Viata dupa 40 de ani...!

Motivata fiind de un articol pe care l-am citit ieri, aseara doream sa scriu gandurile care mi-au trecut prin cap, insa era foarte tarziu si fiindca aveam la mine  nepoteii mei scumpi, am vrut sa petrec mai mult timp cu ei, asa ca am abandonat ideea. Numai ca azi de dimineata, in timp ce ei inca dormeau, ascultam la radio Vocea Evangheliei o emisiune care este in fiecare sambata cu prezbiterul Ioan Asaftei si culmea.....acelasi subiect de ieri, ”Toamna Vietii”.

Asa ca de data asta nu mai abandonez, las la o parte totul si o sa imi astern gandurile.

Pornind de la intrebarea pe care si-o punea autorul acelui articol, 

”Cum sa-mi petrec urmatorii ani pe care ii mai am de trait?”.

Daca pana in urma cu cativa ani eram convinsa, de altfel si conform studiilor se spune ca varsta a doua incepe la 55 de ani, astazi nu mai am aceeasi convingere. Bineinteles studiul era cu ceva ani buni in urma, cand speranta de viata era mult mai lunga, insa la cum stau lucrurile  cred ca si aceasta varsta s-a diminuat. Cand aveam 35-37 de ani, cei mai mari ca mine imi spuneau....ai sa vezi dupa 40-45....viata e altfel.Nu credeam, dar se pare ca au avut dreptate. Pot spune ca incepe un alt ciclu al vietii. Cum spunea fr. Asaftei, intram in toamna vietii, intram in perioada in care strangem recolta. Multora nu le place  acest anotimp, la propriu vorbind, insa este cel mai frumos anotimp, pentru ca in aceasta perioada te bucuri de tot ce ai semanat, de tot ce ai muncit, de toata alergarea din timpul primaverii si verii si in aceasta perioada a anului, toamna, iti umpli hambarele.Cu alte cuvinte iti faci provizii pentru iarna.

Tot asa este si in viata de zi cu zi. Daca pana cu ceva ani in urma munceam ca sa strang, sa imi fac, astazi anii ma fac sa imi schimb gandirea. Poate ca nu as vrea...dar primesc semnale ca trebuie.

Zilele trecute vorbeam cu unul din sefii mei, care este de aceeasi varsta cu mine, tocmai venea de la medic. Daca pana acum era ”ca un tractor”, astazi e ca un tractor care face pana la fiecare iesire pe camp. Incep analizele, constati ca ai tensiune, ai colesterol, ficatul e marit, inima isi schimba turatia, glicemia crescuta, trigliceride ...multe la numar, artrita te avertizeaza ca trebuie sa tragi pe dreapta pentru o mica pauza....iata ca clopotelul organismului te avertizeaza...intri intr-o alta etapa.

Ce facem in aceasta situatie....?

Personal nu m-am confruntat inca cu ”mecanicul organismului”(doctor), insa nu este exclus sa trec sa vad ce mai face....dar cu toate acestea, cheful pe care il aveam...s-a diminuat. Daca dimineata ma trezeam si nu vedeam rasaritul soarelui asa cum trebuie prin geamul de la bucatarie, luam solutia de geam in mana, un servetel si automat curatam geamul de praf, chiar daca era 7 dimineata. Acuma....incep sa accept sa vad rasaritul si mai in ceata. Daca munceam 5 zile pe saptamana la birou, aveam grija sa fac in asa fel incat toate hainele  sa fie imbracate si sa ajunga la rand. Astazi...e suficient doua randuri, unul pe mine si unul in dulap.Si-atunci ma intreb....de ce atata amar de kg de haine.....? De ce nu mai gasesc un loc in dulap...? Oricum am constatat ca multe ma incurca, asa ca tot la 2-3 saptamani....le mai spun adio la inca vreo 2-3  rochite, fustite, bluzite si ce-or mai fi...

Si iar in vine in minte intrebarea....de ce m-oi fi spetit sa muncesc si sa-mi cumpar atatea? Cu banii aceea puteam cumpara o bluzita  sau o rochita la un copilas orfan....

Eh, tarziu mi-a venit in gand...

Vine o vreme cand incepem sa gandim altfel, nu ca...la 30-32 n-am gandi, insa incepem acum sa gandim ”ALTFEL”, si cred ca la 60 voi gandi ”si mai altfel”.

Problema este...ce trebuie sa fac in continuare...? Sa ma lupt cu mine insami sau sa accept cursul vietii ?

Cartea Eclesiastul ne da multe sfaturi in acest sens si cred ca trebuie aprofundata mult dupa 45 de ani. Bine este si inainte, ca sa stim sa fim cumpatati.

Solomon spune:

 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”. Ecles.12:1

Vine o vreme cand indiferent ce vrem noi, vom face doar  ceea ce putem. Fiecare lucru isi are vremea lui, de-accea trebuie sa fim intelepti si sa nu ne trezim in toamna vietii, ca am muncit primavara si vara degeaba.
 Sa fim intelepti si sa facem provizii (spirituale) pentru iarna care bate la usa oricui indiferent de varsta. 
Aici pe pamant nu suntem decat niste pasari migratoare, care la vremea hotarata ne indreptam spre Patria cereasca. Suntem ca o frunza purtata de vant, insa oricat de puternic ar fi vantul exista frunze care care nu cad, si asta doar pentru ca suntem ancorati in Domnul.
Este ca si in viata de zi cu zi. Uitati-va ce temperaturi am avut pana saptamana trecuta...ne topeam... si iata brusc mi-am scos din dulap haine groase, incaltari adecvate, pentru ca toamna a venit brusc.Tot la fel ma pot trezi intr-o dimineata si cu fulgi de zapada in geam....

Putem stii noi...? 

Cantarea urmatoare are cuvinte extraordinare la care ar fi bine sa  meditam

Ca păsările migratoare
Şi noi emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin valuri şi vinturi plutim

 Refren:
 În urma-i furtuna, pentru totdeauna
'Nainte e ţara şi soarele cald
Cetatea de aur, cu porţi aurite
Cu străzi aurite, şi cer de smarald

Aicea lăsam colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
'Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.

Şi nu ne vom pierde în larguri
Pe-oceanele pline cu nori
Că-n faţă se văd trei catarguri
E al mîntuiri vapor.

Credinţa, nadejdea, iubirea
Ne poarta cînd am obosit
Căci Domnul e totul, mărirea
Şi soarele făr-asfinţit.