Versetul zilei

11 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
1 Tesaloniceni 4.9-18
Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat" (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11).
 Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ!
La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie - bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă". Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi" (v. 13, 14, 15; comp. cu loan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).
 Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii?
 Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

Un comentariu:

  1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.
    Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
    Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
    Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
    Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.
    (Psalmul 107.1-6)

    Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
    Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
    Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
    Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
    Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
    (Psalmul 115.1-5)


    Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
    Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
    Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!
    (Psalmul 130)

    RăspundețiȘtergere