Plangeti cu cei ce plang...

   Inca odata Dumnezeu ne arata cat de scurta este viata pe acest pamant.Vinieri dupa -masa am primit o veste care din nou m-a bulversat si din pacate m-a adus pe acelasi drum pe care am fost in urma cu doi ani. Sincer urasc astfel de momente,ma doare sa-i vad pe cei dragi ai mei care trec prin astfel de momente,dar viata nu este in mana noastra,ci este in Mana Celui care ne-a creat.El ne-a daruit-o si tot El ne-o cere inapoi.
   Aseara am fost la priveghi,este vorba de sotul verisoarei mele primare,un om deosebit,un om cu mare caracter,un om care avea lucrarea Domnului pe inima si cauta prin munca lui sa zideasca pentru VESNICIE,un om care era asemeni numelui sau,IOSIF...de o bunatate extraordinara.Cei care l-au cunoscut stiu foarte bine acest lucru.Am plans...am plans mult...dar erau lacrimi de bucurie,pentru ca desi a avut parte de o suferinta cumplita in ultimii ani...a stat tare langa Dumnezeu fara sa carteasca,fara sa intrebe DE CE....?.....ba din contra s-a apropiat si mai mult de Domnul,intelegand ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in EL.Si cat este de minunat sa vezi ca si in dureri Copiii lui Dumnezeu raman credinciosi .
  Aceeasi  magaiere pe care mi-a dat-o si mie in urma cu doi ani...si care de fapt continua sa mi-o dea   si acum,ma rog Domnului sa o dea si verisoarei mele si celor doi copii pe care i-a lasat in urma pentru ca au mare nevoie .Nimeni nu va putea sa il inlocuiasca niciodata si nici nu va putea fi uitat...dar este UNUL care ne da speranta revederii, aceea fara de care am fi un praf luat de vant...acela este ISUS.

   "Ca sa putem straluci in vesnicie,trebuie sa stralucim si astazi pe pamant."
 IOSIF LUPAU a stralucit   aici pe pamant prin faptele lui...iar acum straluceste pe cap rasplata vesniciei !!!