11
Februarie
1
Samuel 2.1-11
Potrivit cu Filipeni 4.6, verset citat
ieri, actul recunoştinţei este o parte indispensabilă a rugăciunilor noastre.
Ana nu întârzie să mulţumească Aceluia care i-a ascultat rugăciunea. Să
nu uităm să facem lucrul acesta de fiecare dată când Dumnezeu răspunde
rugăciunilor noastre. Însă Ana merge chiar mai departe. Pentru ea reprezintă o
ocazie de a-L lăuda pe Domnul cu o frumoasă cântare. Care este tema
laudei ei? Sfinţenia lui Dumnezeu (v. 2), cunoştinţa Lui (v. 3), puterea
Lui (v. 6), dreptatea Lui (v. 10). Dar, înainte de toate, ea
preamăreşte harul al cărui nume îl poartă (Ana înseamnă har) şi al cărui
subiect este. Acest har îl ia pe cerşetorul mizerabil (pe tine şi pe mine) din
ţărână (imagine a morţii) şi din „gunoiul" păcatului, pentru a-i da un loc
împreună cu Isus, în gloria şi în împărăţia Lui.
Cuvintele
din finalul cântării vorbesc despre acest împărat puternic, „Unsul",
care este Domnul Isus. (în Cuvântul lui Dumnezeu, cornul este un simbol al
tăriei). Oare ne bucurăm noi, ca şi Ana, de o asemenea mântuire (v.l) şi
de un asemenea Mântuitor? Este instructiv să comparăm cuvintele Mariei
din Luca 1.46-55 cu această cântare a Anei. Şi Maria se bucura, nu numai
de Dumnezeu Mântuitorul ei, dar şi de ceea ce puterea şi îndurarea Lui
făcuseră pentru Israel (Luca 1.54).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu