Nu-ti irosi timpul!

Ne nastem, devenim adulti si-apoi ne stingem. 

Intre nastere si moarte nu este decat un lat de palma. Faurim planuri, investim timp, cheltuim bani, sacrificam sanatatea, sacrificam familia si in final....plecam goi.

Nici o investitie facuta aici pe pamant pare sa nu fie rentabila, dar cu toate acestea alergam din zori pana-n noapte pentru a aduna.

Adunam si totusi...n-avem!

Strangem si totusi...murim saraci!

Plangem ca n-avem timp, dar n-avem timp pentru ca deseori irosim timpul.

Suntem un intreg...si totusi ne pierdem pe bucati. O parte ne este rapita, o parte ne este luata fortata, iar alta se scurge fara sa vrem.

Irosim timp in lucruri care ne consuma energia, investim timp in lucruri trecatoare, investim bani in lucruri fara de folos.

Singurul remediu pentru a trai sanatos duhovniceste este de a investi in fapte. Fapte care ne aduc multumire in suflet si pace in inima.

Horace Mann spunea:

”Pierdut ieri, undeva intre rasarit si apus doua ore de aur, fiecare incrustata cu saizeci de minute de diamant. Nu se ofera nici o recompensa, caci s-au dus pentru totdeauna”

Nu-ti irosi timpul!

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE

Evrei 6.1-20

Într-adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult!

 Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem...

Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu.

Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. In starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10,11,12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este «parâma» care-1 leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE

Evrei 5.1-14

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! 

Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea Ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator Suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care-L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire"? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-1 face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce îi este plăcut Domnului... şi faţă de ce îi este neplăcut.

Primul roman ”implantat”!

Daca zilele trecute televiziunea romana aducea populatiei o informare asupra beneficiilor pe care le are microcipul, iar pentru asta puteti urmari aici prezentarea:

http://stirileprotv.ro/ilikeit/smart-things/ilikeit-tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-tehnologica-nfc-interviu-cu-dr-patrick-kramer.html

 iata ca acum avem si la noi in tara primul ”implantat” cu cip, in persoana reporterului George Buhnici, care asistat in direct in timpul implantului de spectatori a fost apreciat si aplaudat pentru curajul de care a dat dovada, iar actul implantarii a fost transmis in direct la tv.

Iata ca ...evenimentele se petrec cu mare repeziciune, si ceea ce acum pare mai degraba o promovare, maine va deveni...obligatoriu.

Biblia ne avertizeaza clar in privinta aceasta:

Apocalipsa 13
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Hrana ta zilnica!

10 OCTOMBRIE

Evrei 4.8-16

Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui... Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-1 prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!

Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. în al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo îl mtâlnim pe preaiubitul Mântuitor.

Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutorul? (Psalmul 60.11).

Oameni simpli, dar folositi cu putere de Dumnezeu!

Ridica-ti privirea sus si priveste doar la Domnul!

Citeam astazi cateva ganduri din Scriptura si mi s-a abatut privirea peste acest verset:

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul care ma va asculta.

Mica 7:7

Poti sa inaintezi pe cale fara sa te poticnesti in oameni?

Traim vremuri cu adevarat foarte tulburi si asa cum era prezentata si vedenia acestui frate in video-ul  de mai jos constat ca in biserica de azi, intalnim cateva categorii de oameni.

Oameni care desi sunt crestini, nu au de-a face cu Dumnezeu de nici un fel. De-atatea ori m-am izbit de aceasta replica , ” pocati de-ai vostri” si astea din partea unor oameni ”necrestini”, pentru ca asa avem tendinta de a-i numi...necrestini pe cei care nu merg la biserica, de parca mersul la biserica si numele intr-un registru te face sa fi crestin....

Comportamentul de zi cu zi si faptele noastre sunt modul prin care noi evanghelizam pe cei din jur, ori acestea lasa mult de dorit. Bisericile sunt pline de crestini farisei si e trist ca trebuie sa spun acest lucru, insa as fi fariseu eu, daca as spune ca in biserica avem doar oameni sfinti.

Daca esti in cautare de actori buni, cred ca cei mai multi sunt chiar printre noi crestinii. Am invatat atat de bine sa folosim aceasta masca a ”sfinteniei”, incat chiar am ajuns si noi sa credem ca suntem cei mai buni crestini. 

Partea frumoasa este ca Dumnezeu nu se lasa impresionat de bunele noastre intentii, dar nici de aparentele pe care le afisam si dorim sa-i impresionam pe cei din jurul nostru.

In biserica toti ”dam bine”, toti suntem perfecti...insa aceasta masca este data jos chiar de la iesire. Cred ca undeva la garderoba de unde ne luam haina...acolo lasam si masca pocaintei.

Dar oare pe cine vrem sa impresionam? La ce ne folosesc oare ”impresiile bune” pe care le lasam in urma noastra, cand de fapt Cel care ne va rasplati si ne va judeca este tocmai Dumnezeu, Cel care  cunoaste fiecare colt al inimii noastre.

Nu vreau sa generalizez pentru ca am convingerea si stiu ca exista o ramasita a Domnului care traieste viata asa cum cere Dumnezeu. De fapt, intrebarea mea era tocmai pentru aceste suflete care se afla in mijlocul acestor oameni ”farisei”. 

”Poti sa inaintezi fara sa te poticnesti?”

Vremea in care traia Mica era o vreme asemanatoare cu cea din zilele noastre. Coruptia era la loc de cinste in poporul lui Dumnezeu, Israel, de-aceea Mica este trimis sa avertizeze poporul ca va urma o judecata dreapta a lui Dumnezeu, dar totodata vesteste iertarea si dragostea lui Dumnezeu fata de cei care se intorc cu cainta la El.

Poporul traia in nelegiure si uitandu-ma la cap. 7, in care  Mica constata cu durere ca oamenii de bine s-au dus....iar oameni cinstiti nu mai sunt, mainile lor sunt indreptate doar spre rau, spaga si mita sunt la putere, neascultarea de parinti si respectul din familii a disparut(asemeni zilelor noastre) si cel mai bun dintre oameni este socotit ca un maracine, iar cel mai cinstit ca un tufis de spini...

Citind aceste cuvinte sincer m-am ingrozit....cel mai bun si cel mai cinstit asemanat cu maracine si cu spin...? Pai, cel rau cum era atunci...?

Mica traia in mijlocul acestor oameni, insa Mica n-a abandonat alergarea.

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele...

Poate ca si tu dragul meu...ai avut momente in care te-ai impiedicat si te-ai poticnit. 

Nu este momentul sa cedezi, pune-ti nadejdea in Domnul si  ridica-ti privirea doar spre El, pentru ca uitandu-te la oameni vei cadea.

La Dumnezeu este ajutorul nostru si in El este nadejdea noastra.

Hrana ta zilnica!

9 OCTOMBRIE

Evrei 3.16-19; 4.1-7

Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de utunci „până astăzi", lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (loan 5.17). Învăţăm însă de aici că: 

1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.

 2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească. 

3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.

 De altfel, loan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L-a trimis El (loan 6.29). In mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă..." (v. 2; citiţi Romani 10.17).

Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).