Adevărul este că ..oricât de mult încercăm ...nu putem conştientiza acest lucru.Printre altele îmi spunea o istorioară pe care tocmai o citise într-o revistă creştină.
Mi-a plăcut foarte mult !!!
Este exact ceea ce nu putem noi înţelege cu gândirea noastră limitată,dar această istorioară ne transpune foarte bine în locul acelui părinte care îşi adoră şi îşi iubeşte copilul foarte mult.
Un rege avea ca ministru un om foarte învăţat, care credea în Domnul Isus şi care nu se ruşina să mărturisească oricui despre El. Regele l-a întrebat odată: „De ce a venit Însuşi Împăratul împăraţilor în această lume? Nu putea să trimită pe unul din slujitorii Săi?“
Pentru a-i da un răspuns mulţumitor, ministrul a cerut răgaz douăzeci şi patru de ore. A mers repede la un meseriaş priceput, pe care l-a rugat să-i facă o păpuşă. Apoi a îmbrăcat păpuşa cum era îmbrăcat copilul regelui, care avea doi ani. A doua zi, regele se plimba cu barca împreună cu ministrul său. Acesta poruncise meseriaşului să stea pe malul lacului şi, la un semn anumit, să arunce păpuşa în apă. Porunca a fost împlinită.
Regele a văzut păpuşa căzând în apă şi, crezând că este copilul său, s-a aruncat în apă, ca să-l scape. După aceea, ministrul l-a întrebat de ce a sărit el însuşi în apă şi nu a poruncit unui slujitor acest lucru. „Inima de tată m-a îndemnat“, a răspuns regele. „Tot aşa şi Mântuitorul, nu S-a mulţumit să trimită oamenilor vestea bună, ci iubirea Sa cea mare L-a făcut să coboare El Însuşi din cer ca să ne mântuiască“, a spus ministrul.
ASTA ÎNSEAMNĂ DRAGOSTE !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu