2 Timotei 4:7
M-am luptat lupta cea bună, mi-am
isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
Citind acest verset mi-au venit doua cuvinte in minte, LUPT SI ALERG.
Pot spune ca in viata de crestin aceste doua cuvinte au un rol esential.Analizandu-si viata la un moment dat, Pavel a constatat ca viata pe care a trait-o pana in acel moment cu Dumnezeu a fost o lupta continua. Veneam azi de la birou si ascultand pe masina Vocea Evangheliei la radio, si pentru asta Ii multumesc Domnului ca ma pot bucura de Cuvantul Lui in orice imprejurare si acesta este un Har si un Dar minunat, pentru ca traim aceste vremuri minunate, pe care cred eu...nu multa vreme le vom trai, de-aceea sa profitam din plin, dar revenind la ceea ce ascultam, la un moment dat am auzit citindu-se acest verset, si erau subliniate aceste cuvinte LUPTA SI ALERGARE.
Mi-am dat seama ca viata de crestin chiar este o lupta continua si o alergare.Din momentul in care am ales sa traim pentru Hristos, am intrat in lupta, insa nu am intrat in competitie unii cu altii. Avem de luptat impotriva firii noastre si impotriva tuturor tentatiilor care apar pe parcursul vietii si daca nu luptam sa le biruim, acestea vor opri inaintarea noastra spre destinatie. Pavel spune, "Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt"
Pavel ne indeamna ca trebuie sa alergam si noi, insa este o mare diferenta intre destinatia spre care alerga Pavel si destinatia spre care alergam noi.
Astazi toata lumea poate declara ca alearga, insa nu stiu cati dintre acestia alearga pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Zilele acestea de sarbatori, au venit foarte multi in tara, ma refer la cei care lucreaza in strainatate. Chiar sambata inainte de Sarbatoarea Invierii, m-am intalnit cu atatea cunostinte sau foste colege de munca pe care memoria le-a cam sters, pentru ca au trecut ani buni, insa intalnindu-ne, ne-a fost imposibil sa nu ne recunoastem.Insa stand de vorba cu ele am constatat ca majoritatea erau intr-o alergare continua,
"am venit cateva zile in tara de sarbatori la copii si la sot sau invers la sotie, si ma reintorc a doua zi de Pasti ca nu pot sa lipsesc asa mult...."
Credeti-ma, acelasi lucru mi-au spus aproape toti cu cei cu care m-am intalnit. Intrebandu-le cum le merge....acelasi raspuns, "super, am reusit sa imi fac....am reusit sa imi cumpar...acuma vreau sa imi construiesc....etc, etc..."
O alergare continua...dar pentru ce...? Incotr-o?
Totul pentru acum si aici?
Pavel ne indeamna la o alergare in urma careia vom primi cununa care nu se vestejeste.
Nimic nu este mai tragic decat sa alergi continua, dar la sfarsit sa te trezesti ca toata alergarea ta a fost in zadar pentru ca ai alergat fara nici o destinatie....
O alergare care sporeste numarul de imobile si de conturi nu ne va aduce viata la care nadajduim sa ajungem. Pe cei care nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu si alearga fara nici o destinatie, poate ca ii inteleg, insa n-am sa-i inteleg pentru cei care cunosc Cuvantul si declara ca sunt ai lui Hristos, dar ei alearga dupa gunoaie. Pe acestia nu ii inteleg....
Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul
nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut
toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, spunea Pavel.
Iata spre ceea ce trebuie sa tanjim, "SA-L CUNOASTEM PE HRISTOS"
Biblia spune cine nu lucreaza, nici sa nu manance, insa de la acest indemn si pana a ne transforma sclavul acestei vieti este o diferenta. Vii de la un job, pleci la altul si toate acestea pentru a avea bani suficienti pentru a ne plati confortul la care nu vrem sa renuntam sau la care poate tanjim.
Mi-amintesc de momentul in care l-am pierdut pe sotul meu. Privind in urma nu pot sa nu privesc cu tristete si asta din mai multe motive," a plecat prea devreme, a plecat nemantuit, a plecat lasand in urma un copilas care abia implinise 6 ani si multe alte dureri", insa nu pot sa nu imi amintesc un lucru pe care il privesc cu placere. Da, poate parea stupid, "sa privesti cu placere....la ce?"
Privesc cu placere la modul in care Dumnezeu m-a facut sa inteleg prioritatile si in acelasi timp m-a invatat cum sa invat sa traiesc si in smerenie. Pot spune ca alaturi de el nu mi-a lipsit nimic, niciodata. Numai ca dupa plecarea lui m-am trezit ca dintr-un vis foarte frumos cu printi si printese, trebuind sa invat sa traiesc si cu mai putin, chiar cu mult mai putin, sa invat sa renunt la confortul si mofturile pe care poate le aveam si nu imi este rusine sa recunosc acest lucru, din contra chiar ma bucur ca am invatat o lectie si-I multumesc lui Dumnezeu.
Am invatat ca toate lucrurile pe care, pana atunci puneam mare pret...nu sunt decat niste gunoaie, pe care atunci cand "esti chemat sa dai socotelile" le lasi in urma ta cat ai clipi din ochi.
Am invatat ca in acele momente in care te lupti cu secundele ce ti-au ramas nu conteaza absolut nimic si nu-ti mai pasa de absolut nimic, decat privesti cu groaza sau cu placere spre locul pe care ti l-ai pregatit.
Am invatat ca nimic din ceea ai facut in urma ta, nimic din ceea ce poate ti-a consumat ani buni de viata, nervi si stres la maxim, doar pentru a realiza ceva, nimic din toate acestea nu te pot ajuta in acel moment si nimic nu iei cu tine.
Am invatat ca viata TREBUIE TRAITA CU FOLOS si in trairea noastra pe acest pamant trebuie sa existe un echilibru in toate.
Spun toate acestea din propria experienta, nu spre a ma lauda, lauda este a Domnului, ci pentru a va face sa intelegeti ca noi am fost creati de Dumnezeu spre a-I aduce lauda Lui si nu altor dumnezei carora le-am devenit robi.
Cred ca e momentul sa ne oprim din alergarea aceasta nebuna, sa ne facem ordine si sa invatam sa punem pret pe ceea este intr-adevar vrednic de pretuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu