17 APRILIE
Cântarea Cântărilor 3.1-11
Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4).
Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!
Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6).
Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros" pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; loan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. In sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor” sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să-1 facem să se înalţe către Dumnezeu.
Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7-10).
Pe El îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui"
(v. 11; Psalmul 132.18).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu