TIMISOARA, orasul pe care il iubesc!

Nu putini sunt pasionati de fotografie. Asa se face ca am gasit cateva poze superbe facute de adevarati profesionisti care iubesc orasul TIMISOARA!

Piata Victoriei
sursa foto:  https://www.facebook.com/DinAerFilmate

 Fostul club sportiv CFR
sursa foto: https://facebook.wwwcom/AlinaCiucurPhotography

Zilele trecute, Timisoara sarbatorea "zilele orasului"
foto- Catalina Emilia Ganea Dobran

Fantana arteziana, p-ta Victoriei-foto-Alina Cornaciu 

 

Noul pod Michelangelo-foto Siky Marco

Undeva pe la mijlocul-sfarsitul lui iunie a demarat in Timisoara operatiunea de construire a celui mai mare pod din PET-uri din Lume.Dupa saptamani intregi de munca, podul din sticle de plastic care duce Timisoara in Cartea Recordurilor a fost in cele din urma inaugurat, chiar intr-o zi cu ploaie.

“Este o noua premiera a Timisoarei si speram sa intram cu ea in Cartea Recordurilor, pentru ca acest pod este realizat cu 104.502 sticle de plastic. Recordul anterior a fost de vreo 40.000 si nu s-a realizat un pod, ci un fel de punte. Aici s-a muncit din greu si s-a facut o lucrare foarte interesanta. Trebuie sa spunem ca dincolo de performanta in sine, noi am vrut prin actiunea aceasta sa dam un semnal catre cetateni sa colecteze aceste PET-uri si sa le predea celor care recicleaza, pentru ca este pacat sa poluam apele noastre”, a tinut sa precizeze primarul Nicolae Robu

(sursa opinia Timisoarei)

Intr-adevar arata superb!

sursa foto: https://www.facebook.com/DinAerFilmate

 

Chiar si noaptea arata superb...

sursa foto:Panfil Parvulescu

 

sursa foto:Panfil Parvulescu

sursa: foto Se Ba

https://www.facebook.com/DinAerFilmate

Poate ca v-am alinat dorul celor din Timisoara care sunteti plecati departe de oras.

TIMISOARA, orasul pe care il iubesc!

Hrana ta zilnica

5 AUGUST

Matei 17:1-27

Adorarea creştină are efectul de a-1 purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte", în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente...! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărățeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind ,fiul Dumnezeului celui viu" (16.16)!

 După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

Nu te duce, nu te opri si nu te aşeza.

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, asa incepe cartea Psalmilor.

Trei lucruri importante pentru un crestin care vrea sa traiasca o viata de sfintenie asa cum vrea Dumnezeu, nu se duce, nu se opreşte  si nu se aşază.

Lumea ofera multe, dar este foarte important sa ne ferim de toate aceste oferte ale ei, pentru ca in contact cu "lumea", riscam sa ne molipsim.
In Evrei 12  scrie: "păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne", ceea ce ne confirma ca, contaminarea se face atat de usor, incat nici nu realizam.
De-aceea este bine sa ne tinem departe de tot ce se pare rau.
CUM?
 Nu te duce, nu te opri  si nu te aşeza.
E drept ca nu o sa mai fim priviti cu ochi buni, poate chiar vom fi socotiti "mai salbatici",e drept ca riscam sa ramanem fara prieteni, insa daca vrem sa fim pe placul Domnului, renuntam la toate acestea.Oricum, fie vorba intre noi, la necaz....m-ajuta prietenii sau Domnul?
Daca stam si facem scurt o comparatie intre ce ne ofera lumea si ce ne ofera Hristos, oare ce am alege?
Da...stiu! Raspunsul ar fi cam asa: cat sunt viu, vreau ceea ce ofera lumea, dupa ce mor, vreau ce ofera Hristos. Ori asta nu se poate, Hristos ne cere inca de acum sa murim, (Romani 6:11)
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 
Care este atitudinea sau care este starea noastra fata de pacat? Simtim placere, atractie sau ne este scarba?
Uneori ne gasim pe o cale de mijloc in aceasta privinta. Poate ca nu ne dorim sa pacatuim si nu simtim o atractie deosebita fata de pacat, poate ca nu suntem nici in extrema cealalta incat sa ne fie scarba, insa suntem si noi ca sotia lui Lot...
privim din cand in cand in urma.
Lot si fetele au scapat, sotia lui Lot insa s-a transformat in stalp de sare pentru ca a nesocotit porunca data de Dumnezeu, "sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti....
scapa la munte ca sa nu pieri"
Privim si noi oare inapoi?
Ce etalon urmam? Pe cine imitam, pe cine idolatrizam? Cu cine vrem sa ne asemanam?
Scriptura ne da un etalon de urmat:
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Insa trebuie sa stim un lucru:
"daca vrem sa ne asemanam cu ISUS, nu suntem acceptati de lume, dar daca ne asemanam cu lumea, nu avem cum sa declaram ca suntem ai lui HRISTOS"

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST
Matei 16.1-28
Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le-a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.
Ce scenă grandioasă!
Cei trei ucenici nu pot însă s-o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră -Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care-L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea de-a doua sa epistolă (2 Petru 1.17,18).
Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă... Şi, coborând de pe munte, îşi continuă drumul crucii, absolut singur...

„Întoarce-te şi supune-te.”

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. 

El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” 

Geneza 16:7-8

In limba araba numele Agar inseamna- FUGA.  Ce interesant nume i-au dat parintii la nastere!

Pe scena intra AGAR. desi in planul lui Dumnezeu, ea nu era  inclusa. Planul Lui era cu totul altul.

Dumnezeu i-a fagaduit Sarei si lui Avraam un fiu, insa prin faptul ca Avraam si Sara ajung sa puna la indoiala Cuvantul Domnului, iata ca intr-un moment in care Sara hotaraste sa grabeasca cumva "fagaduinta Domnului", crezand ca El a uitat, ii spune lui Avraam sa se uneasca cu Agar, in speranta ca va obtine fiul promis. Intr-adevar a venit un fiu, insa fagaduinta lui Dumnezeu nu se referea la acest fiu. Cunoastem aproape toti istoria lui Agar, iar pentru cine nu o cunoaste o gasiti in cartea Geneza cap.16.

Insa ceea ce mi-a ramas mie in  minte din aceasta intamplare nefericita, din viata lui Agar, pentru ca asa putea spune "nefericita", si asta din cauza unor oameni care au incercat sa isi ia destinul vietii in mainile lor, mi-a ramas intrebarea;
"de unde vii şi unde te duci?”

 Daca ar fi sa ne intalnim realmente cu un inger al Domnului in persoana, oare la cati nu ne-ar adresa intrebarea aceasta, "de unde vii şi unde te duci?”

Cati putem da un raspuns precis? Cunoastem noi oare destinatia? Cunoastem noi oare de unde venim si inspre ce mergem?

Multi dintre noi merg pe acest pamant sau merg prin viata in virtutea inertiei.

Merg fara sa stie de unde vin si incotro se indreapta.Trist este ca printre acesti "nestiuitori" se gasesc multi credinciosi.

Dragostea lui Dumnezeu este nemarginit de mare. Am incercat in zilele trecute sa socotesc sau mai bine zis sa cuprind in mintea mea, care sunt dimensiunile dragostei lui Dumnezeu. Va dati seama ca am incercat degeaba, pentru ca am incercat ceva ce nu pot intelege, Niciodata mintea mea nu poate sa cuprinda aceasta dragoste si nici gestul pe care l-a facut pentru mine.

In Isaia 53, vers.5 si 6, sunt cateva cuvinte care trebuie sa ni le insusim fiecare personal:

Dar El era străpuns pentru păcatele MELE, zdrobit pentru fărădelegile MELE. Pedeapsa care IMI  dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui SUNT tămăduita. EU rătăceam CA O OAIE, fiecare VAZANDU-SI de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea MEA, A NOASTRA, A TUTUROR!

Ce dragoste minunata a aratat fata de mine si fata de tine!

Ori datorita dragostei Lui, ne iese si noua inainte, asa cum i-a iesit lui Agar ingerul, si ne ne pune intrebarea: "de unde...si incotro?"

 Daca nu stii dee unde vii si incotr-o te indrepti, astazi Dumnezeu iti spune ceea ce ii spunea ingerul lui Agar:

"„Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.”

Agar fugea de stapana ei. Deseori noi fugim de Stapanul nostru care ne-a creat.

In dragostea Lui nu ne lasa sa ratacim, ci ne porunceste azi: "

„Întoarce-te şi supune-te.”

Unde am putea fi mai in siguranta, daca nu in mana LUI?

Cine ne-ar putea ocroti mai bine ca EL?

Cine ne stie tot trecutul si ne primeste asa cum suntem?

Cine are puterea de e ne ierta?

Astazi Dumnezeu ne spune tuturor: „Întoarceţi-vă şi supuneţi-vă.”
A ramane in ascultare si supunere fata de Hristos, inseamna a avea biruinta asupra celui  rau. 

Iacov 4:7
 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Vrem asadar, biruinta?
„Întoarce-te şi supune-te Stapanului Tau.”

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Matei 16.13-28

Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. 

Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine?

 Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu" (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El însuşi îi zideşte?

 Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci", Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-1 va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! 

Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satanei.

Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu pap. 10.37-40). 

Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST
Matei 16.1-12
Încă o dată fariseii cer un semn (cap. 12.38...); încă o dată Isus le aminteşte de semnul lui Iona: moartea Sa pe care urma să o împlinească. Creştinii de azi, care sunt în ajunul revenirii Lui, nu mai trebuie să aştepte semne înainte de venirea Sa. Credinţa lor se odihneşte pe promisiunea Sa şi nu pe dovezi vizibile, pentru că altfel nu ar mai fi credinţă. Totuşi, câte indicii avem că aici, jos, se apropie sfârşitul istoriei Bisericii! 

Mândria omului creşte mai mult ca oricând; lumea creştinată manifestă caracteristicile din 2 Timotei 3.1-5.

 În plus, sunt şi semne exterioare: poporul evreu se întoarce în ţara lui, naţiunile Europei încearcă să se unească în cadrul vechiului imperiu roman... Să deschidem ochii şi să ni-i ridicăm spre cer: Isus revine.
Domnul îi lasă pe aceşti necredincioşi şi pleacă (v. 4). Acum însă chiar ucenicii Lui îl întristează, atât prin lipsa lor de încredere, cât şi prin faptul că nu-şi mai aduc aminte, după cum în cap. 15.16,17 Îl mâhniseră prin lipsa lor de pricepere. 

Nu suntem şi noi uneori ca ei? 

Să reţinem îndemnul pe care Dumnezeu ni-1 dă prin chiar gura lui Petru, de a arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi Se îngrijeşte de noi (1 Petru 5.7).

Tainele vremurilor!

Trebuie sa recunosc ca sunt captivata de studiul profetiilor. Citesc cu mare placere orice analiza care se bazeaza pe Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi  dupa ce am scris ceea ce Domnul mi-a vorbit din cartea Hagai, am intrat pe blogul fr. Branzei. Aici veti gasi o analiza de exceptie in ceea ce priveste destinul  urmasilor lui Isaac si Ismael. Multi privesc la evenimentele care se intampla in poporul Israel si lumea musulmana nestiind insa ca toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu. Toate acestea sunt scrise in Scriptura, insa ca sa le intelegem este nevoie de multa lumina din partea lui Dumnezeu si eu ma rog sa imi daruiasca atat mie, cat si celor interesati si preocupati de acestea.

Trebuie sa stim in ce vreme traim, trebuie sa stim care este ceasul dupa care ne orientam si unde se gasesc acele acestui ceasornic.

In Matei 24 este scris:

De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Cine este acest smochinul? POPORUL ISRAEL!  

Dar nu ma pun eu sa fac analize, sunt oameni carora Dumnezeu le-a dat acest dar de a intelege  tainele Lui si-I multumesc pentru ei.

ISMAEL, oh ISMAEL!

Ismael s-a născut ca să aline durerile unei femei sterpe, dar sfârșește prin a sfâșia inimile a milioane de mame. Viața acestui personaj biblic este un paradox care oscilează între alegere, predestinare, blestem și binecuvântare.

...............................

Ismael este „copilul problemă al istoriei“. Vom privi spre el din câteva puncte de vedere diferite.
 Ismael este …

1. O problemă născută din nerăbdarea lui Avraam și Sara.
2. O problemă permanentizată de Dumnezeu
3. O problemă pentru toți oamenii lumii
4. O problemă pentru el însuși
5. O problemă care va fi rezolvată frumos de Dumnezeu.

 continuarea pe :http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/07/31/ismael-oh-ismael/

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.V-am lovit cu.... cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

Citeam de dimineata cartea prorocului Hagai. Desi este o carte scurta formata doar din doua capitole, este o carte foarte interesanta. Dumnezeu il foloseste pentru o perioada scurta de timp pe Hagai pentru a vorbi poporului, deoarece dupa el a venit Zaharia. 

De patru ori Duhul lui Dumnezeu vorbeste prin Hagai, atat cuvant de mustrare cat si incurajare.

In primul capitol, intalnim de doua ori acest indemn, (vers.5 si 7)

 „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!"

Cati dintre noi mai luam seama la caile noastre pe care mergem zi de zi?

Nu ne vorbeste azi Hagai in persoana, insa si astazi Duhul Domnului ne vorbeste prin diferite metode, insasi Cuvantul lui Dumnezeu il avem ca dreptar al invataturilor sanatoase.

 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre.

 Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul,

 vers.17 din cap.2

Ma uit la ceea ce se intampla in jur. Au fost atatea interviuri luate si am auzit atatea comentarii, si atatea pareri in ceea ce priveste situatia actuala, si aici ma refer la inundatiile care sunt acum in tara. Invinuirile si acuzele sunt aruncate dintr-o "gradina" in alta. Unii acuza guvernul, altul  primarul, unul prefectul, altul ministru si tapii ispasitori pot fi multi, insa n-am auzit pe nimeni spunand:

DA, recunoastem ca mania lui Dumnezeu s-a abatut asupra noastra pentru ca suntem pacatosi...!

 V-am lovit cu......si cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

De cate ori oare nu am fost loviti de Dumnezeu? Citeam ieri un reportaj, in care se spunea ca anul acesta, localitatea respectiva,(fiind vorba de o laciltate din tara noastra) de trei ori au fost loviti de inundatii. Din martie si pana in iulie...de trei ori! Tot ceea ce omul a facut, Domnul a luat.

Si cu toate acestea oamenii nu cauta ajutorul la Domnul... Nu vreau sa judec pe nimeni, insa bazata pe cuvintele din Scriptura, vad ca oamenii in loc sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu si sa vina cu pocainta si cu cainta, mai bine prefera sa alearga la tot felul de oseminte, la "babe", la carti de ghicit si alte lucruri idolatre.

Uitati-va ce spune in vers.6:

"Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Oare nu asa se intampla si in ziua de azi...? 

Oare nu am devenit robi ai acestui pamant vremelnic si tot ce avem timp, bani, etc, investim si....intr-o clipita ne trezim "goi" si toata munca "goana dupa vant"?

De ce...?

Pentru ca nu este o munca binecuvantata de DOMNUL! 

Asa cum mesajul pe care l-a adus prorocul Hagai, indemna poporul la o intoarcere cu fata spre Dumnezeu si o stabilire clara a prioritatilor, tot asa si noi suntem indemnati la o intoarcere(reintoarcere) cu toata inima spre Dumnezeu. Trebuie sa recunoastem ca si in privinta aceasta, Cuvantul Domnului ne vorbeste si noua azi.

"Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui",

(vers.9, cap.1),

Poate ca nu este daramata Casa Domnului, insa in ceea ce priveste lucrurile si lucrarile spirituale, trebuie sa recunoastem ca ale noastre sunt  prioritatea nr.1.

  Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca, daca ar fi sa ni se ceara sa investim timp pentru o lucrarea a Domnului, am sta umpic si ne-am face socotelile. Am scoate agenda si am privi cand avem o "fereastra" libera, si abia atunci am da raspunsul daca putem onora sau nu. Oare nu este asa...?

Daca suntem sinceri cu noi insine, am vedea ca de multe ori am fost in aceasta ipostaza si eu recunosc acest lucru, iar daca nu as recunoaste, L-as minti pe Dumnezeu.

Sincer, imi doresc ca Domnul sa trezeasca si in noi duhul, asa cum a trezit in Zorababel, in Iosua si in ramasita poporului Sau.Sa ne facem o ordine in viata si sa ne stabilim prioritatile. Este vremea cand suntem chemati de Domnul sa ne unim fortele, atat in rugaciune, cat si in aruncarea samantei Evangheliei. Stim ca Domnul a fagaduit ca va fi cu noi si va da binecuvantarea celor care isi pun nadejdea in Domnul.

Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! 

Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.

 Hagai 2:4

De ce...? Pentru ca EL rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu noi!

 Ce cuvant de incurajare!

„Voi clătina cerurile şi pământul; voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia. 

  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.”

 

In ziua aceea, iti spune Domnul si tie, si mie:

 " te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales!”

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST
Matei 15.21-39
Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David" (v. 22) şi erau străine de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poate străluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a preţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din belșug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).

Nu contest nimic....dar eu, prefer totusi biserica !

 De cateva saptamani, chiar luni, de fapt aproape toata "vara"(desi numai vara nu a fost) ploua mai tot timpul, doua, trei zile soare, si iarasi ploua si tot asa o tine  de ceva vreme.

 Nu stiu la cati dintre noi ii place ploaia...? E placut sa te plimbi poate in zilele toride prin stropii de ploaie reci, insa sa stai afara in mijlocul tornadelor si  a potopului care este de ceva vreme...nu stiu la cati ne-ar face placere. Mie nu...cu siguranta. Asa ca indiferent cat de cald este in casa, indiferent ca mai gatesc ceva care provoaca mirosuri si care persista cateva ore bune(cu toate ca hota  incearca sa le elimine), tot mai bine este in casa.

La fel este si in biserica....

Cineva imi spunea ca nu mai merge la biserica pentru ca si aici a vazut mai mult sau mai putini "crestini" care doar isi poarta numele. Ba ca "X" vine imbracat asa, ba ca "Y" face asa  si exemplele pot fi multe si nu are rost sa le enumar aici, nu ar ajuta spiritual, pe nimeni.

Este drept si nu contest ceea ce imi spunea persoana in cauza, insa intre "biserica" si "strada", PREFER BISERICA !

Nu contest ca si in biserica nu vezi ici-colo, fete(femei) care isi imagineaza ca pasesc pe podium etalandu-si  tinutele, nu contest ca si in biserica nu vezi fete(femei) care timp de doua ore nu fac altceva, decat se chinuiesc sa-si lungeasca sau sa-si largeasca materialul din fusta cu care au venit imbracate, nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica, femei care isi imagineaza ca sunt pe banca in parc la un "pahar de vorba", nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica fete(femei) care se straduiesc sa-si ridice cumva decolteul prea adanc, scotand in evidenta o manichiura viu colorata, fie ea frantuzeasca cu french sau fara franch, cu model sau  fara model, cu pietre sau fara pietre, insa cu toate acestea, intre ceea ce-mi ofera strada si biserica... 

EU, PREFER BISERICA!  

Nu am sa contrazic pe nimeni ca, venind la biserica n-ai sa vezi tineri cu capul tuns jumatate da-jumatate ba, n-am sa contrazic pe nimeni ca uneori privesti fara sa vrei si te intrebi, nu cumva au gresit magaziunul cand si-au cumparat pantalonii cu care au venit imbracati, deorece sunt foarte mulati, nu contest ca nu ai sa vezi si in biserica baieti care zici ca, tocmai au iesit din salonul de cosmetica unde au avut programare la pensat, nu contest nimic din toate acestea, insa intre ceea ce  este afara si ceea ce este in biserica...

EU, PREFER BISERICA!

Cand Dumnezeu i-a spus lui Noe sa-si faca o corabie, sa-si ia familia si dobitoace din fiecare cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca si sa se salveze, Noe nu a stat pe ganduri, ci a facut tot ce-i poruncise Domnul.(Geneza 6:22)

Am stat si m-am intrebat...oare timpul pe care l-a petrecut Noe in corabia nu a avut de suportat nimic? Nu a suportat si el tot felul de mirosuri? Luand cate doua din fiecare dobitoc, din fiecare pasare, din fiecare taratoare, ma intreb oare nu cumva s-a transformat corabia lui Noe in grajd?

Credeti ca lui Noe i-au placut toate acestea...? Eu am convingerea ca nu, insa stiind ce este afara, stiind ca era potop, stiind ca in mijlocul apei nu are nici o sansa de salvare, Noe a preferat mai bine mirosul de grajd decat sa moara inecat.

Dragul meu, si in biserica vei vedea lucruri care poate te vor dezamagi, insa intre ceea ce ofera lumea afara si ceea ce ofera Dumnezeu, alege biserica !

La urma, urmei  Scriptura ne-a si instiintat in privinta aceasta. Amintiti-va pilda cu graul si neghina. Amandoua le gasim pe acelasi camp, insa Isus ne-a spus:

 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

Nu lasa ca florile de neghina viu colorate sa te impresioneze, si nu te uita la firul firav de grau care uneori este aplecat pana la pamant sub rafalele de vant. Neghina indiferent cat este de frumoasa, vine vremea seceratului si nefiind folositoare este aruncata, pe cand firul firav de grau care a fost aplecat si culcat la pamant, se ridica de jos semet, vine seceratorul, il secera si bobul lui hraneste milioane si milioane de suflete.

Nu te preocupa de neghina, e multa si se inmulteste tot mai mult. Lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de ea, tu doar ai grija, ca dupa fiecare rafala de vant sa ai puterea sa te ridici semet de la pamant, pentru ca timpul este aproape de secerat si vine SECERATORUL!

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Deseori, intalnesc oameni in jurul meu care imi pun tot felul de intrebari atunci cand afla ca sunt crestina.

"Voi, aveti voie sa faceti....? Aveti voie sa mergeti...?  Sau, ai voie sa te uiti..? Ai voie sa...etc, ai voie sa...etc..?"

DA! Am voie absolut orice! Bineinteles raman uimiti de raspunsul meu. 

Cum...? Ai voie..? Pai si atunci, de ce nu mergi, de ce nu faci, de ce...si intrebarile continua.

Le deschid Scriptura si le citesc:

 "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc"

Am un gand pentru aceasta seara si chiar ma urmareste de ceva timp:

Nu ceea ce facem determina ceea ce suntem, ci ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Comportamentul unui crestin este intotdeauna vizibil de cei din jur. 

Eu nu ma comport cinstit ca sa dovedesc ca sunt crestina, eu ma comport cinstit pentru ca SUNT CRESTINA!

Eu nu fur, nu mint pentru a dovedi ca sunt crestina, eu nu fur si nu mint pentru ca sunt crestina, si exemplele pot continua.

Faptele noastre bune nu ne vor ajuta sa dovedim ca suntem crestini, in schimb faptul ca suntem crestini va determina sa facem doar fapte bune.

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Matei 15.1-20
Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.
Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.

Unii cred...dar tu? Tu ce crezi?

Tot pamantul e ravasit! 

Natura intreaga s-a dezlantuit si catastrofele se muta parca din loc in loc, din tara in tara, din oras in oras.Mai lunile trecute vecinii nostri din  Serbia si Ungaria treceau prin grave inundatii. Iata ca acum Romania trece prin momente de incercare, si in mod special partea de sud a Olteniei fiind sub ape.

 La noi sunt inundatii puternice,

 alte zone sunt lovite de cutremure, in Ucraina pacea a fost luata, in Fasia Gaza si Israel conflictul ia amploare iar tragedia si suferintele din Siria continua fara ragaz,

sursa foto:http://www.lonews.ro/stiri/
copiii nevinovati  sunt victimele armelor si a razboiului care nu mai ia sfarsit.De-altfel mai toate tarile  musulmane sunt in mijlocul conflictului.

sursa foto:http://www.realitatea.net/
Din pacate mor oameni nevinovati si nu doar din aceste tari, ci si oameni ale caror tari nu sunt implicate direct. Saptamana trecuta citeam o statistica a anului 2014, ca fiind un an cu cele mai mari catastrofe aviatice. In doar patru catastrofe aviatice au murit peste 700 de oameni, si asta doar in 5 luni, iar 500 dintre ei, doar in luna iulie.

Foto: (C) Maxim Zmeyev / REUTERS 

Ba mai mult, daca ma uit la fratii mei in credinta care trec prin prigoana, constat ca sunt extraordinar de  binecuvantata. La noi Evanghelia este propavaduita pe stadioane, sali de sport, biserici, chiar si pe strada...

...in timp ce alti mor martirizati pentru Isus. 
Stim de altfel ca, Coreea de nord este tara cu cea mai mare prigoana asupra crestinilor, dar nu numai in Coreea este prigoana, ci si in alte tari. Undeva la inceputul acestui an citeam ceea ce declara o calugarita siriana, cu ocazia zilei "drepturilor omului" la Viena:
"sangele crestinilor din Siria ucisi pentru credinta lor este vandut  cu 100 000 de dolari in Arabia Saudita".
Calugarita Hatune Dogan, declara ca fanaticii musulmani dadeau si 100 000 de dolari pe o sticluta mica de sange care provenea de la un crestin.
Cata cruzime!!!

sursa foto: http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/corea-de-nord-tara
Nu stiu cati dintre noi putem privi aceasta imagine fara sa fim miscati si fara sa fim sensibilizati?
Cu toate acestea, in ciuda prigoanei si suferintei prin care trec, ei raman neclintiti in credinta lor, in schimb noi, cu tot ceea ce vedem zi de zi, cu toate catastrofele care se abat asupra omenirii, cu toate astea....
ramanem in continuare traind o credinta superficiala sub impulsul unei religiozitati.
Cei care traiesc calauziti de Duhul Sfant si nu putini sunt, traiesc experiente minunate si traiesc intr-o dimensiune supranaturala, insa acestia sunt priviti de cei "religiosi" cu multe .."semne de intrebare..."
Vazand toate aceste lucruri, Biblia ne spune:
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?"

Ce fel de om esti tu..?
M-ai crezi in fagaduinta Domnului? M-ai traiesti cu speranta unui cer nou si a unui pamant nou in care va locui neprihanirea?
S-a spus demult ca Domnul va reveni si atat de mult ne-am obisnuit cu aceste cuvinte, incat pentru multi acestea nu mai au prea mare valoare si prea multa credibilitate.
In 2 Petru  cap. 3 scrie:
"Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, iar Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii"
 Iata ca Petru antipase ca in zilele din urma vor fi si oameni care vor pune la indoiala fagaduintele Domnului,"cum cred unii..."
Dar poate ca uneori ne intrebam si spunem..."de ce totusi intazie Domnul?"
De ce atata suferinta? De ce ingaduie ca, Copiii Sai sa treaca prin astfel de incercari,  prin prigoana, prin tot felul de incercari?
Intreg pamantul este contaminat de pacat. Pe intreg pamantul, chiar sub vederea Aceluia care sta in cer pe scaunul de domnie si priveste spre noi oamenii, se fac atatea fapte urate de ti-e greu si sa le spui, dar sa le infaptuiesti. Si totusi....care este motivul pentru care Dumnezeu inca ne mai ingaduie, inca ne mai tolereaza?
Da, trecem prin tot felul de incercari, privesti cu ochii cum munca ta de o viata dispare intr-o clipita inghitita de puhoaie de apa, insa noi inca suntem in viata...
De ce...?
 Cu un singur motiv face acest lucru, pentru un singur motiv are o indelunga rabdare, doreste ca niciunul din noi, nici unul din copiii nostri sa nu cumva  sa piara, ci  toti sa venim la pocainta!

Intelegi tu dragul meu acest lucru...?
Isus doreste sa te salveze!
Nu sunt povesti, e o fagaduinta clara, iar eu cred Cuvantul LUI.
Evanghelia dupa Marcu incheie cap. 13, astfel:

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Matei 14.22-36
Această scenă a corăbiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându-Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într-un mod supărător marea agitată a acestei lumi. 

Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" (v.27). 

Şi credinţa, sprijinindu-se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care-1 iubeşte. Dintr-o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi-a luat privirile de la învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i-a venit imediat în ajutor.
Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L-a respins, îl va recunoaşte şi ÎI va onora, fiind eliberat prin El.

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 

Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.

In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:

- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.

A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.

In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.

Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.

Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.

Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.

Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

Vreau concediu....

Inca de dimineata am deschis blogul sa intru sa scriu un gand, insa din pacate nu am apucat sa scriu absolut nimic. E perioada concediilor(la noi), nu si la clienti. Unul din sefi este in concediu, unul este absent, iar sarcinile lor mi le-au pus in "carca" (ca si cum... nu aveam destule), asa ca nici macar nu am apucat sa "respir". Sper sa rezist doua saptamani pana se vor inapoia.

  Oricum vin ei...si plec eu, insa daca iau in calcul dupa cum ma simt azi...doua saptamani o sa dorm continuu.

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Matei 14.1-21
Capitolul 11 ni 1-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. 

Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2).

 Pentru ce motiv? 

Pentru că Ioan îndrăznise să-1 mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-1 spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-1 omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale" (Fapte 13.25).
Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său.

 Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale?

 Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Matei 13.44-58
Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care 1-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, ... după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9-11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria" din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi"?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului", motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Matei 13.31-43
În cele şase „parabole ale împărăţiei" care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.
Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. 

După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările - conform v. 4 şi 19 - şi aluatul).
Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ş

tim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Matei 13.18-30
Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.
Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?
Alţii, asemeni acestor Jocuri stâncoase", sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s-a imprimat profund convingerea stării de păcat. In felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea Evangheliei este doar o credinţă aparentă.
Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însă rodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum să-mânţa căzută „între spini"

 (lacov 2.17).
Sămânţa cade însă şi în ,pămănt bun", în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza).
Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s-a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii". Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc).

Scoala de vara Areopagus - 2014

Mandela Day at Areopagus!
67 minutes with HE Thenjiwe Mtintso

Unii copii abia asteapta sa vina vacanta, mezinul meu m-ai vroia scoala.
Asa ca zis si facut.
 Dupa terminarea scolii, l-am inscris inca o luna la o scoala de vara intr-un centru crestin.
Pesemne ca i-a placut mult, pentruca nu a vrut nici macar o zi sa lipseasca.
Au avut un timp minunat impreuna mai ales ca au sarbatorit alaturi de ambasadoarea  Africii de Sud.

In curtea centrului au plantat impreuna un copac

Au avut loc concursuri  si diferite jocuri specifice varstei lor.
Cateodata e bine sa fii copil!

Emisiunea Calea Adevarul si Viata in direct cu prof. Iosif Ton

                    

Departe de fata Domnului!

De fiecare data cand citesc, ma rog Domnului sa ma ajute sa si inteleg ceea ce citesc, iar ceea ce Dumnezeu imi descopera doresc sa impartasesc si altora.

Isus a spus: mergeti si duceti Evanghelia pana la marginile pamantului.

E frumos sa  calatoresti si sa fi implicat direct in aceasta slujire, si mie sincer mi-ar placea sa fac acest lucru, numai ca nu toti putem face asta si nu de fiecare data. Toate la timpul lor si fiecare in slujirea la care l-a chemat Domnul. Nu cred ca trebuie sa ai neaparat studii de teologie ca le spui oamenilor ceea ce a facut Dumnezeu in viata ta, insa cred ca fiecare putem vorbi si altora despre minunile Domnului Isus, cred ca fiecare putem gasi o modalitate prin care sa fim aceea voce pe care doreste Domnul sa fim. Nu ca ar avea nevoie Dumnezeu de serviciile noastre, El este Suveran, insa  Domnul vrea ca sa fim acele voci care sa-I  marturiseasca minunile. Astazi, cand cu ajutorul internetului si cu un singur clik, poti accesa orice, tot la fel consider ca poti fi de folos Domnului aruncand si tu, si eu o samanta in ogorul Evangheliei. 

De-aceea fac, ceea ce fac, de-aceea asez fiecare gand, aici pe acest blog, si toate le fac doar de dragul lui Dumnezeu, de dragul Fiului Sau si de bucuria pe care o am in El, stiind ca mi-a salvat sufletul de la moarte.

De ceva vreme am inceput sa citesc prorocii mici. Astazi am citit cartea Iona. Imi place tare mult aceasta carte si de fiecare data cand o citesc mai descoper inca ceva. Imi amintesc ca in urma cu un an, sau poate chiar mai bine, am scris din nou despre Iona.Nu stiu ce am scris atunci, si nici macar nu merg in arhiva sa vad ce am scris, cu siguranta am scris ceea ce mi-a dat Domnul intelegere la vremea-aceea, insa astazi din nou mi-a ramas gandul la Iona.

Citind toata cartea Iona, am stat si m-am gandit, "ce o fi fost in mintea lui Iona, atunci cand incerca sa se ascunda de Domnul?"

Domnul ii spune: „Scoală-te, du-te la Ninive..." (v.2)

Iona aude chemarea Domnului, insa face altceva (v.3), "Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului"

Locul in care se gaseste Iona in momentul in care  Dumnezeu ii vorbeste este la o distanta de aproximativ 400 de km de cetatea Ninive. Interesant este ca Iona alege sa plece sau mai bine zis sa fuga de fata Domnului la Tars, iar distanta este de aproximativ  4000 de km, adica de zece ori mai mare.

Oare nu stia Iona ca Dumnezeu este pretutindeni si de fata Lui nu te poti ascunde, nici macar la 4000 de km?

Dar noi? 

 Oare nu facem ca si Iona? Domnul ne vorbeste, si ne spune mergi acolo sau fa cutare lucru, iar noi facem altfel decat ne-a vorbit sau mai mult, ignoram vocea LUI? 

 Vers.5: " Corăbierii s-au temut, au strigat...", iar bietul Iona ce a a facut? "Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus"

Corabierii au strigat-Iona s-a culcat!

Sunt convinsa ca era mare zarva pe corabie, ma intreb: "cum a putut sa se lipeasca somnul de Iona?"

Dar noi? 

Ma uit la vremurile in care traim, sunt vremuri in care multi au iesit pe campul Evangheliei sa arunce samanta, este mare zarva, semanatorii seamana, recolta este gata de strans, sunt asteptati seceratorii, si..."EU" sau poate ""TU", am plecat sa mai dormim?

Vers. 13:"Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor"

A plecat cu gandul sa se ascunda de Domnul, dar iata ca se izbeste de valurile furioase care impiedica fuga lui. Ma intreb, oare nu a stiut Iona ca Dumnezeu este Stapanul marilor? Sunt convinsa ca, DA!

Numai ca Iona a incercat, poate ca Domnul o fi inchis ochii sau s-o fi gandit ca ochii Domnului nu patrund pana pe fundul corabiei?

Dar noi?

Cate furtuni sau cate valuri a lasat Dumnezeu peste noi incercand sa ne opreasca din calatoria noastra, calatorie care nu Ii place Domnului? Oare nu stim ca Dumnezeu este Suveran si Stapan peste toate?

Vers.15."Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare"

Ma gandeam la bietul Iona. Ce simtea Iona in acel moment?

M-am gandit, in ce loc a ajuns Iona! Nu stiu ce fel de peste o fi fost, Biblia nu ne scrie acest lucru, o fi fost balena sau altceva, cert este ca era un peste mare. Ori ce poate fi in pantecele unui peste mare? Cu siguranta sunt tot felul de resturi inghitite, iar Iona a trebuit sa stea in acel loc, trei zile si trei nopti.

 Nici nu ma mir de rugaciunea pe care o face din pantecele pestelui...!   

Dar noi?

Nu cumva stim ca toate valurile si incercarile din viata noastra sau din jurul nostru se datoreaza faptului ca incercam sa ne ascundem de Domnul?

De ce oare asteptam sa fim aruncati si noi ca Iona, pe fundul marii?

Fundul marii, poate fi o boala, un deces in familie, poate fi o criza puternica financiara, poate fi un esec, o dezamagire sau multe alte modalitati pe care Dumnezeu le poate aplica in dreptul fiecaruia.

Cap.2, vers 2: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Iona era in stramtorare si la propriu si la figurat. Indiferent cat de mare o fi fost pestele, ma gandesc ca bietul Iona statea chitic, din lipsa de spatiu, dar si spiritual vorbind, Iona era la mare stramtorare. S-a pus sa-si masoare fortele cu Domnul...!

Ioan, Iona...oare nu stiai cat este de puternic este Dumnezeu?

Dar noi? 

 Nu stim oare ca nu putem sa ne punem cu Dumnezeu?

Ce am putea face in stramtorarea noastra mai bine, decat ceea ce a facut Iona?

 „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Nu stiu daca fugi si tu ca Iona, nu stiu daca valurile sunt pornite impotriva ta, nu stiu daca nu cumva esti pe fundul marii, nu stiu in ce stramtorare te afli, dar tot ceea ce stiu este ca, altceva mai bun de facut nu ai nci tu si nici eu, decat sa-L chemam pe Domnul. 

Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. 

 Ps. 18:6

Atunci cand Il strigam, El aude si ne raspunde!

Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.

Ps.34:6 

 

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Matei 13.1-17
Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). 

De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într-un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18,36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să-I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.
Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit", care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l-aţi primit?

Alin Oros-10000 motive

      Alin Oros este un tanar deosebit de talentat si face parte din Biserica Elim. 

Dumnezeu a pus in el un talant si un dar deosebit.

Ne bucuram de fiecare data sa-l ascultam cantand spre slava Domnului. Sincer mi-a fost dor sa-l aud, mai ales ca in ultima vreme ne-a incantat sufletul mai rar, fiind plecat la munca in Germania, insa atunci cand vine ne bucura tare mult. Asa a fost si duminica seara. 

 A inaltat Domnului un cantec minunat care spune asa:

1. E o noua zi soarele răsare
E timp să cânt spre Slava Ta
Orice'ar veni ce în faţa mi'ar apare
Eu vreau să cânt şi seara laude!

Ref.

 /: Cântă suflet al meu
Pentru Dumnezeu, Cel binecuvântat
A Lui Nume e Sfânt ,cântă acum
Cum nu ai mai cântat ! :/

2 .Încet Tu esti, Doamne la mânie,
În dragoste eşti bogat şi-eşti bun!
Găsesc că am 10.000 motive,
Ca să te laud şi tuturor să spun!

3. Iar când sfârşitul îmi va fi aproape,
Puterile când îmi vor slăbi ,
Al meu suflet va cânta continuu ,
Ori 10.000 mii de ani şi în veşnicii !

              Multumim Domnului pentru toti talanti pe care i-a impartit printre tinerii din adunare.

                    

MULTI ANI FERICITI, scumpul meu!

Daca ar fi sa fie toti cei din familie si nascuti in luna iulie alaturi de mine, as fi incurcat-o rau de tot, pentru ca nu mi-ar ajunge salariul pe luna cate cadouri ar trebui sa fac, insa scap ieftin ca multi sunt la distanta.

Desi in acesta poza sunt amandoi copii, doar unul din ei este sarbatoritul, feciorul meu cel mare.

 Iata ca a mai trecut un an si in viata lui, un an cu incercari, cu binecuvantari, un an in care Mana lui Dumnezeu a fost intinsa peste el, chiar daca el nu vede intotdeauna acest lucru. De fapt, nici unul din cei doi copii nu vor sa vada acest lucru.

Imi amintesc, ca in urma cu ceva vreme, anul trecut, vorbeam cu el despre mantuirea lui.Ii spuneam ca Isus a murit si pentru el, insa asa mai in gluma, mai in serios, mi-a spus, ca stie acest lucru, se va pocai de pacatele sale, insa putin mai tarziu, pentru ca este inca tanar.L-am intrebat cat de sigur este pe acest "MAI TARZIU"?

Ziua de maine nu este a noastra, de unde stie el daca apuca acest "mai tarziu"?

Mi-a dat un raspuns negandit as putea spune:

"ei mami, lasa-ma ca doar n-oi muri maine, sunt inca tanar"

La doar doua saptamani, fiind tura de noapte, undeva spre sfarsitul turei, avea o cursa in afara localitatii. La intoarcerea spre Timisoara avea in masina doua doamne care mergeau la servici in Timisoara. Intr-o fractiune de secunda s-a trezit cu o masina in fata lui, venind pe contrasens.Era o decizie care trebuia luata intr-o secunda...

A tras cat a putut de volan sa-l fereasca, si in acelasi timp sa nu se izbeasca frontal, insa pe marginea soselei era un canal, s-a rostogolit de cateva ori cu masina si a ramas rasturnata masina cu rotile in sus. Cel vinovat, un medic din Lugoj, atipise la volan.

Speriat pentru ca stia ca masina este pe gaz, a spart geamul a iesit repede afara dupa care a  incercat sa scoata si pasagerii din spate. A scos prima femeie, fiind ranita si cu coaste rupte, a intrat sa o scoata si pe cealalta doamna, doamna fiind o tanara in jur de 30 de ani, numai ca....din pacate murise.

A fugit de langa masina socat si privea la doamna ranita, se uita la doamna decedata si privea la el uimit vazand ca nici macar un fir de par nu era atins.

Nu stiu daca si-a amintit in acel moment ceva, insa la prima noastra discutie, i-am amintit ca nimeni nu este nici prea batran, dar nici prea tanar pentru a se infatisa inaintea Celui care ne-a creat.

Anul trecut in timp ce ii  faceam urari, si ce poate sa-i ureze o mama copilului ei, decat sanatate si tot ce este bine...stiu ca i-am facut si urmatoarea urare, "anul viitor sa nu mai fie singur", pentru ca are deja o varsta.

Intr-adevar singur nu este, si sper ca relatia sa se si oficializeze, insa ma rog Domnului ca El sa lucreze in toate privintele in viata lui, asa cum este mai bine. Sa-i daruiasca tot ce este mai bun pe plan pamantesc, dar ma rog sa-i daruiasca cel mai de pret lucru,

MANTUIREA, atat lui cat si celor din jurul lui.

Ma rog ca indurarea lui Dumnezeu sa fie peste el, si inca un lucru, "sa-i dea intelepciune sa inteleaga care este Voia lui Dumnezeu cu privire la viata lui", pentru ca de un lucru sunt sigura,

"Dumnezeu il are in planul sau de mantuire"

La multi ani, scumpul meu!

Hrana ta zilnica!

24 IULIE
Matei 12.38-50
Odată cu cap. 12 se încheie prima parte a acestei evanghelii. Pentru că fusese respins ca Mesia de către cei care ar fi trebuit să fie cei dintâi care să-L primească, Isus începe acum să vorbească despre moartea şi despre învierea Sa. Era marea minune care mai rămăsese de împlinit şi despre care iudeii aveau deja o imagine prin istoria lui Iona cel înghiţit de peşte şi redat cu viaţă de către acesta.

 In acelaşi timp, Domnul le arată acestor cărturari şi farisei zdrobitoarea lor responsabilitate, cu atât mai mare cu cât ei erau mult mai instruiţi decât fuseseră odinioară cetăţenii din Ninive sau decât împărăteasa din Seba, iar El era cu mult deasupra lui Iona sau a lui Solomon!
El venise să locuiască în această casă, a lui Israel, alungând demonii şi înlăturând idolatria (comp. cap. 8.31 cu 21.12,13), dar ei nu L-au primit, de aceea casa a rămas goală, ... gata să adăpostească o putere a răului şi mai grozavă decât cea dinainte: aceasta se va întâmpla cu Israel sub domnia lui Antihrist.
Versetele 46-50 arată că Domnul Isus nu le mai poate recunoaşte nici chiar pe rudele Sale. El rupe de acum relaţiile pământeşti şi naturale cu poporul Lui şi va explica prin parabolele din cap. 13 ce este Impărăţia cerurilor şi cine poate fi primit în ea.

Ce faci cand nu stii ce sa faci? Dar ce faci atunci cand stii ce sa faci?

             Mesajul fratelui Luigi Mitoi din Biserica Penticostala Elim Timisoara