Citind atatea si auzind atatea despre criza imigrantilor, incercam fiecare sa ne spunem parerea si sa ne dam cu presupusul, devenind fiecare dintre noi mari analisti peste noapte. Bineinteles, fiecare din noi avem dreptul s-o facem de-aceea si opiniile sunt multe si sunt atat de diferite. Unii privesc cu mila si compasiune, altii isi intorc capul nepasatori, in timp ce altii isi spun, "nu-i treaba mea".
Cautand si eu sa imi fac o parere personala, am gasit o istorioara.
Într-o zi, un biet călător, străin, sărac si murdar, sosi la casa unui om şi-i ceru adăpost.
– Casa mea nu-i han, îi răspunse omul nervos...şi-l goni.
Călătorul îi zise atunci:
– Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.
Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.
Călătorul îl întrebă:
– Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?
– Tata…
– Dar înainte de dânsul?
– Bunicul...
– Dar după dumneata, cine va locui în ea?
– Copiii mei
Atunci săracul zise:
– Precum se vede, în casa aceasta a
dumitale, nu stă nimenea statornic. Unii se duc si alţii vin… Aşa că-i
tot un fel de han… Aşa suntem noi pe lumea asta: "călători şi străini..."
Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.
Şi de-atunci, niciodată n-a mai alungat de la sine pe nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu