M-am nascut intr-un sat, intr-o familie...nu bogata, dar nici nu ne-a lipsit nimic, poate tocmai pentru ca parintii au trait prin credinta si Domnul ne-a purtat de grija, atat lor, atat mie cat si celor 4 frati ai mei.
De ce spun toate acestea...?
Vroiam sa subliniez faptul ca nu m-au plimbat parintii toata viata in masina, stiu ce inseamna mersul pe jos, asta pentru ca 4 ani am mers la scoala, in fiecare dimineata 1.5 km dus si 1.5 km intors, fie ploaie, fie zapada, fie soare, deoarece in sat la mine, nu era decat ciclul primar. Asa ca stiu ce inseamna mersul pe jos, stiu ce inseamna mersul cu bicicleta, de-asemenea stiu ce inseamna aglomeratia dintr-un autobuz de navetisti, poate plini de sudoare venind de la munca, pentru ca 4 ani de liceu am facut naveta la scoala, deci nu stiu sa merg doar cu masina, stiu sa ma reintorc la anii copilariei atunci cand este nevoie.
Numai ca viata a fost mai buna si darnica cu mine. De fapt eu spun, ca Dumnezeu a fost cel bun, nu viata . Dupa ce mi-am intemeiat o familie, lucrurile s-au schimbat in viata mea, dar si la nivel de tara, si asa am ajuns ca, de peste 25 de ani sa merg doar cu masina. Nu e un lux, poate un confort mai bun, desi eu spun ca este o necesitate, insa cateodata e bine sa mai iesim din confortul in care ne gasim si sa mai coboram cu picioarele pe pamant.
Asa ca daca nu am facut-o de buna voie, am facut-o fortata de imprejurari. Facandu-mi ceva probleme masina, am dus-o la "doctor", si chiar daca nu mi-a cazut bine, spun asta din criza de timp pe care o am, aceasta situatie automat m-a facut sa-mi amintesc ca..."nu m-a facut mama in masina".
Asa ca, cateva zile am scaldat-o... ba cu troleibuz-ul, ba cu taxi, ba cu tramvaiul, ba cu "obositele mele picioare". Insa in fiecare mijloc de transport am avut multe a vedea.....
In masina e simplu...mergi, daca vrei pui muzica, daca nu...nu, daca vrei sa vorbesti la telefon, vorbesti, daca nu...nu, insa de cele mai multe ori....esti doar tu....si lumea ta.
Pe mijloacele de transport nu-i asa. Vezi tot felul de situatii, intalnesti tot felul de oameni, acolo nu mai esti in lumea ta....acolo esti in LUMEA REALA, si Doamne cat e de....nu-mi gasesc cuvantul potrivit, poate "diversificata".
Oricum dupa cate le vezi...parca sti mult mai precis ce sa-i ceri Domnului si pentru ce sa-i multumesti.
Daca nu am multumit destul ca sunt sanatoasa, acum am s-o fac. Daca nu am multumit destul ca am o minte sanatoasa, acum am sa-I multumesc. Daca n-am fost destul de multumitoare, acum Dumnezeu mi-a aratat ca TREBUIE sa fiu, dar cel mai insistent cred ca ar trebui sa invat sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi tina mintea curata pana la capat.
Am intalnit fete tinere cu diferite probleme, femei in floarea varstei doborate de stres si probleme, acestea fiind vizibile chiar pe fata lor si in comportamentul lor. Am intalnit oameni mutilati, lipsindu-le un madular, am intalnit de-altfel si oameni fara intelepciune, dar asta au aratat-o doar pentru ca au vrut ei sa atraga atentia asupra lor, devenind astfel "vedete in trafic". Oricum au fost multe de vazut, dar oricum ar fi....aceasta este lumea reala in care traim, lumea cu tot felul de probleme si neajunsuri, lumea cu boli si cu handicap.
Atunci cand esti doar tu...problemele tale ti se par cele mai grele, cele mai mari, atunci crezi ca tu esti cel mai neindreptatit, tu esti cel care meriti poate mai mult....
Atunci crezi ca ar trebui sa ti se cuvina mai multa cinste, atunci crezi...multeeeee.
Insa cand vezi ca altii sunt cu probleme mai multe, mai grele, mai mari, mai....mai decat ale tale, nu poti decat sa spui,
"Slava Tie Doamne ca sunt un om binecuvantat mai mult decat cel pe care l-am vazut, desi am tot atatea merite ca si el si nu sunt cu nimic mai bun decat altii".
Noi n-avem vreun merit mai deosebit, daca avem ceva bun in noi este pentru ca El s-a indurat de noi si El a pus ceva bun, desi spun si eu ca
ap. Pavel, "nimic bun nu locuieste in mine". Poate ca ceva mai bun locuieste in altii, dar eu recunosc ca, daca sunt in viata si sunt binecuvantata poate mai mult decat altii, e doar Harul lui Hristos.
Lumea reala...nu este ca si lumea mea, lumea reala...nu este ca si lumea ta.
Acolo printre oameni putem vedea cat de binecuvantati suntem, iar pentru aceste binecuvantari suntem datori sa-I multumim!
