţiei (Iov 38.7), apoi chiar de la naşterea Mântuitorului (cap. 2.13), iar veselia umple şi cerul „pentru un singur păcătos care se pocăieşte". 

Atât de mare este în ochii Dumnezeului dragostei preţul unui suflet!

Hrana ta zilnica!

4 IUNIE
Luca 14.15-35
Toţi cei invitaţi la această cină mare se întrec în a găsi scuze cât mai neplauzibile. Se duce oare cineva să vadă un ogor abia după ce 1-a cumpărat? Sau încearcă cineva puterea boilor doar după ce i-a cumpărat? Iar cât despre cel care tocmai se căsătorea, acesta putea să-şi aducă tânăra soţie la sărbătoare.
Refuzând invitaţia, ei nu numai că au pierdut sărbătoarea, dar l-au jignit pe stăpânul casei.
La marea cină a harului Său, Dumnezeu a invitat mai întâi poporul iudeu, apoi, după ce aceştia L-au refuzat, i-a invitai pe toţi aceia care nu-şi puteau ascunde sărăcia, infirmitatea şi mizeria. Şi asemenea fiinţe vor umple cerul Său (comp. v. 21b cu v. 13). Încă au mai rămas locuri libere ...al vostru, dacă nu l-aţi ocupat deja.
Versetul 26 ne arată simplu că, dacă cineva era împiedicat să devină ucenicul lui Hristos, inclusiv de părinţii lui, atunci acel obstacol trebuia mai degrabă urât. Trebuie întâi să vii la El (v. 26), apoi după El (v. 27). Vrăjmaşul însă este deosebit de periculos. Este o nebunie ca cineva să se pună la drum fără să fi socotit mai întâi costul: iar acesta este mare, pentru că este vorba de a renunţa la tot ce are'''' (v. 33). Dacă cineva poartă crucea, nu se mai poate încărca şi cu alte bagaje; câștigul însă este incomparabil: este Hristos însuşi.

Cereri dupa Voia Sa!

Zilele trecute am postat marturia tinerei din  Zalau. Pe mine m-a marcat foarte mult si am inteles ca, daca esti sincer cu Dumnezeu si daca dorinta ta este dintr-o  inima curata, DUMNEZEU ASCULTA si RASPUNDE, de fapt este cel mai important lucru.

Desi trecusem  cu cititul, peste rugaciunea lui Iaebet din cartea Cronicilor, m-am intors inapoi la ea si am recitit-o. Asezarea ei in aceasta carte a Cronicilor, te faci sa mergi tare grabit peste paginile de la inceputul cartii, deoarece inca din primul capitol al cartii 1 Cronici, este doar o insiruire de nume, de ajungi sa te plictisesti citind. Este descrisa spita neamurilor de la Adam incoace. Insa in capitolul 4, autorul iese cumva din ritmul descrierii si ne spune ceva mai mult despe acest tanar, Iaebet. Cu siguranta mai erau si altii despre care s-ar fi putut scrie ceva mai mult decat "numele" lor, dar cu toate acestea, doar despre Iaebet avem scris.

M-am intrebat oare ce avea diferit Iaebet de fratii sai....?

Singurul lucru pe care pe care l-a facut Iaebet, diferit de fratii sai, a fost rugaciunea.

O rugaciune indrazneata as zice eu, insa Iaebet a stiut Cui i-o adreseaza. A stiut cine este  Dumnezeu, a cunoscut puterea Sa, de-aceea Iaebet a facut asemenea rugaciune.

„Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”

De cate ori oare am facut si noi rugaciuni ca Iaebet? 

Astazi auzim, ba mai mult, chiar noi  facem de-atatea ori, doar rugaciuni de cereri inaintea Domnului: "Doamne da-mi, Doamne fa-mi" si daca ne uitam, la prima vedere si rugaciunea lui Iaebet pare tot o rugaciune de cerere,

"daca ma vei binecuvanta..., daca mana Ta va fi cu mine...,daca ma vei feri...."

Am putea spune ca, ba chiar ii  pune conditii.."daca".

Dar oare ce ii cerea Iaebet...?

Sunt convinsa ca cererea lui Iaebet era pe placul Domnului, deoarece Cuvantul spune ..."Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse"

De fapt acesta este secretul rugaciunilor..."cereri dupa voia Sa"

Vrem ca Dumnezeu sa ne raspunda...? E vremea ca sa renuntam la acele rugaciuni formale pe care le aducem inaintea Domnului, rugaciuni de rutina, rugaciuni in graba in care cerem si iar cerem.

Cerem...de toate, dar putini cerem sa se faca Voia sa in toate. Poate ca ne cuprinde frica sa cerem acest lucru pentru ca Voia Lui s-ar putea sa nu fie pe placul nostru, dar cu siguranta e spre binele nostru.

11 SEPTEMBRIE ÎN PROFEȚIA BIBLICĂ

Ranesti sau vindeci?

Cu totii stim ca ranile se produc in anumite imprejurari neplacute, pot fi fizice alteori sufletesti.Majoritatea celor care se intorc la Domnul si il primesc in inima lor au "munti de rani" in vietile lor, iar atunci cand esti ranit cu greu vezi dincolo de "munti".Unii totusi se desprind de aceste temeri si isi doresc mai mult, cu certitudine este un lucru bun pentru ei, insa nu si pentru unii din jurul lor.

Nu intotdeauna gasesti mediul propice si aici ma refer la.... "sa simti cu cei din jurul tau" de a fi inconjurat de frati cu intelepciune, dimpotriva ai parte de impotrivire, daca ai indrazneala pot spune, chiar tupeul sa stii CINE ESTI IN HRISTOS si as merge chiar mai departe, ai putea fi catalogat arogant, mandru....
Oare aceasta este maturitatea noastra, a crestinilor, chiar a bisericilor din ziua de azi? Se pare ca da!!!

Uitam ca "poporul piere din lipsa de  cunostinta"" (Osea4:6), sunt cuvintele Domnului care a stiut unde ne vom afla noi astazi....

O comparatie biblica fantastic de asemanatoare este "Pilda fiului risipitor"(Luca 15.11-32)si anume:
unul stia cine este si si-a cerut drepturile ca FIU (MOSTENIREA), celalalt nu stia cine este asa ne arata relatarea biblica:.."Iata eu iti slujesc ca un ROB de atatia ani..... ''(Luca 15:29)

Cei raniti (robi-fara identitate...)ranesc si trist este ca uneori nici nu isi dau seama, iar cei vindecati(fii-cei care isi cunosc identitatea), incurajeaza, sustin...  VINDECA.....

Cred ca este un reper pentru identificare fiecaruia dintre noi - ranesti sau vindeci?

E trist pentru ca unii chiar platesc pretul identitatii, acei oameni cu inimi curate, curajosi si radicali pentru Hristos, iar unii raman agatati de un sezon trecut.

Avem nevoie de un sezon plin de REVENDICARE .....a celor furate de vrajmas si asta se face in autoritate, in identitate ca adevarati FII ai Imparatiei!!!

Unde te gasesti?

Hrana ta zilnica!

3 IUNIE
Luca 14.1-14
Din nou îl găsim pe Domnul la un fariseu. El este şi de data aceasta ţinta relei-voinţe, fiind pândit (v. 1) pentru a fi prins încălcând sabatul. Isus însă vindecă un om bolnav de ascită şi, ca în capitolul 13.15, le închide gura potrivnicilor Săi. Apoi este rândul Lui să-i observe (v.7). Ochiul Său, căruia nimic nu-i scapă, vede cursa celor mai mulţi aşezaţi în jurul mesei. Aşa este în lume - cursa ca fiecare să obţină cât mai multe onoruri şi să ia cele mai bune bucăţi! 

Pentru noi, creştinii, locul de la urmă este însă întotdeauna cel în care vom fi cei mai fericiţi, pentru că în acela îl vom întâlni pe Isus!

 Nu avem nevoie, într-adevăr, să ne întrebăm începând cu ce loc a făcut Domnul aceste observaţii, pentru că fariseui nu părea să fi fost dispus câtuşi de puţin să-I ofere un loc „mai sus".
Pe lângă lecţia pentru comeseni, Isus are o lecţie şi pentru gazdă. Dacă pe cei dintâi i-a învăţat cum să-şi aleagă locurile, pe stăpânul casei îl învaţă cum să-şi aleagă invitaţii. Domnul doreşte întotdeauna să ne facă să ne examinăm motivul care ne determină să acţionăm.

 Este oare aşteptarea de a trage foloase şi de a ne face o reputaţie bună? Sau dragostea care se satiface din devotament pentru El?

Hrana ta zilnica!

2 IUNIE
Luca 13.22-35
Niciodată nu-L vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi. El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi” (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, mi-am citit Biblia şi am cântat cântări!" Domnul însă nu-i va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, L-au primit în inima lor.
Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. In timp ce Irod, „vulpea" cea crudă şi vicleană, făcea ravagii între „puii" lui Israel, adevăratul lor împărat îi căutase ca să-i strângă (v. 34). Ei însă nu L-au vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa", în care nu a fost primit (v. 35; loan 1.11), îşi urmează drumul spre cruce.

Hrana ta zilnica!

1 IUNIE
Luca 13.6-21
Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încercat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!
Continuându-Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privirile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi" (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat" (Levitic 26.13).
Din nou o minune făcută în zi de sabat  serveşte drept motiv de  suparare pentru adversarii Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu-le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.
Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s-o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).

Sarbatoarea Rusaliilor!

Sarbatoarea  Rusaliilor, un nou prilej de a-L face cunoscut pe Dumnezeu!

Sunteti asteptati alaturi de noi in Parcul Rozelor, iar daca nu puteti lua parte, puteti fi partasi prin diferite moduri, fie urmarindu-ne live pe http://www.elim.ro/ fie rugandu-va pentru acest eveniment.

Domnul sa fie slavit si Numele Lui inaltat mai presus de  orice nume!

Focul Tau!

Hrana ta zilnica!

31 MAI
Luca12.49-59; 13.1-5
Până la „botezul" morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.
Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!
Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „fåtarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).
Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul" său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s-o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca Judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).
In capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

Mi Rialzerai

A mânca, a bea, și-a crăpa!

Adevăratul iudeu şi adevăratul creştin

O zi minunata!

Valoarea unei stanci de pe mare se vede in mijlocul furtunii.
Valoarea unui far din port se vede in bezna adanca a noptii.
Valoarea credintei tale se vede in probleme, necazuri si incercari.
Romani 8:37
"Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Hrana ta zilnica!

30 MAI
Luca 12.32-48
Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4). Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţa „după cum El este curat" (1 loan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept" îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă. „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult..." (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

Cati vom fi ca EL?

Aceasta trebuie sa ne preocupe...

Cel ce a chemat lumina din intuneric la inceput, o va pastra...Apocalipsa 21:1.

Acolo toate lucrurile vor fi noi, El va aseza toate lucrurile bune create la inceput (Fapte 3:19-21), acolo va supune omului toate lucrurile ca la  inceput...Evrei 2:5-8.

El va reveni si va innoi toate lucrurile, insa cu oameni noi, transformati...vrednici de mostenire!

Poti refuza... suntem costienti de aceasta sau vorbim de pe varful buzelor cand spunem:"Vino Doamne Isuse"

Ar trebui mult mai mult sa punem accent pe pregatirea aceasta asa cum ne invata Pavel in toate epistolele era  singura lui preocupare si nu pe evenimentul propriu zis, pentru ca pe acela numai Tatal il cunoaste!(Fapte 1:7)

Pentru acea mare intalnire trebuie sa ne pregatim!!!!

Sa fim ca EL...1Ioan3.2...trebuie sa traim ca EL...1Ioan 2:6

Cine nu este constient de cresterea spirituala ...de cei trei timpi, stadii, pe care i-a lasat Dumnezeu pe pamant si anume: nasterea, cresterea si desavarsirea, nu a inteles nimic din ceea ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, caci trebuie sa ne asemanam cu El, sa ajungem la acea "statura de om mare".(Efes4:13-14)

In Iov33:14, spune Cuvantul "Dumnezeu vorbeste insa,cand intr-un fel,cand intr-altul,dar omul nu ia seama".

In versetele urmatoare este o descriere a felului cum ne vorbeste: prin vise, prin vedenii, prin instiintari(v15-18)...si in vers 19 spune ca ne vorbeste si prin DURERE....care duce spre desavarsire...aceasta trebuie insusita, dar DOARE...insa beneficiile sunt uriase!

Hrana ta zilnica!

29 MAI
Luca 12.13-31
Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele" (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi" (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!
In antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele" (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

Specificul vremurilor din urma

Vreau sa fiu libera!

Oricine traieste in pacat este rob al pacatului.

Ioan 8:34

Nu stiu sa  fie alta problema mai arzatoare decat acesta: problema  pacatului din viata noastra sau a celor din jurul nostru.Poate ca noi nu ne vedem "chiar atat" de pacatosi, si daca ne uitam in jur si facem comparatie cu altii, atunci cu certitudine ajungem la aceasta concluzie, insa daca ne punem in lumina Cuvantului si a Adevarului...atunci nu pot decat sa spun: "Doamne, am falimentat"

Pacatul este o grava problema care nu tine de varsta, fie mic, fie mare, fie tanar, fie batran, toti suntem cuprinsi de acest virus infect care intra subtil in viata noastra.

Pentru unii este o batalie,  pentru altii insa nu reprezinta nimic (grav), din contra este o distractie, o cale spre "libertate".
Omul declara ca s-a nascut liber si vrea sa ramana liber pana  la moarte, cu toate acestea, el nu este decat un prizonier si este cel mai mare rob legat de lanturi.
Legat in lanturi...!
Daca am spune celui de langa noi...esti  rob sau chiar noua de ni s-ar adresa cineva spunandu-ne.."nu esti decat un biet prizonier", probabil  ne-am supara atat noi dar si pesoana careia ne-am adresat, insa Biblia spune clar: oricine traieste in pacat este rob al pacatului.
Putem noi oare sa spunem ca David:
"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea?"
Avem si noi curajul ca David sa spunem....
DA, Doamne! Jur si ma voi tine de legamant ca voi pazi legile Tale drepte!

Chiar daca asta inseamna:
-sa nu mai mint, sa nu mai fur (Levitic 19:11),
-sa iubesc din toata inima pe vrajmasul meu (1 Ioan 4:20),
-sa nu vorbesc de rau despre nimeni, sa nu fiu invidios pe nimeni, sa nu fiu viclean (smecher)cu nimeni
(1Petru 2:1),
-sa nu ma asez pe scaunul batjocoritorilor si sa nu mi se opreasca piciorul la sfatul celor rai (Ps.1:1),
-sa imi tin piciorul departe de orice drum rau (Ps.119:101),
-sa nu iubesc lumea si nici lucrurile din lume (1 Ioan 2:15),
-sa nu intorc rau pentru rau....nimanui (Romani 12:17),
-sa fac milostenie pentru cei in nevoie (Luca 12:13,
-sa nu judec pe nimeni (Matei 7:1),
-sa ma infranez si sa nu mai las tarata in poftele in care eram altadata
 (1Petru 1:14),
-sa nu fiu rea fata de altii (1Petru 2:1)
-sa fiu rabdatoare cu altii (1 Tesaloniceni 5:14)
-sa nu fiu mandra (Ps.31:23)
....si Scriptura e plina de porunci.
Oare nu sunt eu rob si prizonier? M-am uitat peste toate aceste versete si am constat ca nu ma fac vinovata de toate, dar iata ce spune Cuvantul:
Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Iacov 2:10
Nu pot sa spun decat,
Doamne, te rog iarta-ma si ajuta-ma sa ma pocaiesc, sa fiu libera si nu prizoniera, sa pot spune si eu ca David:
Jur si ma voi tine de legamant ca voi pazi legile Tale drepte.
Stiu ca doar Tu ne faci liberi, ''Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi"(Ioan 8:36), de-aceea vreau sa fiu libera!

Hrana ta zilnica!

28 MAI
Luca 12.1-12
Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să-L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într-adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe. Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? In plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s-o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.
Astăzi, în ţările noastre(ma refer la Romania), cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

O avertizare profetică pentru S.U.A!

Hrana ta zilnica!

27 MAI
Luca 11.37-54
Pentru a doua oară, Isus Se află invitat la masa unui fariseu (comp. cu cap. 7.36). Şi aici gazda îşi permite să critice ceva cu privire la El. Atunci Cel care cunoaşte inimile denunţă cu vehemenţă răutatea şi ipocrizia clasei responsabile din popor. Luând o înfăţişare pioasă înaintea oamenilor, fariseii şi învăţătorii legii ascund înăuntrul lor corupţie şi moarte, ca un mormânt peste care păşeşti fără să vezi ce este în el.
Cine ar fi îndrăznit vreodată să vorbească atât de aspru unuia care 1-a invitat la el? Dar, după mărturia fariseilor înşişi, Isus era adevărat şi nu-1 păsa de nimeni şi nu privea la înfăţişarea oamenilor (Matei 22.16). Ce exemplu pentru noi, cei care ştim atât de bine, prin cuvinte plăcute (dar adesea atât de puţin sincere), să ne menajăm reputaţia! 

Sub pretextul amabilităţii îşi fac simţite prezenţa, de fapt, această falsitate şi acest formalism pe care Isus le condamna la farisei. , Neputând să-L contrazică pe Domnul, vrăjmaşii caută să-I găsească vreo vină. Câteva expresii din Psalmul 119 ne fac cunoscute rugăciunile Lui atunci când suferea în faţa unei astfel de împotriviri (v. 98,110,150...).

Tom end Jerry, in varianta ruso-americana!

In timp ce Armata Romana isi cheama rezervistii la verificare, http://www.libertatea.ro/, NATO si RUSIA isi incoarda muschii. Curios este ca amandoua fac acest exercitiu, in acelasi timp.

Oficialii NATO spun că exerciţiul militar aerian început în Nord este unul dintre cele mai mari de acest fel efectuat vreodată de aliaţi. Manevrele poartă numele "Provocarea Arctică" şi implică 4.000 de soldaţi şi 100 de avioane.

Exerciţiile sunt conduse de Norvegia şi au drept scop liniştirea aliaţilor baltici. După declanşarea crizei din Ucraina, nordul Europei a fost constant scena provocărilor militare ale Rusiei.

În paralel, Rusia a mobilizat aproape de trei ori mai multe forţe, 12.000 de soldati si 250 de avioane de vanatoare, http://www.bzi.ro/,  pentru o serie de manevre efecuate în Centrul, Vestul şi Sudul ţării. Ministrul rus al Apărării a arătat că Moscova se pregăteşte pentru scenariul unui atac în munţii Ural şi în Siberia. mai multe pe http://www.realitatea.net/.
Ce putem face noi....SA NE RUGAM!

Manuale sataniste distribuite in scoli!

Eu m-am "minunat" destul....va las sa va "minunati" si voi!

Gruparea "Templul Satanic", a realizat o carte de colorat cu tematica satanica si va fi distribuita gratuit in clasele mici. Toate acestea se fac, invocandu-se dreptul la libertate religioasa.

"" In masura in care un consiliu al unei scoli va permite difuzarea  versetelor religioase si Biblii gratuite distribuite elevilor, este firesc sa actionam si noi, deoarece consideram ca acesti elevi trebuie sa aibe acces la o varietate de opinii religioase. Nu putem sta cu mainile in san" au declarat satanistii.

mai multe pe: http://www.activenews.ro/

Intrebarea mea este....

CREDINCIOSII VOR STA CU MAINILE IN SAN?

Hrana ta zilnica!

26 MAI

Luca 11.11-36

Numai puterea Domnului Isus, a Celui care 1-a învins pe „omul cel tare", ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta. Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

Binecuvântarea - repetă Domnul - nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

In versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. In Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră - vizitatorii - să vadă lumina".

Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2Corinteni7.1)!

Cine vrea s-o castige, o va pierde...

La modul general vorbind, oamenii  au un singur scop cat traiesc pe pamant,

"cum sa faca si ce sa faca, sa traiasca cat mai mult si cat mai bine".

Peste tot auzim sfaturi care sa ne ajute sa ne mentinem cat mai sanatosi. Ce mancare sa consumam ca sa fim sanatosi, ce sport sa facem sa ne mentinem sanatosi si multe alte invataturi, indicatii si retete gasim in acest sens. Nu este nimic rau in toate acestea, chiar sunt foarte bune aceste sfaturi date de persoanele calificate in acest  sens, insa ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca toti  suntem interesati de modul care ne invata sa ne pastram viata si nu acela de a invata cum sa o intrebuintam. 

Omul se leaga de himerele acestei lumi si spera sa gaseasca pe pamant siguranta.

De multe ori fugim de realitatea care ne arata exact contrariul a ceea ce noi credem sau cautam.

Si cu toate acestea inca functioneaza iluzia ca vom gasi.

Oare, nu se vede o parte din  judecata lui Dumnezeu deja pe pamant?Acestea ce inseamna?

A-ti pune ordine in viata ta si in relatia ta cu Dumnezeu.

Scripura ne relateaza evenimente despre aceasta, oamenii vor muri de teama, in asteptarea lucrurilor care se vor petrece pe pamant.

Ceea ce risipeste teama nu este puterea noastra ci increderea in cuvintele lui Dumnezeu.(Isaia 41:10).

De aceea sa invatam cum trebuie sa ne intrebuintam viata, nu cum sa o pastram si de la cine am putea sa invatam cel mai bine, daca nu de la Cel cu care ne dorim sa avem parte. 

Daca ar fi sa-L prezentam pe Domnul Isus dupa Evanghelii, cam asa arata:

un strain(Ioan8:32);

un om fara adapost(Luca9:58);

un izgonit-respins(Luca 8:37);

un sarac(Matei17:24-27);

un neinteles(Marcu9:32)

...asa a trait Fiul lui Dumnezeu care ne-a aratat ca a fost in trecere, calator, strain. De nimic de pe pamant nu si-a legat inima.

Oare inima mea nu cumva este legata de viata aceasta?

De ce oare, facem eforturi atat de mari sa  pastram ceea ce nu este al nostru? 

Viata....nu este a noastra si oricat am incerca noi, nu dispunem de absolut nimic spre a prelungi-o nici macar cu un cot. Ca atare, sa lasam acest tel deoparte si sa ne preocupe mai mult cum sa intrebuintam viata pe care ne-a dat-o Dumnezeu in dar. 

Viata este darul lui Dumnezeu pentru tine, ceea ce faci tu cu ea este darul tau pentru Dumnezeu!

Minciuna sau adevar?

Ne confruntam in zilele de azi cu foarte multa minciuna.
Minciuna poate sa te scape de o pedeapsa pe moment, insa inaintea lui Dumnezeu nu ai sanse de scapare.
Cu toate ca oamenii mint, totusi...lor nu le place sa fie mintiti. 
Adevarul insa are uneori un pret!

Cand nu esti "pregatit" sa platesti pretul adevarului, sa te supui lui si sa-l respecti....pregateste-te sa infrunti consecinte grave inaintea lui Dumnezeu.Adevarul Lui nu ingaduie nici o alterare, este nemiscat, neschimbator ca si STALPUL unei case....nu poate fi lungit, scurtat, prelungit, modificat.. de aceea va rezista....

 "Pe celce va birui,il voi face un stilp in Templul Dumnezeului Meu"(Apoc 3:12). 
Asadar "cumpara adevarul si nu-l vinde,intelepciunea,invatatura si priceperea"
(Proverbe 23:23)
Adevarul uneori iti aduce multi dusmani, insa este de preferat sa fii socotit vrajmas oamenilor decat sa nu spui adevarul si sa fii socotit vrajmasul lui Dumnezeu.
...si sa nu uitam: 
Minciuna are picioare scurte si chiar daca ne salveaza pe moment, adevarul va iesi la iveala!!!!

Hrana ta zilnica!

25 MAI

Luca 11.1-10

Ucenicii sunt copleşiţi de locul pe care-1 ocupă rugăciunea în viaţa Stăpânului lor. Să facem şi noi ce au făcut ei: să-I cerem Domnului să ne înveţe să ne rugăm. Rugăciunea este oare recitarea unor fraze învăţate pe dinafară? Parabola cu cei doi prieteni ne învaţă, din contră, că trebuie să ne exprimăm fiecare cerere într-un mod clar şi precis: „Prietene, împrumută-mi trei pâini..." (v. 5). Poate fi vorba de o nevoie spirituală care deodată se face simţită, izbind la uşa inimii noastre (v. 6)? Să nu ne grăbim să o respingem; dimpotrivă, să o tratăm ca pe un prieten venit de pe drum (v. 6). Chiar n-avem nimic să-i oferim! Atunci să ne îndreptăm spre Prietenul divin, fără teamă că-L vom deranja. În dragostea Lui, Dumnezeu găseşte plăcere să le răspundă copiilor Săi şi nu-i înşală niciodată. Dimpotrivă, dacă în neştiinţa şi în lipsa noastră de înţelepciune I-am cerut „o piatră", El a ştiut să schimbe cererea noastră şi să ne dea „daruri bune".

Până să-L fi întâlnit pe Domnul Isus, omul este pentru Dumnezeu tot atât de mut ca demonizatul din versetul 14. Salvat prin Hristos, primind, la convertirea sa, darul Duhul Sfânt (comp. cu v. 13), el poate apoi să-şi înalţe glasul în laudă şi în rugăciune. Să fructificăm şi noi într-un mod tot mai îmbelşugat acest privilegiu!

Hrana ta zilnica!

24 MAI

Luca 10.25-42

Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul aproape". Domnul îl învaţă că acest „aproape" este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv îl recunoaştem pe Mântuitorul care S-a aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 38-42 şi al capitolului 11.1-13. Prin urmare, Domnul nu i-a mai spus. „Fă aceasta (legea) şi vei trăi" (v. 28), ci: „du-te şi fă şi tu la fel' (v. 37).

Scena următoare se desfăşoară într-o casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).

Domnul cauta un Iosia pentru Romania!

Citeam de dimineata cateva capitole din 2 Imparati. In mod special am citit cu foarte mare atentie de la capitolul 22 incolo. 

Iosia era imparat in aceea vreme la Ierusalim. Daca pana la el, mai toti imparatii au facut ceea ce nu placea Domnului, iata-l pe Iosia, singurul imparat care ia o atitudine impotriva tuturor lucrurilor care Il suparau pe Dumnezeu.

In vremea imparatiei lui a fost gasita cartea legii in Casa Domnului.

A fost gasita....! 

M-am intrebat in sinea mea...."oare ceilalti imparati dinaintea lui, chiar nu au fost interesati de aceasta carte, de au lasat-o sa se piarda?" 

Preotul Hilchia a gasit cartea si a trimis-o lui Iosia. Cand imparatul a citit din ea si a vazut ce scrie, atitudinea lui a fost una deosebita, (v. 11)- Cand a auzit imparatul cuvintele din cartea legii, si-a sfasiat hainele.

Imi place atitudinea lui Iosia, strange tot poporul, de la mic la mare si le citeste toate cuvintele care erau scrise in ea. incheie un legamant cu Domnul si promite Domnului ca va pazi tot ceea ce scrie in ea. Incheie un legamant atat el cat si poporul.In capitolul 23 ( si va rog sa cititi aceste capitole, 22 si 23) vedem ca Iosia ia o atitudine impotriva a tot ceea ce era o uraciune inaintea Domnului.

Printre toate actiunile sale de daramare a altarelor inchinate diferitelor zeitati, altare unde se aduceau jertfe inchinate idolilor, (vedeti pasajul  din cap.23, vers.4-20), am gasit un verset care mi-a atras atentia in mod deosebit. Versetul 7: "A daramat casele sodomitilor care erau in Casa Domnului...."

Nu stiu cati dintre dumneavoastra stiu ca astazi in Bucuresti este un mars al minoritatilor LGBT, mai pe intelesul tuturor, o parada de gay si leisbiene. O parada in care oameni care comit pacate grave inaintea Domnului vor manifesta prin Bucuresti aparandu-si idealul.

M-am uitat la cateva filmulete realizate in anii trecuti de la aceste parade si am fost socata sa vad atitudinea, imbracamintea, comportamentul acestor oameni, care sunt robiti de acest pacat.

Stiu ca este un subiect sensibil si multi incearca sa nu abordeze acest subiect, tocmai datorita sensibilitatii  lui, insa nu putem sta nepasatori, noi cei care avem Cartea Legii in mana, noi cei care cunoastem ce scrie. 

Am cautat putin prin arhive sa vad cate biserici au anuntat zi de post si rugaciune in aceasta zi.....

Dezamagire! Nici macar nu s-a deschis subiectul sau poate nu am gasit eu. Daca au fost pastori care au anuntat zi de rugaciune si post, ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze pentru atitudinea pe care au avut-o, iar daca nu au anuntat, tot am sa ma rog pentru ei ca Domnul sa -i ierte pentru nepasarea si ignoranta lor.

Acesti oameni au nevoie de ajutor. Sunt robi ai acestui pacat, dar ei nu pot scapa de acest pacat decat cu ajutorul Domnului, dar pentru asta, CINEVA (adica noi), trebuie sa ne rugam pentru ei, pentru copiii nostri care traiesc in aceasta societate in care li se se spune ca trebuie sa  accepte aceasta diversitate.

Iosia a luat atitudine impotriva pacatului si ceea ce mi-a captivat atentia a fost versetul 25 din capitolul 23,

"Inainte de Iosia, n-a fost niciun imparat care sa se intoarca la Domnul ca el, din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea lui, intocmai dupa toata legea lui Moise si chiar dupa el, n-a fost niciunul ca el"

Inca nadajduiesc ca Domnul va aduce un Iosia si in tara noastra, un om care sa se intoarca cu fata spre Domnul, un om care sa se smereasca asa cum a facut Iosia, un om care sa indemne poporul sa faca la fel si-atunci poate ca Domnul isi va intoarce fata spre noi, spre poporul roman, iertandu-ne de toate pacatele.

Nu uitati:

in rugaciunile voastre de azi, aduceti si aceasta cauza inaintea Domnului.

Hrana ta zilnica!

23 MAI

Luca 10.10-24

Isus Se adresează cu solemnitate cetăţilor în care dăduse învăţătură şi făcuse aşa de multe minuni, accentuând marea responsabilitate a locuitorilor lor. Ce ar putea spune El astăzi despre atât de mulţi tineri crescuţi în familii creştine, care sunt atât de privilegiaţi, dar care sunt şi mult mai responsabili decât ceilalţi?

Cei şaptezeci se întorc toţi cu bucurie, iar faptul că au izgonit demonii L-a dus pe Domnul cu gândul la clipa când însuşi Satan va fi izgonit din cer şi aruncat pe pământ

(Apocalipsa 12.7). Isus însă îi invită pe ucenici să se bucure pentru un alt motiv, anume că cerul, curăţit de prezenţa lui Satan, va deveni locuinţa lor. De acum, numele lor sunt scrise ocolo. La rândul Său, Domnul Se bucură şi Se minunează nu de puterea exercitată, ci de planurile Dumnezeului dragostei. I-a făcut plăcere Tatălui să Se facă cunoscut prin Fiul. Şi, spre deosebire de ceea ce noi le spunem de obicei copiilor: «când vei fi mare, vei înţelege aceasta sau aceea», o asemenea descoperire a fost făcută tocmai pruncilor şi acelora care se aseamănă lor prin smerenie şi prin simplitatea credinţei. Îndeplinim noi aceste condiţii?

Hrana ta zilnica!

22 MAI

Luca 9.57-62; 10.1-9

Este uşor de afirmat: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne" (v. 57), însă Isus nu ascunde ce presupune a-L urma (vezi v. 23). Cele mai mari obstacole nu sunt pe cale, ci în inima noastră, iar pentru a ni le descoperi, Domnul examinează pe rând cele mai tainice unghere ale inimii. Plăcerea pentru confort (v. 58), anumite convenienţe, anumite afecţiuni sau obiceiuri (v. 59,61) trec uşor înaintea ascultării pe care I-o datorăm lui Hristos şi ne conduc apoi, în mod inevitabil, la regrete, la priviri înapoi şi poate, în final, chiar la o umilitoare renunţare.

În capitolul 10, Isus pune deoparte şaptezeci de lucrători cărora El însuşi le dă avânt în secerişul Său. Le dă instrucţiuni şi îi trimite „ca pe nişte miei în mijlocul lupilor" (v. 3), ei fiind chemaţi să manifeste blândeţea şi smerenia Celui care era Mielul în mijlocul aceloraşi lupi.

Astăzi, ca şi atunci, sunt puţini lucrători. Să strigăm de aceea în rugăciune către Domnul marelui seceriş (2 Tesaloniceni 3.1)!

 El Se va îngriji să aleagă, să pregătească şi să trimită noi slujitori; totuşi, pentru a putea cere aceasta cu râvnă şi cu dreptate, trebuie să fii gata să accepţi a fi trimis tu însuţi.

Doua promisiuni mari pe care le-am primit azi!

„Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
  După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: 

 „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
 

O zi de o foarte mare importanta!

Treburile de zi cu zi care si astazi nu lipsesc din viata noastra, ne fac sa uitam importanta acestei zile.

Intr-o zi ca astazi, cu peste doua mii de ani in urma, Isus Hristos si-a incheiat activitatea Sa pe pamant. 

Dupa biruinta pe care I-a dat-o Tatal asupra mortii, S-a inaltat la cer pentru "un timp", dar nu inainte de a ne mai lasa cateva cuvinte de mangaiere. 

In primul rand, ne-a lasat un Mangaietor care sa ne fie Calauza si Pavaza pe calea spre cer, glorie Lui. 

Ne-a lasat Duhul Sfant!

Prin puterea aceasta, noi putem birui orice atac al celui rau, insa ca sa putem avea biruinta avem nevoie, zi de zi,  de o innoita putere. Daca ne imaginam ca ne-a dat puterea si de-aci in colo suntem fara griji.....ne inselam. In primul rand  putere primim, daca cerem!

Cu alte cuvinte, atunci cand ne este sete, niciodata nu vom primi un pahar de apa, decat daca VOM CERE.

Apoi paharul primit, daca nu ne atingem de el, el ramane plin, insa daca consumam din el, paharul se goleste. 

Tot asa este si cu puterea Duhului Sfant. Noi primim aceasta putere, doar daca vom cere.

Odata primita, putem sa ne aparam in fata vrajmasului.

Dar, pentru ca diavolul este pe urmele noastre zi de zi, puterea scade, de-aceea avem nevoie zilnic sa cerem sa ne reinnoiasca puterea. 

Fara puterea Duhului Sfant nu vom avea nici o sansa de biruinta!!!

In al doilea rand, in aceasta zi, Isus ne-a lasat fagaduinta ca va merge si ne va pregati un loc, ca acolo unde este El, sa fim si noi. 

In toamna anului trecut am fost la un concert. Bineinteles era foarte aglomerat. O persoana care avea un rol important acolo, mi-a promis ca imi retine un loc. Bineinteles, cand am ajuns acolo, a fost atat de aglomerat, incat aveam impresia ca nu am nici o sansa sa stau pe scaun. Dar a fost atat de minunat sa  fiu chemata sa imi ocup locul care mi-a fost retinut.

Cerul ne asteapta sa ne ocupam fiecare locul care ne-a fost promis.

 El este pregatit pentru fiecare din noi, insa acolo nu putem ajunge decat cei care calcam pe urmele Domnului nostru Isus Hristos. 

De-aceea sa ne dam toata silinta sa nu ratam marea sarbatoare.

Pana atunci.....sa cerem putere sa putem birui pe cel rau!