O saptamana binecuvantata!

Ne sta in fata o noua saptamana. Niciunul dintre noi nu stim cum va fi, nu stim prin ce incercari va ingadui Dumnezeu sa trecem, nu stim nimic, insa stim un singur lucru,

"indiferent prin ce vom trece, daca ramanem ancorati in Domnul, El ne va da izbanda in toate lucrurile".

Acest lucru ne-a promis Domnul Isus, si eu cred din toata inima.

In Coloseni 3:23 scrie,

Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni....

Fie ca suntem acasa, fie ca suntem la servici, tot ceea ce vom face, sa facem  nu ca pentru oameni, ci ca pentru Dumnezeu, si Dumnezeu sa ne ajute sa putem face acest lucru.

O saptamana binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

9 MARTIE
Psalmul 22.22-31
Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor" (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite! În dragostea Sa, Domnul Hristos S a grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi" noua relaţie în care i-a aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare"; binecuvântare pentru „toate familiile naţiunilor” sub împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase. Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii.

 Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cuv. 1).

Te iubesc!

Nu stiu daca o singura zi pe an este indeajuns sa pot exprima dragostea pe care o port celei care mi-a dat viata.Mi-as dori sa traim fiecare macar o data pe saptamana  "8 martie", sa putem spune mamelor noastre macar o data, "te iubesc". 

Spre bucuria mea, pentru mine 8 martie e in fiecare dimineata cand ii aud vocea calda la telefon. Stiu si sunt cat se poate de realista, ca va veni o zi in care voi dori sa o mai pot auzi, insa pana atunci, acum am harul de la Dumnezeu sa ii simt dragostea zi de zi, si sincer sunt uimita sa descopar in ea un izvor nesecat  in bunatate, in dragoste si in sacrificii.

Nimeni si nimic nu vor putea inlocui  vreodata, dragostea  mamei mele. Ea poate inlocui pe oricine din viata mea, insa nimeni nu o va putea inlocui pe ea.“O mama buna valoareaza cat 1000 de profesori.” spunea George Herbert. Mama mi-a fost si inca imi este, cel mai bun profesor al meu.Nu trece o zi in care sa nu ii aud vocea, si asta e o mare binecuvantare de la Domnul.

Oricat as incerca sa scriu in cuvinte nu voi reusi niciodata, pentru ca tot ceea ce am in inima mea pentru ea, nu poate fi scris in cuvinte si sentimentul de dragoste nu poate fi scris, si nici desenat.

Tot ceea ce pot sa fac este sa o iubesc si sa traiesc in asa fel incat cuvintele inteleptului Solomon sa poata fi rostite cu adevarat,

Proverbe 23:25

Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

“Mama este cel mai apropiat prieten pe care il avem atunci cand incercarile , grele si surprinzatoare, cad asupra noastra ; cand nenorocirile iau locul prosperitatii ; cand prietenii care s-au bucurat alaturi de noi, in momentele stralucirii noastre, ne parasesc in clipa in care problemele ne coplesesc, numai ea ramane langa noi si se straduieste prin bunatatea sfaturilor si invatamintelor ei sa risipeasca norii intunecati, facand ca pacea sa se reintoarca in inimile noastre.”
Washington Irving

Cele mai frumoase flori pentru voi, mamelor de pretutindeni!

Hrana ta zilnica!

8 MARTIE
Psalmul 22.1-21
Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate", deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic.

 Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu-I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.
La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6-8,12,13,16-18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. 

Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

Nadajduieste in Domnul!

Psalmi 33:22

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!  

In general oamenii cred doar ceea ce vad. 

Credinciosii, cred lucrurile care nu se vad si traiesc prin credinta cu o nadejde vie in suflet.

Bineinteles, cand spun acest cuvant "nadejde", cum este si normal ma gandesc la viitor. "Am nadejde ca maine va fi.....", sau "nadajduiesc ca voi  primi", si exemplele pot continua.

Nadejdea priveste viitorul si ea nu este doar o simpla dorinta a noastra, ea are la baza credinta. Crezand cu tarie  in promisiunile lui Dumnezeu, credinta si nadejdea merg mana in mana.

Aceasta este partea frumoasa a credinciosului, el are o nadejde. Este trist sa traim pe acest pamant, sa alergam din zori si pana in noapte si sa nu traim cu nici o speranta. Dar poate ca ti-ai pus speranta in ceva....dar in ce, caci toate lucrurile sunt pieritoare.In bani ? In avere ? Ti-ai pus speranta in om...? Biblia spune sa nu ne punem nadajdea in om.

Prorocul Isaia  spune in cap 2 cu 22

Nu vă mai încredeţi, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?, iar Ieremia este mult mai dur:

„Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

Dumnezeu este Singurul care nu a dezamagit pe nimeni si promisiunile Lui nu sunt vorbe goale.

Psalmistul David reda asa frumos in Ps. 146

Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!

Dar cine-I  Dumnezeul lui Iacov?

Continuarea Psalmului spune,

El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea.El ţine credincioşia în veci. El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război; Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi. Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi. Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
Lăudaţi pe Domnul!

Cat este de minunat sa ne punem nadejdea in Acest Dumnezeu !!!

Romani 15:13

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

O zi binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE

Psalmul 21
În Psalmul 20 i-am putut observa pe credincioşi adresându-se direct împăratului lor. Acum ei îi vorbesc Domnului despre acest împărat (v. 1 -7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a-L prezenta Tatălui pe Cel care îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.
„Binecuvântările bunătăţii", care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmăntarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6-8); ruşi-nii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I-a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându-I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n-a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L-a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

Rugati-va pentru Ucraina si Rusia!

Psalmi 65:2

Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

Daca am stii ca nu suntem ascultati nu ne-am mai ruga, dar pentru ca stim ca El ne asculta, de-aceea noi ne rugam.

Astazi as vrea sa ne unim glasurile si sa ne rugam pentru cei din UCRAINA si RUSIA.

Indiferent cat de tensionate sunt lucrurile in Ucraina, ma rog ca Dumnezeu sa isi protejeze copiii Lui din aceste doua tari. Punem Numele LUI peste ei, peste familiile lor, peste toti credinciosii care-L cauta pe Domnul, iar Dumnezeu sa lase pacea Lui peste ei.

Fiti binecuvantati !

El va veni!

Marcu 13:35

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.

 

In fiecare seara cand imi pun capul pe perna, ma intreb de fiecare data, 

"oare nu cumva, la noapte vine Domnul?"

Iata ca a trecut si aceasta noapte si inca nu a venit, insa Domnul Isus a spus:

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul ...

 El poate veni oricand, la orice ceas din zi sau din noapte.Nu stiu cand va veni, insa singurul lucru pe care-l stiu cu certitudine este ca EL VA VENI.

Va veni mai repede decat ne asteptam, va veni indiferent daca ne dorim sau nu, va veni  fara sa ceara permisiunea mea sau a ta, va veni pentru ca asa ne-a promis si El Isi tine promisiunile. 

Va veni si fiecare ochi Il va vedea, chiar si cei care L-au rastignit.

 Vegheati si rugati-va !

  Esti tu pregatit?

Dupa fapta si rasplata!

Nu sunt microbista, nu ma dau in vant dupa o echipa anume, insa nu pot sa nu fiu la curent cu ceea ce se intampla printre mai marii fotbalului romanesc.Nu pot sa zic ca ma bucur, pentru ca nici macar de nenorocirea vrajmasilor nu trebuie sa ne bucuram, cu-atat mai putin cu cat acesti oameni mie nu mi-au facut nimic rau. Insa n-as putea sa nu ma gandesc la ei cu mila, si ma rog ca in aceasta situatie, pentru ca tot au timp de-aici incolo, sa reflecteze mai mult la viata lor si sa isi puna cateva  intrebari.
 Simt mila dintr-o anumita privinta...

Cine si-ar fi inchipuit totusi ca pana in final, interminabilele procese si nenumaratele amanari se vor incheia totusi cu asemenea decizie, "condamnare cu executare" si nu unul...ci toti.

Acum nu stau eu sa analizez fraudele si evaziunile lor, insa nu pot sa nu imi amintesc modul in care au privit lumea de rand.Ei cu banii, noi cersetori, ei  undeva"SUS", noi jos..."pleava societatii". Noi...muritori de rand, ei crezand ca sunt "vesnici". Cam asa eram considerati...
Imi amintesc una din rabufnelile lui Giovani Becali  la proces in sala de judecata:
Doamna judecătoare, pe dumneavoastră v-a trimis Ceauşescu? Vă credeţi instanţa supremă? Mie nu-mi e frică. Să vă ferească Dumnezeu să ajungă familia mea să coducă ţara asta. Cu biciul o să o conducă!'', a strigat Giovani Becali în sala de judecată.

Nu am sa stau sa insir multimea declaratilor caraghioase si fara scrupule  facute de-a lungul timpului de multi dintre acesti oameni care au crezut ca ei au inventat lumea si au tiparit primul ban.

Este greu pentru ei acum, de la un mod de viata trait in lux si bogatie, de la rolls royce si caviar sa ajunga dupa gratii asemeni oamenilor de jos. Repet, nu ma bucur de suferinta prin care trec ei acum, insa fiecare din noi trebuie sa stim un lucru:

"daca aici pe pamant exista legi si ni se cere sa le respectam, oare Divinitatea  nu are legile si pedepsele Sale?"

Fiecare fapta  are si rasplata, fie ca e buna, fie ca e rea, tot asa si rasplata va fi in functie de faptele noastre.

Nu poti sa traiesti o viata calcand  pe cadavre doar ca sa iti atingi scopul. 

Nu poti sa inseli, sa minti, sa furi, sa   faci tot ceea ce iti trece prin minte fara sa tii cont de ranile pe care le provoci celor de langa tine, nu poti sa faci toate aceste lucruri si la final sa ai aceeasi soarta ca si acel are toata viata a trait sacrificandu-se pe el pentru altii, traind curat, fara minciuna, fara hotie, etc.

Daca pe pamant printre oameni, se face dreptate, chiar daca  mai tarziu....credem noi oare ca Dumnezeu care este Sfant, Sfant, Sfant nu va face dreptate El printre noi, creatia mainilor Sale?

Eu sunt convinsa ca DA!

Dumnezeu va judeca orice fapta pe care am facut-o, fie la intuneric, fie la lumina, fie ca a fost sau va fi descoperita  sau... poate ca nu va fi descoperita niciodata aici pe pamant, insa in evidentele lui Dumnezeu ea este contabilizata.

De-aceea sa nu ne inselam singuri  nimic nu va ramane ascuns.

Astazi, inca avem ocazia de a indrepta toate lucrurile cu care nu suntem in randuiala fata de semeni  si fata de Dumnezeu. Nu trebuie sa asteptam pedeapsa, pentru ca daca pedepsele pamantesti sunt dureroase desi sunt temporare, oare cum va fi pedeapsa lui Dumnezeu  care este vesnica.....?

Hrana ta zilnica!

6 MARTIE
Psalmul 20

Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii", „aleşii" de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi" (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă...! Domnul să împlinească toate cererile Tale!" (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde" (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns..."
Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul..." (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi!
„Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru" (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

Hrana ta zilnica!

5 MARTIE
Psalmul 19
Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a CREAŢIEI Sale ( 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).
A doua mărturie este cea a CUVÂNTULUI (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.
CONŞTIINŢA constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30.
Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17...), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

De la orfelinat...pe scena!

                        

Tot ce ai, e ziua de azi!

                       

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Psalmul 18.30-50
Domnul Isus găseşte plăcere în a ni-L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). In prima parte a psalmului, El ne-a învăţat, dându-ne propriul Său exemplu, cum să II chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).
Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre! (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. «Să-L contemplăm pe Măreţul împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ» este invitaţia cuprinsă într-un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să-L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9).

 Să nu-L privăm de aceasta!

Fugi de poftele tineretii !

"Nelegiurile voastre pun un zid de despartire....",
 scrie prorocul Isaia in cap.59.

Din cate stim la construirea zidului se foloseste caramida.Pacatele noastre zilnice, mici sau mari, stiute sau nestiute, toate acestea sunt caramizi cu care ne construim propriul zid, zidul despartirii.

Din pacate  zi de zi, zidul multor crestini se inalta tot mai mult...si tot mai sus.

 Traim intr-o lume atat de destrabalata si-atat de infectata de pacat, in care cel rau si-a pus si continua sa isi pune amprenta tot mai mult.Strategia pe care o foloseste diavolul, care este extraordinar de dibaci, se pare ca functioneaza din plin, si ma ales printre crestini.

Niciodata nu o sa vina diavolul sa ne ispiteasca cu lucruri "mari" la inceput, el  vine si se strecoara cu lucruri aparent nevinovate, ne intinde cateva capcane in care, daca nu veghem cu greu mai putem iesi.

Ma gandesc la cateva lucruri minore cu care ar putea sa vina sa ne ispiteasca, lucruri care aparent nu par cine stie ce,  chiar din contra nu putem sa declaram ca sunt "pacate".

Fiecare ispita vine prin ceva si prin cineva, si dupa cum Dumnezeu se foloseste de oameni pentru a-si duce planul la indeplinire, tot asa si diavolul are oamenii lui pe care ii foloseste pentru a-i ispiti pe altii.

Ex.- vine 8 Martie, la munca  se pregateste un mic "bairam" pregatit special femeilor. Din colectivul de munca  fac parte si eu "crestina" fiind. Sunt invitata sa merg acolo.Prima reactie a mea este sa refuz invitatia, insa vine la mine colega cu care ma inteleg cel mai bine si imi spune:

"... draga mea, stiu ca esti pocaita, nu trebuie sa dansezi, sa bei sau sa fumezi, stim  ca tu nu faci asa ceva...insa un gratar si un suc poti servi linistita cu noi...nu cred ca e  un pacat....asa-i?

Si hai sa fim seriosi...oare ce pacat e....? Doar servesc ceva de-ale gurii, beau un suc si stau la povesti...
Numai ca noi, "eu" sau "tu"...locul nostru nu e acolo.
Poate ca par...invechita, insa imi vine in minte ceva. Cand plec dimineata de acasa, eu Il rog sa ma insoteasca pas cu pas, ba mai mult Ii spun, 
"Doamne daca Tu nu mergi cu mine, nu ma lasa sa plec singura".
Vin si va intreb, oare daca eu merg acolo...Dumnezeu ma va insoti...?
Nicidecum!
O iesire azi la un suc, maine se poate transforma in ceva mai mult, si ma voi trezi intr-o zi ca sunt prinsa intr-un anturaj rau si cu vicii, din care nu pot scapa. Cu toate acestea nimic din ceea ce fac ei, chiar nu mi se pare ca e ceva rau, e doar o "socializare", si daca aceea socializare e stropita si cu un pahar de vin sau o tigara mentolata....nu este nimic rau, doar nu dau in cap la nimeni.
Am dat un singur exemplu si m-am pus eu in acest exemplu, desi nu e cazul meu acum, insa dragii mei,
( ma adresez in special tinerilor), dar nu numai lor, pentru ca ispita vine la orice varsta, si in aceste capcane am cazut si eu odata si va spun aceste lucruri din propria experienta. La inceput si eu am crezut ca nu e nimic rau in a onora invitatia, insa aceasta e doar o strategie a celui rau,  mai tarziu ajungi sa nu mai astepti invitatiile, pentru ca te vei interesa tu singur cand se tin aceste "chermeze", pentru ca lumea este atragatoare, de-aceea Pavel ii spunea lui Timotei,
"Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată."
Lumea ofera placere, insa fiecare placere nu e decat o caramida pusa pe zidul despartirii tale de Dumnezeu.
 Oamenii  sunt zidarii, caramizile sunt  pacatele care construiesc zidul despartirii intre OM si DUMNEZEU.
Nu lasa ca pacatele tale sa puna un zid de despartire intre tine si Dumnezeu, pentru ca intr-o zi, zidul va fi atat de mare incat nu-l vei mai putea vedea pe Dumnezeu.

Tot in cartea prorocului Isaia sta scris un verset minunat, care  da incurajare oricarui zidar neintelept care pana acum  a zidit....si iarasi a zidit,
"Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat"

Asadar, fii intelept(a)  si nu te lasa ispitit de vrajmas!

Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Psalmul 18.1-29
Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.
Primele trei versete enunţă tema - iar următoarele o vor expune pe larg - referitor la cum a fost ELIBERAT „Slujitorul Domnului" (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului).

 Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem", a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21).
Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.
Pentru Isus, ELIBERAREA Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, ELIBERAREA noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

Ruga!

"Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi"
 2Cor.4:8

 Doamne, când sunt încolţit în toate chipurile, nu lăsa să fiu doborât; şi când sunt în grea cumpănă să nu fiu deznadajduit .

"....ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile"

2Cor.6:10 

Doamne, când sunt întristat, fă să fiu întotdeauna vesel; ca un sărac, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Fratii de la Toflea- evanghelizare Elim

Asa cum stiti, fiecare sfarsit de luna, timp de trei luni, ianuarie, februarie si martie, la Elim sunt seri de evanghelizare. Suntem la incheierea celei de-a doua luna si incepand de joi ne-am bucurat intr-una. Dumnezeu inca ne-a dat harul si binecuvantarea Sa sa ne putem bucura inca o data. 

Astazi, incepand cu ora 17 se incheie ultima seara de evanghelizare din luna februarie a bisericii Elim Timisoara.

De-aceea va invit ca incepand cu ora 17 sa luati parte alaturi de noi desafatandu-ne in Hristos, prin cantarea de inchinare a fratilor "leviti" de la Toflea, care au petrecut cu noi si sambata seara si azi de dimineata.

Serviciul va fi transmis live, incepand cu ora 17.30 pe site-ul bisericii http://www.elim.ro/,

iar cei care doriti sa veniti la sediul bisericii, inchinarea va incepe cu ora 17, unde timp de o ora vor canta fratii de la Toflea insotiti de Isaura Dinca.

Impruna va sluji si fratele pastor David Echalar originar din Bolivia, insa fratele actualmente slujeste in Italia. 

Domnul sa binecuvinteze intreaga Sa lucrare, iar voi fiti binecuvantati!

Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Psalmul 17
În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. In Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.
Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se află - şi aceasta în primul rând - înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 ne-a învăţat că „Domnul cercetează pe cel drept...". Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „... Tu n-ai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu" (v. 3; comp. cu loan 8.25). 

Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcut-o El: S-a folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).
Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă", şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău" (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).

Mama, sora si sotie, toate cuprinse in cuvantul FEMEIE!

Cele mai frumoase ganduri si urari alaturi de toata dragostea mea, le-am facut buchet si le-am asezat aici pentru tine, pentru mine, pentru noi "FEMEILE"

Ce făptură minunată ai creat Părinte Sfânt
Să ne fie mângâiere şi-ndrumare pe pământ,
Câtă dragoste sublimă şi ce blândă bunătate,
În firava ei făptură, Doamne, Tu le-ai pus pe toate.

Mama stă în rugăciune mijlocind necontenit
Pentru-ai săi micuţi pe care Tatăl Sfânt i-a dăruit.
Zi şi noapte ea veghează, le vorbeşte cu mult dor
Despre marea Lui iubire,despre Fiul Salvator.

Domnul a făcut femeia ca tovaraşă de viaţă
şi soţie credincioasă- aşa biblia ne-nvaţă-
Când bărbatul se-osteneşte pentru pâinea cea de azi
Ea să-i fie mângâiere şi lumină în necaz.

Simţi cum greul te apasă şi nu vezi nici o scăpare,
Valurile te frământă şi durerea e prea mare,
Cauţi o sora în credinţă şi te rogi şi tu cu ea
Iar povara de pe umeri nu mai este-aşa de grea!

Ce făptură minunată ai creat Părinte Scump:
Mamă ,soră şi soţie toate prinse într-un cuvânt.
Pentru ea, pentru "Femeia" înaintea TA venim
Şi cu multă reverenţă Ţie, Doamne-Ţi mulţumim!  

                                                 Autor Maria Luca

".... căci vântul le era împotrivă"

".... căci vântul le era împotrivă...."

Oricat de mult isi doreau, oricat de mult se sileau sa vasleasca spre malul celalalt, nu reuseau pentru ca,  vantul le era impotriva!

Cred ca si eu ma gasesc in starea in care erau ucenicii odinioara, si cred cu tarie ca in starea ucenicilor ne aflam multi dintre noi, sau mai bine zis...majoritatea crestinilor.Ne straduim, ne zbatem ne dorim.....insa vantul care bate dinspre apus si rasarit aduce val dupa val, problema dupa problema.

Ce facem in aceasta situatie...? Naufragiem sau ramanem pe mare luptand cu valurile pana la capat...?

Vrajmasul  sufletelor noastre este diavolul, si batalia este foarte puternica.

Purtam un razboi spiritual unde lupta este crancena si miza este foarte "mare"...."sufletele oamenilor" 

Din momentul in care  Lucifer a fost aruncat din cer, ducem aceasta lupta continua. El nu s-a multumit sa ia doar o parte din ingeri cu el, ci de-atunci el cauta mereu, si mereu, noi suflete.

Biruinta nu este un rezultat usor de obtinut, este un act de vointa impletit cu suferinta, imi spunea azi o prietena, si intr-adevar ii dau dreptate. Uneori vin valuri peste noi si in mijlocul lor, in loc sa ne plangem de mila, in loc sa ne speriem de inaltimea valului, mai bine am cobora din barca si am incepe sa umblam prin credinta asemeni lui Petru.
Petru a pornit pe mare "prin credinta", privind doar la Hristos, insa in momentul in care si-a luat privirea de la Hristos si a inceput sa priveasca  la mare, Petru se scufunda.
Sunt valuri, sunt probleme, este suferinta, este boala, sunt neajunsuri, toate in jur parca ne sunt impotriva, insa suntem binecuvantati ca inaintea noastra este HRISTOS.
Privirea noastra sa fie doar la EL.
Daca ne lasam speriati de multimea si de puterea acestor probleme....suntem pierduti, pentru ca vrajmasul abia asteapta sa mai inghita un suflet.
Nu stiu care este problema din viata ta, nu stiu cat este de valul de furios, le stiu doar pe ale mele, insa vreau sa iti spun un lucru,
 prin credinta poti merge pe apa ca si pe uscat!
Priveste la ISUS !

Hrana ta zilnica!

1 MARTIE
Psalmul 16
Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea" (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. In calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa - pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat- sunt sentimente umane.
Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S-a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu"); găsindu-Şi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i-a rezervat-o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să-L privim încrezător până şi la moarte.

 Ce drum minunat, care L-a încântat pe Dumnezeul Său!

 Este drumul pe care ni l-a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

Hrana ta zilnica!

28 Februarie
Psalmii 14 şi 15

Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu" (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu-L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I-o recunosc), până nu lucrează El la inimă.
Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.
După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele", Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău...?" Romani 3, care citează v. 1-3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni - dovediţi păcătoşi - Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10-12, 22-26).
Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într-un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi-n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

El n-a promis doar cer senin.....

Sunt momente in viata cand vin peste noi vine val dupa val. Mi-amintesc de cantarea fratelui Groza

"Cand aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg,

 Ce m-a dus in departari prin alte incercari mai mari..."

Astazi pe langa toata multimea de probleme care parca nu se mai termina de ceva vreme incoace, a venit peste mine cea mai cumplita veste. Initial mi-a scris o prietena pe skype, parca pregatindu-ma pentru ceea ce urma sa aflu.

Nu trebuie sa cunosti persoanele ani de zile ca sa simti pentru ele dragoste, e suficient sa le vezi o data si sa-ti ramana in suflet pentru totdeauna. Cam asa s-a intamplat si la mine.Am cunoscut in vara o frumoasa si tanara doamna  care era insotita de fiica si ginerele ei. Ne-am intalnit, am povestit, am impartasit lucruri si am vorbit despre Dumnezeu impreuna. Doamna a plecat, insa gratie tehnicii din ziua de azi, am m-ai luat legatura una cu alta.

Nu la mult timp dupa, am primit trista veste - CANCER. Parca mi-a cazut cerul.....

Insa m-am trezit repede din soc si am inceput sa ma rog lui Dumnezeu pentru ea, stiind ca totul si toate sunt in mana Lui.

Au urmat cateva operatii, toate la intervale scurte de timp, iar dupa cea de-a treia operatie facuta in urma cu doua saptamani, urmeaza noi analize si crudul verdict-CANCER METASTAZA.

Nu ne asteptam nimeni la asemenea veste, cu-atat mai putin noua mea prietena.Astazi am vorbit din nou cu ea, si in ciuda verdictului dat, ea continua sa ramana ancorata in Domnul.

A revenit acasa dupa operatie, medicii sugerandu-i sa mearga intr-o vacanta frumoasa....:((

....................................................

Ne punem intrebarea , "de ce"...

Uneori  intrebarile noastre raman fara raspuns. 

 

Stiu ca si medicii sunt oameni si din cate cunosc eu, stiu ca NU oamenii sunt cei care au ultimul cuvant, ci  DUMNEZEU este Cel care spune ultimul verdict, de-aceea eu continui sa ma incred in El pana la capat.

Mi-a venit in minte credinta lui Daniel, a lui Iov, si imi amintesc ce tarie au avut pana la capat.

Iov spunea in cap.19 vers.26

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne,

 voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Daniel urma sa fie aruncat in groapa cu lei, si iata ce ii spunea imparatului,

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”

 

Am sa continui sa ma rog si daca simtiti impreuna cu cei care trec prin aceasta suferinta rugati-va impreuna cu noi, pentru ca vrem la final sa putem continua cantarea fratelui Groza,

Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ;
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ;
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea.

Fiti binecuvantati!

Hrana ta zilnica!

27 Februarie
Psalmul 13
Despre necazul pe care-1 va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei... şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?", repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).
Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s-ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s-ar putea gândi că Dumnezeu 1-a uitat sau că îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă.

 Cum să ieşim atunci dintr-un astfel de tunel întunecos? 

Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că acesta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi în linişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigat de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie...?" (Romani 8.35...). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

Cor Elim Timisoara - Drept la cer conduce

                      

Fie ca da, fie ca nu, ISUS REVINE!

"Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi."

       Ioan 14:1-3

E promisiunea in care stau ancorata, astept aceasta promisiune sa se implineasca, si sunt ferm convinsa ca se va implini, asa cum fiecare cuvant  rostit de Dumnezeu s-a implinit pana acum.

Intr-adevar  indemnul acesta "sa nu vi se tulbure inima" a fost o imbarbatare pentru ucenicii Domnului. Urmau o serie de evenimente si Isus stia clar ca inima lor va fi tulburata cand vor vedea atatea lucruri intamplandu-se. Sa  nu uitam ca Isus urma sa fie vandut de catre  unul din ucenici.

Cum sa nu te tulburi cand afli asa ceva....?

 Isus stia ce va urma, de-aceea i-a si pregatit in acest sens cerandu-le sa aibe credinta si sa-L creada pe cuvant.

Uneori se strecoara in mintea noastra ganduri care nu fac altceva decat contribuie si mai mult la necredinta noastra . Cautam uneori o justificare si o motivatie pentru necredinta pe care o avem. Poate ca daca vedeam si noi minunile lui Isus cu ochii nostri, era altceva.....spunem adeseori, insa asa cum le-a cerut lor, acelasi lucru ne cere si noua azi, sa-L credem pe cuvant si mai mult suntem indemnati
  "să nu ni se tulbure inima"

Traim intr-o lume care alearga cu pasi repezi spre "ceva", insa  pe cat suntem de grabiti, pe atat suntem de nesiguri. Suntem nesiguri in primul rand pe ziua de "maine". CAre oare poate spune ca nu s-a intrebat macar o data, "oare ce fi-va maine"
Nu odata mi-am pus acesta intrebare, si trebuie sa recunosc ca nu a fost cea mai buna intrebare pe care mi-am pus-o, in primul rand pentru ca nu este treaba mea ce hotarare a luat Dumnezeu cu privire la ziua de maine. Important este ca ziua pe care o traiesc, ca e azi, ca e maine, ca e urmatoarea dupa "maine", sa fiu sigura ca mi-am incredintat-o in Mana Creatorului meu. Inima noastra, a oamenilor in general este o inima sensibila care la anumite vesti sau anumite situatii ea se tulbura, ori atunci cand suntem cu Hristos, tulburarea noastra dispare.

Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
Pentru acele momente in care suntem tulburati  Domnul Isus ne indeamna sa ne incredem pe deplin in El, sa-L credem pe cuvant. A mintit El oare pe cineva? Ce motiv am avea sa nu Il credem?
Aveti credinta ! 
Atatea probleme avem din cauza necredintei noastre...
Lipsa credintei din inima noastra aduce numaidecat ingrijorare. Si nu este boala mai grea decat ingrijorarea. Daca a apucat sa-si faca cuib in viata ta cauta de scapa de ea, pentru ca aduce  o multime de probleme, produce insomnii, aduce cu sine frica si evident boala in trup.
Asa cum am certitudinea ca Isus a murit si a inviat, aceeasi siguranta  am ca El va reveni sa ma ia la vremea hotarata. Va veni sa ii ia pe toti cei care au pazit poruncile Lui, pe toti cei care au crezut promisiunile Lui.
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, ori acest lucru imi intareste credinta mea si imi confirma ca dupa moarte trupul meu va fi supus putrezirii, iar eu voi primi un trup nou.

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,  negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă
2 Tes.5:1-4
Dupa aceste cuvinte, iata ca urmeaza cea mai mare promisiune si cea mai mareata:
"Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine"
Iata motivul pentru care trebuie sa luptam si sa biruim toate incercarile, toate ispitele si tot ceea ce ne arunca in cale cel rau. Trebuie sa fim biruitori pana la capat.
Aceasta este speranta tuturor crestinilor, ca ISUS va reveni !
Esti tu pregatit pentru acest mare eveniment?
Fie ca da, fie ca nu, ISUS REVINE!

Hrana ta zilnica!

26 Februarie
Psalmul 11
Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii care-1 împresoară. David, cel care 1-a compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17...), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.9,10), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţa a lui Nabal (1 Samuel 25.10,11), toate acestea nu-1 puteau lăsa pe David indiferent.

 Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: „voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se suflă" (v. 5; comp. Psalmul 10.5).
Insă, în timp ce propria măsură de adevăr, în ce-1 privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Ii conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).
Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

Cor Elim Timisoara - Alfa si Omega

                         

Hrana ta zilnica!

25 Februarie
Psalmul 11
Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie...; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat („sunt distruse temeliile"). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. 

Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu!

 Încrederea lor nu este într-un adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră"? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, s-ar putea vedea în cine ne-am încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate... Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!
Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; l'salmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! 

Sentiment de fericire pentru „cel drept"! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).

Pentru toate Doamne, Tie-ti multumesc!

                Luca 18:17 

 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş,

 cu niciun chip nu va intra în ea           

O saptamana binecuvantata de Tatal nostru !

Trecand pe strada, un credincios a vazut o batranica la un colt. S-a apropiat de ea si a intrebat-o :

-Cunoaste-ti cumva rugaciunea "Tatal nostru"?

-Da, cunosc dar mai mult de atat o cred.

-De unde o cunoasteti, sunteti credincioasa?

-Da, am 80 de ani si aceasta rugaciune a functionat zi de zi in viata mea. Niciodata nu m-a lasat fara paine, Tatal meu!

-Dar astazi, aveti paine?

-Nu am, raspunse cu sfiala batranica!

-Doriti sa va dau eu una?

Da, vreau raspunse cu bucurie batrana care zi de zi a experimentat rugaciunea "Tatal nostru"

Dragul meu, Tu cunosti aceasta rugaciune?

 Sti doar sa o rostesti sau o crezi din toata inima?

Eu cred cu tarie ca Tatal nostru se va ingriji de painea cea de toate zilele si cred ca nicioadat nu va lasa pe Copiii Sai sa-si cerseasca painea.

"Tatăl nostru care eşt în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”

                   Amin!

                      Si pentru ca este un nou inceput de saptamana, doresc tuturor cititorilor acestui blog,

 sanatate in primul rand, ca-i mai buna decat toate, 

pace in suflet si in  familiile voastre, dragoste unii fata de altii si compasiune pentru cei din jur.

O saptamana binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

24 Februarie
Psalmul 10
„Timpurile de necaz" descrise în Psalmii 9 şi 10 (9.9; 10.1) vor fi înspăimântătoare. Pofte, mândrie, necredinţă, făţărnicie, violenţă..., aceste tendinţe ale firii care există în lumea de acum vor atinge măsura lor maximă în zilele când „Cel care opreşte" (Duhul Sfânt) va fi departe: În zilele lui Antihrist, al cărui sinistru portret ni-1 fac versetele acestui psalm (vezi şi 2 Tesaloniceni 2.7,8).
Contrar gândurilor celui rău, care consideră că Dumnezeu nu Se informează de nimic („nu cercetează" - v. 4,13), tot ce el face în taină, cu viclenie şi răutate, este dat pe faţă. 

Şi totce el spune „în inima lui" (v. 6,11,13) este făcut public de către Cel care „cercetează inimile" (Luca 12.3).
„Nu voi fi clătinat": aici este limbajul nebuniei (v. 6); dar poate fi şi cel al credinţei (Psalmul 62.6). Gândul că Dumnezeu vede totul îl încurajează pe credinciosul aflat în încercare. Cel nenorocit poate să se abandoneze în El (v. 14). Versetul 2 cuprinde un alt adevăr liniştitor: cel rău se va încurca întotdeauna în propriile lui curse (comp. Psalmul 7.15; Psalmul 9.16).
Psalmul 9 se încheia cu meditaţia că naţiunile „nu sunt decât oameni"; Psalmul 10 se termină numindu-1 pe asupritor: „omul care este din ţărână". Credincioşi, să nu uităm niciodată că suntem ai cerului şi deci ne aflăm în afara atingerilor lumii şi ale prinţului ei.

Psalmul 100

             Strigaţi de bucurie către Domnul,toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie,veniţi cu veselie înaintea Lui.Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci,şi credincioşia Lui, din neam în neam.   

                             

Ucraina: Un baptist a devenit președinte interimar.

Nu putem decat spune: SLAVA DOMNULUI!

 

Oleksandr Turchinov, presedintele Parlamentului ucrainean, cunoscut drept mâna dreaptă a fostului premier Iulia Timoşenko a fost votat pentru interimat în funcția de președinte, decizia luată cu 314 de voturi pentru din cei 329 de deputaţi prezenţi, conform Hotnews.ro

Turchinov este predicator baptist, fiind în același timp cel mai important politician de credință Baptista din Ucraina. S-a născut în anul 1964 și a devenit deputat în 1998.  A fost prim vicepriministru în cabinetul Iuliei Timoshenko și pentru o săptămâna a fost premierul Ucrainei.

A fost primul civil in funcția de șef al Securității statului Ucraina. În anul 2004 a scris cartea “Iluzia fricii”.

Rugați-vă pentru această țară!

Sursa: www.stiricrestine.ro Ucraina: Un baptist a devenit președinte interimar - Stiri Crestine.ro

NU IERI, NU MAINE CI AZI !

La o anumita varsta devenim responsabili pentru tot ceea ce facem si peste tot ceea ce ni s-a incredintat. Cu siguranta ne-am propus sa facem multe lucruri, sa realizam multe proiecte, insa iata ca anii trec si am ajuns fiecare dintre noi la o anumita varsta, am ajuns la un anume nivel, insa nu stiu daca toate aceste dorinte le-am putut realiza si nu stiu daca aceste realizari ne-au adus satisfactii pe deplin. 

In  toate  promisiunile facute si toate dorintele noastre cat la suta oare a fost dorinta de a face pe deplin voia Domnului?

 Cat la suta au fost proiecte in care am dorit ca Domnul Isus sa fie  Coordonatorul acestor realizari?

Cate din toate aceste dorinte le-am dus la indeplinire?

Nu stiu cat de mult constientizam , dar pentru a realiza aceste proiecte nu exista decat o singura zi  prielnica pe an, iar doua zile pe an sunt total neprielnice pentru a realiza ceva pentru Domnul.

Cele doua zile neprielnice in care  nu putem face nimic sunt 

 ZIUA DE IERI  si  ZIUA DE MAINE.

 Ziua de ieri s-a dus  si daca nu am facut nimic din ce ne-am propus, daca nu am implinit nimic din ceea ce am vrut sa  facem  pentru Domnul, iata ca nu mai avem acesta posibilitate, pentru ca ziua de ieri s-a dus si nu se mai intoarce niciodata.

O alta zi in care poate ne-am propus sa realizam lucruri marete  atat pentru noi, cat si pentru Domnul este ziua de maine.Maine nu stim care dintre noi va mai fi in viata, poate la noapte unul din noi este chemat acasa.

Singura zi in care putem sa ne achitam de fiecare responsabilitate cat mai bine, singura zi in care putem sa facem toate lucrurile asa cum am dori, singura zi in care putem face toate lucrurile ca si pentru Domnul, singura zi in care putem implini toate promisiunile facute lui Dumnezeu

este ASTAZI.

Daca citesti aceste randuri, bucura-te caci esti unul dintre cei mai binecuvantati oameni pe care ii iubeste Dumnezeu.

Nu uita:

NU IERI, NU MAINE CI AZI !

Hrana ta zilnica!

23 Februarie
Psalmul 9
Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor" - v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi" (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. în adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S-a aşezat („şade") pe tron; „Şi-a pregătit tronul Său pentru judecată" (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le-a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut-laben: - notă - Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său.

 O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.
În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce îi va fi făcut Lui însuşi.

Hrana ta zilnica!

22 Februarie
Psalmul 8
Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi 1-a putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?" Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu n-a putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul S-a îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii".
Evrei 2.6-9, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii” pe care a suferit-o". Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 5-8; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

O lume in fierbere !

Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? 

Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

Ieremia 14:19/b

Nu cred ca este cineva care sa nu fie cat de cat la curent cu ceea ce se intampla in lumea intreaga. Toate sursele de informatie prezinta zi de zi  starea de alerta in care se afla omenirea.Nu cu mult timp in urma Grecia a fost pe un butoi cu pulbere si lucrurile nu sunt roz nici la ora actuala. Italia, Egiptul, Coreea, Franta, America, Siria, Iran, Israel, Bosnia si Hertegovina vad ca nu se lasa mai prejos nici ea, lumea este intr-o framantare  si  intr-un conflict continuu.Atentate sunt in fiecare zi si cu siguranta statisticile sunt mult mai ingrijoratoare decat le prezint eu. Nu ma pricep foarte mult in toata aceasta politica, insa vad ca lucrurile pe plan mondial au o singura directie, si cu siguranta nu cea mai buna.

Desi  sunt cateva luni de cand manifestatiile au inceput si in Ukraina, iata ca zilele acestea ele au fost tot mai mari si  sute de persoane sunt ranite, sunt cifre ingrijoratoare de oameni  nevinovati care au murit si protestele continua si azi. Inca de la inceputul lunii in Venezuela au inceput si acolo miscari protestare, si iata ca acestea continua si sute de persoane au fost arestate, foarte multi raniti si cateva zeci de persoane sunt decedate, informeaza agentiile de presa. In Romania chiar daca  nu este lumea in  strada, conducerea de la putere  se afla intr-un razboi continuu de ani de zile si parca in ultima vreme tot mai mult.

Ori in toate aceste situatii ne intrebam, "Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? 

Vrem pace si lumea intreaga striga dupa pace, insa pacea lipseste cu desavarire. Cu cat  strigam pace, cu atat mai mult ne lipseste tuturor.Lipseste pace in lume, lipseste pacea in tara, lipseste pacea in  familii, lipseste pacea in biserici, lipseste pacea cu desavarsire.

Am pierdut PACEA  cu desavarsire si datorita acestui lucru a crecut si instabilitatea economica si toate aceste situatii sunt ingrijoratoare, in contextul in care nu ti-ai pus nadejdea in Domnul.

Cuvantul Domnului ne spune in  1 Tesaloniceni 5:3

Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

 Sa fi ajuns oare implinirea acestui verset? Cu siguranta, acolo ne indreptam!

Tot mai clare si mai vizibile sunt semnele venirii Domnului. Nu trebuie sa mergi la o anumita biserica sau sa faci parte dintr-o anumita denominatiune  ca sa vezi acest lucru.Zilele trecute era asa o agitatie la mine la munca si toti eram ingrijorati de situatia in care ne gasim ca si tara, ca si societate pe plan economic. Lipsa increderii a  disparut total, se dau "tepe si tunuri" de sute de milioane, filele CEC sau BO au ajuns o amintire, pentru ca ramai doar cu fila in mana, bani nici gand, de la an, la an creste numarul firmelor care intra in insolventa din cauza incapacitatii de plata si in acest caz sansele sunt aproape nule ca sa-ti mai poti recupera banii, la un moment dat auzeam un coleg care spunea,

"nu stiu ce se intampla, daca se continua asa....omenirea a ajuns la final"

Sa fie asa...?

Ma intreb daca cei care nu au BIBLIA in mana declara acest lucru, oare noi cei care stim ceea ce scrie Scriptura, oare noi....ce spunem?

Suntem pregatiti pentru revenirea lui ISUS?

Inca traim vremuri de indurare si usa Harului este deschisa pentru oricine, fie ca este crestin, musulman, evreu sau orice altceva. Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, si pretul rascumpararii a fost egal pentru toti. Restul depinde de noi ce facem cu acesta oferta a lui Dumnezeu.

Psalmi 103:13

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

Inca doreste sa se indure de intreaga lume !

Nu trebuie sa facem nimic in plus, nu trebuie sa aducem jertfe, nu trebuie sa mergem pe coate si genunchi, trebuie doar sa cautam sa-L cunoastem pe EL.

Iov 22:21

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Este vremea sa ne intoarcem cu fata catre Cel PreaInalt, catre  Domnul.

2 Cronici 7:14

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

 

Nu vrei ca tara ta sa fie vindecata? Nu vrei sa fie pace in tara in care locuiesti?

Haideti sa mijlocim pentru tara noastra, sa mijlocim pentru semenii nostri indiferent in ce tara locuiesc, haideti sa ne unim in rugaciune pentru intreaga lume  si Dumnezeu se va indura iarasi de noi, pentruca  avem promisiunea, ca rugaciunile celor neprihaniti sunt ascultate.

Dumnezeu sa binecuvinteze intreg pamantul!

 

Eu strig, El aude, El raspunde!

"LAUDATI PE DOMNUL"

Iata un  indemn pe care am putea sa-l punem mult mai serios in viata noastra de credinta. Stiu ca ne-am obisnuit cu acest verset si cu siguranta l-am intalnit in Scriptura de-atatea ori, mai ales in cartea Psalmilor lui David, insa cred cu tarie ca trebuie sa-l si punem in practica de zi cu zi.

Cantarea de lauda este modul  prin care noi cei rascumparati de Domnul ii aducem multumire si glorie pentru izbavirea pe care ne-a adus-o prin Fiul, Isus Hristos la Golgota.

Indiferent de situatia si de circumstantele in care ne gasim azi sau poate maine, Domnul merita toata lauda, pentru ca izbavirea deja am primit-o.

Noi nu trebuie sa Il laudam doar in  momentele  de binecuvantare, ci in orice moment, fie el poate mai putin placut(din punctul nostru de vedere). Sa nu uitam ce spunea ap. Pavel in  Romani 8:28

"De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său"

 Cand spune "TOATE", eu ma gandesc ca aici intra absolut toate situatiile. 
Intra si boala, si lipsurile, intra si foamea, intra si necazul, suferinta cu alte cuvinte trebuie sa-L laud indiferent prin ce trec.

 Doamne, dar ce greu este sa iti deschizi gura sa Il lauzi pe Domnul atunci cand  esti pe un pat de spital cu  un diagnostic cumplit, cand mintea ta este inundata de mii si mii de intrebari, sau poate esti intr-o situatie disperata financiar, este greu sa Il lauzi atunci cand esti trist si singur cand nu mai vezi nici o luminita la capatul tunelului, este greu....insa David ne invata sa-L laudam chiar si atunci. 

In Ps. 107 David spune:"
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  

Acest psalm ne arata ca Dumnezeu are putere si intervine in orice fel de situatie, fie ca e boala, fie ca e foame, fie ca e suferinta. Bunatatea Lui este nemarginita pentru Copiii Lui.

In strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit .....

Uneori ne lasa sa ajungem in situatii de stramtorare, tocmai pentru a invata sa strigam catre El, sau mai bine zis a ne reaminti ca trebuie sa fim dependenti de El.

Daca ne uitam peste tot psalmul 107, intalnim  aceast cuvant "In strâmtorarea lor, au strigat ..." de patru ori. Cu siguranta strigatul lor era de fiecare data pentru altceva, insa ceea ce este uimitor, este faptul ca de fiecare data au primit si  raspuns.

..... au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit .....

 Nu stiu care este problema ta, nu stiu cu ce te confrunti, insa stiu un singur lucru ca atunci cand Il strigi, El iti va raspunde. De-aceea se cuvine anticipat sa Il laudam, indiferent de situatie, pentru ca El deja este pregatit sa ne raspunda.

Grea e apasarea mortii!

Psalmul 116:15

 “Scumpa este, inaintea Domnului, moartea celor iubiti de El…”

Grea e apasarea mortii, pentru cei ramasi in viata,
Un izvor de lacrimi multe e suflarea ei de gheata!
Pentru cel in suferinta, moartea e o mangaiere,
Dar, in urma ei, ridica piramide de durere...

Ferma si necrutatoare, cu privirea ei cea rece,
Aducand melancolie peste tot pe unde trece,
Borna de hotar amara, ca un semn in Sfanta Carte,
Existenta, tuturora, ea, in doua, ne-o desparte…

Umbra ei ne urmareste, fara urma de ragaz,
E fantana nesecata, de tristete si necaz,
Fara de ingaduinta, in lucrarea ce o face,
Ca un rug, ce, viata noastra, in cenusa o preface!

Mohorata, manioasa si amarnic incruntata,
Piatra temeliei lumii, pe pamant a fost lasata,
Pas la pas, ne insoteste printre vremile trecute,
Ca rasplata omenirii, pentru relele facute...

Plaga mortii ne coseste, aspra si necrutatoare,
Nu avem alternativa, nu exista rezolvare!
Caci asa, pentru vecie, este de la Dumnezeu,
Oamenii, cu toti sa trecem prin temutul defileu...

Inteleptul si nebunul, pe sarac si domnitor,
Ii aduce, intr-o clipa, la acelasi numitor!
Bariera ei coboara, dupa cei la cer plecati,
Toti cei vii santem pe lista, lista celor condamnati!

Spaima ei ne copleseste, oricat am fi de tari,
Cand primeste-n locuinta, unul dintre locatari.
Numele-i aduce groaza, atunci cand il pomenim,
Insa Cartea ne invata, la sfarsit sa ne gandim...

Cine, oare, iti va spune ca, de grija, o sa-ti poarte,
Ca-ti ofera siguranta si protectie de moarte?               
Sa scapam de spini de teama, nu ne este cu putinta,
Decat daca incolteste un graunte de credinta!

Nu lasa, pe nimeni, Doamne, ca sa plece dintre noi,
Fara viata pregatita, judecatii de apoi!
Da-ne aripi de speranta desfacute pentru zbor,
                   Catre cerul fara moarte, cu prezent si viitor !                       

                                                                                   Amin!

                                                         Autor  Dorel Gaftoneanu

Hrana ta zilnica!

21 Februarie
Psalmul 7
Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.
Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). 

Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă-i..." (Luca 23.34). 

În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, 

cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

Adresa mea !

Adresa mea oricui o dau cu plăcere;
O stradă, un număr, un loc în oraş;
O casă modestă, cu multe unghere,
O curte cu flori şi un dulce sălaş.

Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casă de visuri, din lut ridicată,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.

Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrări este Domnul Isus...
Se toarnă chesoane, se sapă canale,
În casa iubirii sunt jertfe de-adus.

Adresa mea-i numai căsuţă poştală;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar,
În cer, lângă Domnul, e-adresa reală;
Aici domiciliul e doar temporar.

Cândva, la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş, anunţând c-am plecat:
"S-a dus, s-a mutat în domenii regale...
Din casa cea veche, s-a dus la palat!" 

                                                Valentin Popovici