12 SEPTEMBRIE
1 Tesaloniceni 5.1-11
Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30).
Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi!
In practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede. Unii „fii ai luminii" şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? In general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei", „să nu dormim ca ceilalţi" (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă" (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?... spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?
Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
RăspundețiȘtergereDumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
(Psalmul 17.1-3)
Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra.
Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.
Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne...
(Psalmul 25.4-6)
Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.
A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului
Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.
(Psalmul 39.1-5)
Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.
Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
(Psalmul 47.3-5)