Catalin Ciuculescu -Poti sa fii mai bun

Tu pe cine te bizui?

Daca mergi la doctor sau daca mergi la un examen parca altfel te simti stiind ca nu esti singur. Prezenta cuiva langa noi inspira incredere si siguranta. Numai ca nu intotdeauna putem avea alaturi de noi pe cineva, de-altfel indiferent cine este langa noi, nu ne poate scapa si nu ne poate oferi ajutorul in situatia in care ne aflam.

Mai mult de-atat, sunt situatii, in care de cele mai multe ori ne agatam de oameni cu disperare si ne bizuim pe  ajutorul lor. Numai ca si in aceste situatii, este zadarnica asteptarea.

Am constatat nu o data ci de nenumarate ori, ca increderea pe care am avut-o mi-a fost inselata si toata bizuinta mea pe oameni a fost zadarnica.

Si totusi....ce facem?

In trecut oamenii se bizuiau pe carele si pe caii lor, se bizuia poate pe armata lor, poate pe intelepciunea lor.Astazi oamenii si-au schimbat mijloacele de lupta si de scapare, au schimbat denumirile dandu-le nume diferite.Astazi oamenii se bizuiesc pe functii, altii pe bani, altii se bizuiesc pe oameni sus-pusi, altii se bizuiesc pe sanatate si pe forta care o au, insa nimic din toate acestea nu ii pot ajuta.Mijloacele moderne din ziua de azi nu sunt deloc mai eficiente ca cele din trecut, au acelasi efect, ori a ne increde noi mai mult astazi in toate aceste lucruri eliminandu-l pe Dumnezeu, este foarte grav.

Adineauri am vazut un sondaj care spunea ca peste 60% din romani se incred in noul presedinte. Poate ca omul e bun si merita sa-i acorzi increderea, insa de la "a-l aprecia si a ma bizui"...este cale lunga.

 Eu il apreciez, insa nu ma incred!

Imi place cum priveste  David lucrurile:

Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.

Ps.20:7

Singurul care este vrednic si merita sa ne punem increderea in EL, este Domnul!

El este Singurul Dumnezeu adevarat!

 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17:3

Hrana ta zilnica!

9 DECEMBRIE
Marcu 8.1-21
Când facem un bine, putem fi conduşi de motive mai mult sau mai puţin mărturisite, cum ar fi, de exemplu, căutarea consideraţiei (cum făceau şi fariseii) sau încercarea de a ne împăca conştiinţa împlinind o îndatorire socială. Şi cât de multe lucrări nu au astfel de motive chiar în creştinătate...!
Domnul Isus era însufleţit neîncetat de mila pentru aceste mulţimi, pe care pentru a doua oară le hrăneşte printr-o lucrare de putere (v. 2; cap. 6.34). Contactele noastre zilnice cu lumea, poftele ei, murdăria ei, toate acestea tind să ne împietrească. Obişnuiţi să vedem în jurul nostru mizeria materială, morală şi, mai presus de toate, spirituală, nu mai suferim atât de mult pentru aceasta. 

Domnul Isus însă păstra o inimă divin de sensibilă: în cap. 7.34, „privind spre cer", suspină (sau oftează) văzând starea surdo-mutului; în v. 12 din acest capitol, necredinţa fariseilor îl face să suspine adânc, iar în cap. 6.52 şi 7.18 vedem cum îl întristează duritatea inimii propriilor Săi ucenici. Cele două minuni la care participaseră nu fuseseră suficiente să le dea ucenicilor încredere în învăţătorul lor...! (comp. cu loan 14.8,9). Cât de mult a suferit Domnul în timpul vieţii Sale, atât din milă sau din compasiune, cât şi din cauza necredinţei, a nerecunoştinţei oamenilor... uneori chiar a celor dintre ai Săi!

O marturie coplesitoare!

Multe marturii am auzit, multe predici am ascultat, insa pot spune ca aceasta marturie m-a coplesit. 

Am citit-o o data, apoi am recitit-o si-am inteles ca dintre miile de farisei crestini, si eu sunt un fariseu egoist.

Un fariseu egoist, care de nenumarate ori a trecut pe langa acesti oameni fara ca macar sa ma intreb un moment, "oare, care este povestea lor". Un fariseu, care de prea multe ori le-am evitat privirile sau poate mi-am intors capul in partea cealalta fara sa imi pese de ei.

Marturisesc ca sunt  intristata si coplesita in acelasi timp despre experientele pe care le-a avut in biserica. Este trist ca trebuie ca a trebuit "unul" sa se coboare acolo jos, sa intre in pielea acestor "oameni" ai nimanui, si sa ne aduca aminte ca asa cum el a luat imbracamintea unui copil al strazii, tot asa si Hristos ar putea fi in locul celui mai de jos om.

Oare de cate ori nu am trecut pe langa El, si nici macar nu L-am privit?

„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

Oare cand vom intelege ca tot ceea ce facem, facem pentru Domnul?

„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Marturia este coplesitoare, este lunga dar merita citita.

Marita nu pentru ca este experienta unui tanar pe care unii il cunoastem, altii poate ca nu, dar merita citita pentru ca ne va schimba atitudinea.

Eu una, multumesc Domnului ca am putut citi aceasta experienta a lui Catalin si ma rog ca Domnul sa-l insanatoseasca si sa-l folosesca cu putere in lucrarea Sa.

Doamne scoate-ne pe toti crestinii din zona de confort in care ne desfatam!

Marturia lui Catalin Ciuculescu-omul care timp de patru zile si patru nopti a devenit omul strazi!

Am vrut sa vad cum traiesc oamenii strazii. Unde stau, ce mananca, unde dorm, cum sunt. Bir (Andrei Birtea) si-a dorit sa vina si el. Ne-am tuns amandoi scurt si ne-am lasat barba ca sa putem fi credibili. Sora si cumnatul meu ne-au tuns doar din foarfece si au iesit adevarate “opera de arta”.  Nu ne-am luat nici telefon, nici portofel, nici acte, nici bani, doar 5 lei pe care ii primisem pentru ce urma sa facem. Am trait experiente cum nici nu-mi trecea prin cap. Am sa le povestesc. O sa fie mai lung, dar pentru cine o sa citeasca o sa fie folositor. Incepe.

1. N-am plecat demult. L-am salutat pe Bir. El a apucat in dreapta, eu in stanga. Nu stiu ce face. Merg pe strada si nu-mi vine sa-mi ridic capul din pamant. Cand esti prost imbracat te simti inferior. Eu nu sunt om al strazii decat de vreo cateva minute si mi se pare apasator. Trec pe langa oameni, ma uit in ochii lor, ei ma “scaneaza” incepand de la cap pana la adidasii murdari. Isi pleaca si ei capetele sau cauta cu privirea in alta parte dupa ce vad cum arat. L-am vazut pe unul care “seamana” cu mine. Am trecut de el, dar m-am intors. Avea niste “fierotanii” intr-un carut. L-am intrebat ce face cu ele. Razand, imi raspunde: “Ce sa fac? Le vand.”. L-am intrebat daca pot vinde si eu. “Cum dracu’ sa nu poti”, mi-a raspuns sec si revoltat. Pana si el se uita ciudat la mine. Mi-a spus pe unde le gaseste, unde le duce, cat costa kilogramul de fier si cu cati bani ramane la sfarsitul zilei. 400 de mii, zicea el, apoi mai tragea in piept fumul unei tigari. “Bine”, i-am zis, si-am plecat.

Acum stau intr-un cimitir. M-am uitat la pozele oamenilor decedati si la ce scria deasupra lor. M-a vazut o doamna. S-a uitat in ochii mei si si-a plecat capul apoi. Am trecut pe langa o groapa proaspat sapata. Pe mormanul de pamant zace un pachet de tigari pe care scrie “fumatul poate sa ucida”. Zambesc cu amar in mine si ma plimb mai departe pana la groapa langa care stau acum. Tot proaspata. E adanca. Intunecata. Pare ca-i mai frig in ea decat la suprafata. Carnea e pamant si tot in pamant se intoarce. Eh, macar am avut liniste. Ma duc mai departe. Mai am de intalnit multi oameni. In scurt timp o sa-mi fie foame. Sunt curios.

Stau pe niste scari reci. Mi-am scos o geaca din plasa de rafie si m-am asezat pe ea. Am trecut acum cateva minute printr-o piata. Ma plimbam printre “bunatatile” expuse. Am vazut o mandarina pe jos. Mi-a fost rusine s-o iau. In urma mea venea o batranica. S-a aplecat, a luat-o si i-a inapoiat-o vanzatoarei. Mi-am continuat plimbarea. Am vazut un castravete pe jos, m-am aplecat sa-l iau, l-am asezat in ladita si-am primit un “multumesc draga”.

Am iesit din piata si-am dat de unul “ca mine”. Am trecut de el, apoi m-am intors. L-am intrebat ce face. “Ce sa fac? Pe-aici.”. M-a-ntrebat si el ce fac. “Ce sa fac? Ma plimb.”. M-a-ntrebat pe unde stau. I-am zis ca pe afara. “Nu ti-e frig?”, mi-a zis. “Inca nu e asa frig tare“, i-am raspuns. L-am intrebat daca are izmene. Avea. O pereche. M-a intrebat de unde sunt. Daca mai am frati.

Avea un miros de “prenadez” baiatul, in urma bronzului pe care il inspira dintr-o punga. L-am intrebat ce mananca. Zicea ca mai sunt oameni care mai dau. M-a-ntrebat de ce nu ma duc in strainatate. I-am spus ca mai bine mor in tara decat la straini. “Asa e”, a intarit si el. Mi-a spus ca, daca vreau, pot sa ma duc maine cu el pe “Brancoveanu” sa-mi fac baie.

Din magazinul in fata caruia ne aflam a iesit un altul tot “ca noi” cu o punga alba in mana. “Uite aici, mancati”. A intins-o spre mine. “O-mpart cu el”, i-am spus. “Mananca tu!”, mi-a zis baiatul ce consuma bronz. “Mancati ca e pui. E fain. E cald”, ne-a zis binefacatorul. A plecat. Am scos cele doua bucati de pui si le-am impartit, apoi am plans “instant”. Eu il mai intalnisem pe cel care mi-a dat mancarea. Acum 11 ani, imi amintesc perfect. Incepeam clasa a 9-a la Resita dar trebuia sa schimb un tren in Caransebes. El era acolo pe o banca. Se legana si avea un tic ciudat cu limba. Tot om al strazii era si atunci. Am plans de-am rupt. Atunci radeam de cum facea cu limba, azi am plans pentru binele facut. El mi-l facea. Plangeam. M-a-ntrebat cel cu care imparteam bucatile de pui de ce plang. I-am spus ca “tot astia ca noi stiu sa faca bine”. Mi-a zis sa nu mai plang. I-am strans mana, i-am zis “ceau” si-am plecat. Urmeaza sa-mpart bucata mea de carne cu Bir cu care o sa ma intalnesc cand se insereaza. Dumnezeu e bun.

citeste  intreaga marturie aici:http://armoniamagazineusa.com/2014/12/08/experiment-timisoara-4-zile-si-4-nopti-ca-om-al-strazii/

Hrana ta zilnica!

8 DECEMBRIE
Marcu 7.17-37
Domnul, care cunoaşte atât de bine inima omului, îi pune în gardă pe ucenici cu privire la lucrurile care pot ieşi din ea. Această inimă firească este deopotrivă şi a noastră, dar, binecuvântat fie Dumnezeu, există un remediu pentru această stare (Psalmul 51.10).
După constatarea pe care tocmai urmează să o facă, ne putem închipui ce bucurie I-a adus Domnului Isus întâlnirea cu femeia siro-feniciană. Severitatea cu care El Se poartă la început faţă de ea va pune în evidenţă nu numai o credinţă mare, pe care nimic nu o descurajează, ci şi o umilinţă autentică, pentru că, spre deosebire de fariseii cei orgolioşi, această femeie nu face caz de niciun titlu, de niciun merit; ea îşi ia adevăratul loc înaintea lui Dumnezeu şi acceptă judecata îndreptată spre condiţia ei (Isaia 57.15).
Un surdo-mut este cel căruia Isus urmează să-i redea simţurile, după ce, mai întâi, îl ia „deoparte din mulţime". Cine ar fi avut dreptul să se amestece în acest interviu al Mântuitorului cu cel de care El Se ocupa? Pentru convertirea unui păcătos este întotdeauna nevoie de un contact direct, personal şi intim cu Domnul (vezi şi cap. 8.23)
Lectura noastră se încheie cu mărturia mulţimilor despre Isus: „Toate le face bine" (v. 37). Fiecare credincios, privind în urmă, ar trebui să poată confirma în acelaşi fel, ca bilanţ propriu: 

Da, Doamne, Tu toate lucrurile le faci bine!

Tu să nu uiți!

Se unduia în ram o frunză moartă,
Un foşnet slab se auzea în zare,
Când iarna albă îi bătea în poartă
Şi clipa îşi urma anosta soartă,
Ea nu credea că-i vremea de plecare.

Un invizibil fir ținea legată,
Materia efemeră, de viață,
Dar îi lipsea verdeața de-altădată,
Căci nu avea în scoarța înghețată,
Un sprijin cert, nici cât un fir de ață.

Şi la momentul dat, privind spre soare,
Îşi ia adio frunza-nlăcrimată,
Doinea şi codrul plin de întristare,
Că dezbrăcat de haină şi culoare,
Rămas-a cu corola despuiată.

Un țipăt trist de pasăre ce piere,
Acorduri vagi pe portativul vieții...
Înțelepciune, cât trăieşti, se cere,
C-atunci când vine clipa de durere,
Să întrevezi noi zori ai dimineții!

Şi de-or veni ninsorile-nghețate,
Cu fulguiri cernute-n amurgire,
Să porți în suflet crez şi pietate
Şi conştient de totul şi de toate,
S-accepți senin suprema despărțire.

Să te gândeşti că-i pregătit în slavă,
Un loc sublim de pace şi-armonie,
Că lumea fără Har ar fi bolnavă,
Dar ca vulcanul ce aruncă lavă,
Aşa-i iubirea Celui ce-o să vie.

Cuprinsă-n Har e omenirea toată,
Dar Dumnezeu lăsat-a libertatea,
Cât suntem vii să ne croim o soartă,
Că-n moarte ea, nu poate fi schimbată
Şi să căutăm în Duhul, plinătatea.

De-aceea, vină iernile-oțelite!
Tu, cel ce-L ai pe Domnul, prin credință,
Cu siguranța-n vremuri infinite,
Nu vei purta veşmintele cernite,
Ci inul alb, ca semn de biruință!

Căci Duhul Sfânt e Cel care menține,
O comuniune veşnică cu cerul!
Tu să nu uiți că Domnul e cu tine
Şi pe-nălțimi şi-n valea cu suspine,
Chiar dacă-n plete suflă aspru, gerul.

În ruginiul frunzelor căzute,
Zac amintiri, norii îşi cern zăpada,
La orizont, speranțele pierdute,
Se strâng în cerc şi construiesc redute
Şi fericiri, se-adună cu grămada...

                  Autor: Lucica Boltasu

O zi plina de Har!

Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

 O zi cu pace si plina de Harul Domnului!

Puterea de a birui, privind doar la rasplatire!

Zi de zi vedem si auzim atatea vesti care toate parca au acelasi scop, acela de a ne infricosa si a ne face sa ne pierdem credinta. 

Intr-adevar traim vremuri cat se poate de rele, viitorul este atat de nesigur, insa  este trist faptul ca multi dintre noi,  chiar dintre crestini, am uitat ca in ciuda viitorului nesigur, noi avem un viitor si o nadejde binecuvantata.Oare, uitam sau nu stim? 

Indiferent care motiv ar fi, asta inseamna ca sunt absenti in trup.

 Ori a fi absent in trup pentru un crestin  inseamna sa fii acasa cu Domnul.

Nu asteptam noi oare sa domnim cu Isus?

Profetul Daniel in cap.7 spune:

"Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”

Nu suntem noi oare poporul Lui?

Oare vremurile pe care le traim au puterea asa mare, incat sa faca prizonierii acestei lumi?

Suntem atentionati si mustrati de multe ori, insa nu de fiecare acceptam mustrarea, ba poate ne simtim si ofensati, lezati, pentru ca nu ne place sa primim mustrarea.

Bine ar fi daca am  facem si noi ca Moise, daca am socoti ocara lui Hristos ca pe o mare bogatie, refuzand placerile pacatului de o clipa.

Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.  

 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.

Ma rog ca Domnul sa ne ajute sa nu ne pierdem nici credinta si nici vointa de a lupta pe cale.
Cuvantul Sau sa ne reimprospateze credinta noastra care este asa slaba uneori si cedeaza, deznadajduind in fata problemelor.

Nici un munte nu este prea mare ca sa nu-l putem muta daca avem un gram de credinta, macar cat un graunte de mustar.

Trebuie sa credem promisiunile Lui pana la capat. A promis ca nu ne va lasa cu niciun chip, si asa va face!

Daca oamenii isi incalca promisiunea, Domnul nu o va face, pentru ca El este un Dumnezeu Sfant.

Doamne, nu ingadui sa  pierdem credinta niciunul din noi!

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Hrana ta zilnica!

7 DECEMBRIE
Marcu 7.1-16
Fariseii erau geloşi pe succesul Domnului asupra mulţimilor, dar, temându-se de acestea, nu îndrăzneau să-L înfrunte direct. Atunci îi acuză pe ucenici, cum mai făcuseră deja în cap. 2.24. Pentru aceşti ipocriţi, curăţia exterioară avea o importanţă cu atât mai mare, cu cât erau mai puţin preocupaţi de curăţia conştiinţei. În acelaşi fel, religia fără sfinţenie convine de minune inimii fireşti. Fariseii se îngrijeau de aprobarea oamenilor şi nu le păsa deloc de cea a lui Dumnezeu.
Spre deosebire de ei, scopul credincioşilor este întâi de toate a plăcea Domnului (vezi Galateni 1.10). Şi cum El priveşte la inimă, aceasta ne va determina să facem cu atenţie „curăţenia" interioară, altfel spus, să ne judecăm gândurile, motivaţiile şi intenţiile în lumina Cuvântului care dă la iveală chiar şi cea mai mică pată.
Isus le arată acestor farisei că tradiţia lor ajunge chiar să contravină poruncile divine, şi aceasta într-un caz atât de izbitor, cel al consideraţiei şi al respectului datorat părinţilor. 

Insistăm asupra pericolului tradiţiei. 

A face un lucru doar „pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna" înlătură orice valorificare a unui drept şi ne poate rătăci într-un mod grav. Noi trebuie întotdeauna să ne informăm cu privire la ceea ce spune Scriptura.

Hrana ta zilnica!

6 DECEMBRIE
Marcu 6.45-56
La cea dintâi traversare a lacului (cap. 4.35-41), Domnul Se afla cu ucenicii Săi, chiar dacă dormea în corabie. Aici, credinţa celor doisprezece este supusă la o probă şi mai grea, deoarece învăţătorul nu Se mai află cu ei. El a urcat pe munte să Se roage, în timp ce aceştia, singuri în noapte, luptă cu vântul şi cu valurile. Ei L-au pierdut pe Isus din vedere, însă El, detaliu remarcabil, îi vede pe marea agitată (v. 48). Şi El vine la ei spre sfârşitul nopţii (citiţi Iov 9.8). Cât de puţin sunt ei pregătiţi să-L întâmpine! Atunci, printr-un cuvânt, El Se face recunoscut şi îi încurajează: îndrăzniţi; Eu sunt; nu vă temeţi" (v. 50; Isaia 43.2). Câţi credincioşi, trecând prin încercare, ajunşi la capătul puterilor şi pierzându-şi curajul, n-au putut auzi astfel vocea cunoscută a Domnului, aducându-le: aminte de prezenţa şi de dragostea Sa!
Acostând în ţinutul Ghenezaretului, Domnul Isus este întâmpinat de nerăbdarea de a face multe minuni. Câtă deosebire faţă de începutul capitolului (v. 5,6)! «A-L recunoaşte pe Isus precum au făcut aceşti oameni (chiar după o perioadă în care El le-a fost necunoscut) şi a-L primi este suficient pentru a fi beneficiarii unor comori infinite ale harului Său, întotdeauna la dispoziţia credinţei»

"Il iubim pe Isus", au spus patru copii inainte de a fi decapitati!

Bagdad, Irak – Patru copii irakieni au declarat foarte ferm dragostea lor pentru Isus chiar în fața morții când musulmanii din țară au atacat recent și au cerut ca aceștia să se convertească la islam.

Andrew White, capelan al Bisericii Anglicane din Bagdad, a povestit într-o filmare recentă despre persecuțiile cu care se confruntă creștinii din țara lui și despre curajul copiilor care au stat hotărâți în credința lor în ciuda consecințelor.

„Gruparea islamistă ISIS s-a întors spre patru copii și le-a zis: „Spuneți cuvintele care să arate că îl veți urma pe Mohamed”, a explicat White. „Copiii, toți sub 15 ani, au spus: „Nu, noi îl iubim pe Yesua (numele irakian pentru Isus). Noi L-am iubit întotdeauna pe Yesua, întotdeauna L-am urmat pe Yesua. Yesua a fost mereu cu noi.” Musulmanii le-au cerut din nou copiilor să spună că îl vor urma pe Mohamed.  „Spuneți cuvintele !” Copiii au zis: „Nu putem.” Bărbații au decapitat apoi copiii. Le-au tăiat capetele”, a declarat White, vizibil mișcat de cele întâmplate și abia reușind să-și stăpânească lacrimile.

 Continuarea AICI

Marturisirea unui preot!

Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de douăzeci şi cinci de ani şi a mărturisit cu sinceritate că şi-a iubit biserica. Iată ce a declarat acest preot:

„Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa, ca să-i extind puterea pe întreg continentul american şi în întreaga lume. În Montreal (Canada) este o catedrală minunată, în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi, episcopul m-a rugat să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni: «Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile pline de nelegiuire la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată El n-a respins-o pe mama Sa. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui, şi ea se va ruga pentru noi.»“

„În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: « …Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă»

 (Testul din Matei 12.46-50 se poate compara cu Marcu 3.31-35 şi Luca 8.19-21).

Pe parcursul serii, o voce îmi zicea: «Chiniqui, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ce vrea ea.» M-am rugat. A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi permită să-i pun întrebări.“

– Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?

– Isus Hristos, a răspuns episcopul.

– Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumneavoastră şi a mea, Maria sau Isus?

– Isus Hristos.

– Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea ca să fie mântuit?

– Nu.

– Au venit păcătoşi la Isus ca să fie mântuiţi?

– Da, au venit mulţi.

 – A respins Isus pe păcătoşi?

– Niciodată.

– Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: Mergeţi la Maria şi ea vă va mântui?

– Nu.

– Vă aduceţi aminte că Isus le-a spus păcătoşilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“?

– Da, El a spus aceste cuvinte.

– Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?

– Nu.

– Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi şi a dat-o Mariei?

– Nu.

– Atunci de ce invităm pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de păcătoşi aşa cum le are Isus?

Sărmanul episcop nu a mai putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de religie.

„Ce s-a întâmplat mai departe? Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape.

Într-o zi mi-a venit gândul: «Tu ai evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină.» Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe versetul: «Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.» Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: «Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. 

Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.»

Când duminică dimineaţa oamenii au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor prezenţi în marea biserică le-am prezentat DARUL lui Dumnezeu: Isus Hristos şi iertarea păcatelor, viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Mântuitorul.“

                                 preluat din "Samanta buna"

Vaduva din Sarepta!

Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
„Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”
Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”
Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”
Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.”

Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie.
Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

I Imparati 17:8-16 

Ma intreb ce mare credinta trebuie sa fi avut aceasta femeie? 

Cati oare am face acest gest pe care l-a facut ea?

 Eu una recunosc sincer ca nu as fi fost in stare sa fac acest lucru. Sa am doar putina mancare, sa am un copil langa mine si putinul care il am sa vina cineva sa-mi spuna  sa il dau lui, fiind constienta ca viata copilului meu depinde de aceea mancare...cam greu sa cred ca as fi facut acest lucru.

Vaduva aceasta a facut! Desi erau multe vaduve in tot tinutul Sidonului, insa doar una a fost in stare sa faca ceea ce i s-a cerut, de-aceea despre lucrul acesta se vorbeste si astazi.

Oare nu au fost oameni mai bogati care aveau bucate mai alese?

Oare nu putea Dumnezeu sa-i pregateasca lui Ilie o masa copioasa la masa unui instarit?

Doar o turta i-a pregatit?

Da! Asa cum undelemnul si faina s-au inmultit in casa vaduvei, tot asa si turta aceea a fost cea mai copioasa masa pentru Ilie.Dumnezeu are nevoie de oameni ca si ei. N-are nevoie nici de banii mei, nici de averea ta, are nevoie de ascultarea noastra.

Dumnezeu nu i-a cerut vaduvei sa-i taie un vitel si sa-i faca friptura lui Ilie. Nu a cerut ceea ce nu avea, ci  a cerut din ceea ce avea ea, un pumn de faina si un strop de undelemn.

Dumnezeu nu-mi cere sa ajut un om cu 1000 de euro, daca stie ca eu am doar 50, insa imi cere ca din acei 50 sa dau si celui care se afla in mare nevoie. Ori aici e problema! Gandim ca avem prea putin pentru a da si altuia, de-aceea nu avem nici noi.

Cand avem de toate, cand financiar o ducem bine sau sa folosesc o alta expresie, "cand suntem pe val", asa usor este sa-l auzim pe Dumnezeu, insa in situatii de criza tare greu ne deschidem urechea pentru a auzi vocea Domnului. 

Vaduva aceasta era in mare criza, insa inainte de a veni Ilie, ea deja a dat ascultare acelui glas care venea din partea  lui Dumnezeu, "iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească".

 Dumnezeu ne vorbeste prin diferite metode, trebuie doar sa auzim soapta Lui.

Suntem noi gata sa dam din ceea ce avem?

E un moment prielnic aceasta perioada pentru asemenea gesturi, insa nu numai luna decembrie trebuie sa fim darnici, ci in orice moment si in orice situatie care ni se iveste.

Doamne, ajuta-ne sa fim gata a deveni si noi "o vaduva din Sarepta" , gata a asculta glasul Tau!

  

Rick Warren cere unificarea crestinilor cu catolicii!

 Si cum totul nu se opreste aici, iata un nou semn ca Domnul este aproape!

Într-o nouă filmare, liderul unei mega-biserici și autorul celebrei cărți „Viața condusă de scopuri”, Rick Warren, cere creștinilor să se unească cu romano-catolicii și cu „Papa Francis”, la care Warren face referire ca fiind „Părintele Sfânt”.  Aceasta este o mișcare care îngrijorează creștinii din toată lumea și care a rezultat în a i se cere lui Warren să se pocăiască.

Warren a făcut aceste declarații după ce a vizitat Vaticanul luna trecută, unde a vorbit la o conferință înterconfesională.

„Avem mai multe în comun, decât ceea ce ne desparte”, a declarat Warren într-o filmare video, ce durează 2 minute. „Cu toții credem în Trinitate, în Biblie, în înviere, în salvarea prin Isus Hristos. Acestea sunt chestiuni importante”, a adăugat acesta, vorbind despre diferite confesiuni în cadrul creștinismului, dintre care a inclus si romano-catolicismul.

 citeste mai multe pe:http://www.stiricrestine.ro/

Hrana ta zilnica!

5 DECEMBRIE
Marcu 6.30-44
Apostolii care se reîntorc aproape de Domnul sunt foarte preocupaţi cu ceea ce au făcut şi grăbiţi să Ii istorisească, dar învăţătorul ştie că acum ei au nevoie de puţină odihnă şi de aceea le pregăteşte un moment „deoparte" cu El. Noi, care invocăm adesea cu atâta uşurătate nevoia de a ne destinde, să privim la câteva din condiţiile în care ucenicii gustă această odihnă:
1) urmează după o lucrare pentru Domnul;
2) nu poate fi vorba decât de puţină odihnă, pentru că pământul nici n-ar fi în stare să ofere una durabilă

 (vezi Mica 2.10);
3) este luată departe de lume, şi nu în distracţiile pe care aceasta le poate oferi;
4) odihna este un prilej de bucurie doar alături de Domnul.
Odihnă de scurtă durată, într-adevăr, pentru că deja mulţimile se strâng! 

Domnul Isus le va hrăni sufletele, apoi trupurile (Matei 4.4); dar, mai întâi, îşi pune ucenicii la încercare. Aceştia veneau să-I istorisească tot ceea ce împliniseră. Ei bine, era momentul de a-şi dovedi capacitatea lor, în loc să-i trimită pe aceşti oameni. „Daţi-le voi să mănânce" (v. 37), le spune Domnul, pentru a-i face să realizeze că orice putere vine de la El. În acelaşi timp, El îi asociază, prin har, gestului Său de bunătate. Înţelepciune, putere, dragoste: încă o dată vedem strălucind împreună aceste caractere ale Robului desăvârşit.

Unificare, o singura religie?!

Nu este nimic nou sub soare.

In fiecare zi facem  inca un pas spre implinirea Scripturii, iar tot ceea ce se intampla nu fac altceva decat grabesc venirea Domnului. Daca in urma cu cateva zile citeam o stire care este de o mare insemnatate, (desi nu e ceva nou, chiar ne-am asteptat la asta), iata ca azi omenirea mai face un pas.

Acum cateva zile Papa declara la Istambul:

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.

„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că să cautăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”

 Sursa:http://www.evz.ro

 Cu alte cuvinte: O SINGURA RELIGIE!

Si cum Biblia este singurul Cuvant care se implineste, astazi mai citeam una:

ADIO PIN SI BANCOMATE! Cum ne vom gestiona banii?

Carnetul de cecuri este mort si ingropat deja, iar cardurile de credit, codul PIN si bancomatele pe care le cauti cu disperare cand ramai fara lichiditati sunt si ele pe punctul de a iesi din peisaj. Si nu sunt singurele care vor fi desfiintate sau modificate de schimbarile tehnologice.
Probleme ca pierderea codului PIN sau gasirea unui bancomat in zona vor fi pur si simplu date uitarii, in cel mai scurt timp, sustin specialistii.

"Suntem intr-un punct in care rapiditatea cu care se dezvolta noile tehnologii a ajuns deja sa ne sperie. Schimbarea modului in care ne vom administra conturile bancare se va petrece mai repede decat ne inchipuim, cam in cinci ani", considera Gi Fernando, fondatorul Free Formers, intr-un interviu acordat CNN.

O serie de elemente traditionale pe care le folosim in prezent pentru a achita diverse servicii si produse vor disparea sau vor suferi mutatii rapide pentru a tine pasul cu tehnologia.

Codurile PIN si cititoarele de carduri sunt primele amenintate de invazia noii tehnologii. Datele de identificare incluse in baza de date a noilor dispozitive vor inlocui codurile de siguranta din prezent, considera Fernando.

Printre caracteristicile noilor tehnologii se numara recunoasterea amprentei, scanarea retinei, mascarea dispozitivelor in accesorii sau in lentilele de contact. Iar viitorul este aici deja.

"Se constata o folosire tot mai intensa a datelor biometrice. Amprentarea si scanarea retinei vor tine in curand loc de semnatura", afirma Steven Lewis, analist in cadrul companiei Ernst&Young.

sursa:http://www.business24.ro

Ma intreb ce va urma....?

Timpul este aproape, vegheati si fiti gata!

Viata-i ca un tren....

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
   Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
   Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
   Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

   Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
   Si în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
   Arzători de nerabdare înainte tot privim,
   Să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

   Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
   Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
   Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
   Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

   Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
   Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
   Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
   Sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...

Cauta de-L intalneste!

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Isaia 55:6 

In fiecare om  putem spune ca exista dorinta aceasta se a-L cauta pe Dumnezeu intr-un fel sau altul, insa nu toti Il gasesc. 

Nu Il gasesc nu pentru ca nu Dumnezeu nu se lasa gasit, ci pentru ca  nu Il cauta unde trebuie.

In preajma anumitor sarbatori, vad mii de oameni care merg sa-L caute pe Dumnezeu, unii se tarasc pe coate si genunchi, in speranta ca Dumnezeu le va vedea sacrificiul si le va ierta pacatul. Altii Il cauta pe Dumnezeu in carti, in scrieri, in stiinta, insa dupa ani de cautari vin si declara, "exista o forta, dar nu exista Dumnezeu". Altii aleg sa plece departe in cautarea Lui, iar altii Il cauta doar cand dau de necaz si nu mai gasesc ajutor la nimeni. Cand prietenii le intorc spatele, cand ajung in situatii disperate atunci Il cauta, insa din pacate nu toti Il cauta acolo unde trebuie.
Pe Dumnezeu il poti gasi daca ai vointa.El nu sta inchis intr-un palat unde trebuie sa faci anticamera pana vei fi primit, iar la El nu se ajunge prin intermediari. El nu se gaseste nici intr-o particula asa cum s-au straduit unii oameni sa construiasca un accelerator de particule, doar, doar L-or gasi pe Dumnezeu.
El este chiar langa Tine! Este la usa inimii tale, asteapta sa-I deschizi usa ca sa-ti poata sopti cat te iubeste.
Ai pret in ochii  Lui si esti o valoare. Daca oamenii te-au respins, El nu te va respinge niciodata. El vrea sa fie Pastorul tau si cu El nu vei duce lipsa de nimic, si stii de ce....? Din pricina Numelui Sau! 
El este Pastorul nostru si reputatia Lui este in joc, iar El nu poate gresi niciodata.
I S-a marit faima prin implinirea promisiunilor Sale.(Ps. 138:1-3)
Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
Mă închin în Templul Tău cel sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

Cuvantul Lui ramane in picioare intotdeauna, pentru ca el Isi tine Cuvantul!

Insa daca vrei sa ai parte de bunatatea si crediciosia Lui, trebuie sa-L gasesti, trebuie sa-L intalnesti personal pentru ca relatia este doar intre Tine si El si promisiunile Lui sunt pentru tine.

Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

Ps.9: 9-10

 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

 

Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
Marcu 6.14-29
Pentru o conştiinţă rea, totul devine subiect de teamă (Proverbe 28.1). Atunci când Irod, cel care poruncise decapitarea lui Ioan Botezătorul, aude despre Isus, se îngrozeşte la gândul că profetul ar fi putut învia, căci aceasta ar fi însemnat că însuşi Dumnezeu a luat în mână cauza victimei Sale. Din aceleaşi motive, oamenii vor fi cuprinşi de spaimă când Isus crucificat va apărea pe norii cerului (Apocalipsa 6.2,15-17; vezi şi Apocalipsa 11.10,11).
Dar ce fericită este partea lui Ioan, a celui mai mare dintre profeţi, şi ce contrast faţă de soarta nenorocitului ucigaş! Acesta este mai degrabă laş, decât crud ca tatăl său, Irod cel mare. Slab de caracter, dominat de patimi, „el stătea pe gânduri" (lit. „făcea multe") (v. 20) după ce îl auzise pe Ioan, cu excepţia de a-şi pune viaţa în acord cu voia lui Dumnezeu. A face o mulţime de lucruri, chiar lucruri bune, nu este suficient pentru a-I fi Lui pe plac. Soseşte însă „o zi potrivită" (v. 21), da, potrivită pentru Satan şi pentru cele două femei de care el se va folosi. Un banchet, seducţia unui dans, o promisiune nesocotită, respectată din orgoliu ... nici nu era nevoie de mai mult pentru a comite o crimă dezgustătoare, plata unor chinuri ale sufletului mult prea îngrozitoare.

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
Marcu 6.1-13
Pentru locuitorii Nazaretului, Isus era „tâmplarul". Timp de treizeci de ani, El îşi ascunsese gloria sub condiţia smerită a unui meşteşugar de provincie; o asemenea înjosire este de neconceput pentru omul firesc, obişnuit să judece după aparenţe.
Dacă era dificil pentru mărturia Domnului să fie primită „în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui" (v. 4), cu cât mai greu este pentru mărturia noastră să fie primită în locul unde suntem cunoscuţi ... cu toate defectele şi cu tot trecutul nostru trist! 

Dar tot în acelaşi loc, şi roadele unei vieţi noi vor fi cu atât mai evidente şi vor constitui cea mai puternică vorbire (Filipeni 2.15).
Aleşi în cap. 3.13-19, cei doisprezece sunt acum trimişi să predice pocăinţa. Domnul îi îndeamnă să nu ia nimic pentru drum. Viaţa lor trebuie să fie o viaţă de credinţă. Clipă de clipă, ei vor primi ceea ce le va fi necesar atât pentru slujbă, cât şi pentru nevoile lor personale. Strângerea de provizii i-ar fi privat de bogate experienţe şi i-ar fi făcut să piardă din vedere legătura care-i unea cu învăţătorul absent, în ce priveşte sandalele, aici acestea sunt obligatorii: ele sugerează ceea ce Efeseni 6.15 numeşte „pregătirea Evangheliei păcii". Orice credincios trebuie să-şi aranjeze («orneze») mersul în aşa fel încât să confirme mesajul de har al cărui purtător este (comp. cu Romani 10.15).

Hrana ta zilnica!

2 DECEMBRIE
Marcu 5.21-43
Un fruntaş al sinagogii, pe nume Iair, L-a chemat pe Domnul Isus să-i vindece fiica. Însă în timp ce învăţătorul Se află pe drum, o femeie, căreia niciun medic nu-i putuse da ajutor, urmează să-şi recapete în taină puterea.
Drag prieten care ai căutat poate în diverse locuri un remediu pentru mizeria ta morală, Isus trece încă şi astăzi pe lângă tine. Procedează şi tu precum această femeie: apucă marginea hainei Lui!
Femeia ştie că este salvată, de asemenea şi Domnul ştie, dar este nevoie ca toţi să audă şi de aceea Domnul Isus vrea s-o determine să-şi învingă timiditatea, să se facă cunoscută, mărturisind public „tot adevărul". În felul acesta, ea va primi, ca răspuns la credinţa ei, un cuvânt de har infinit mai minunat decât simpla vindecare: „Fică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace" (v. 34).
În tot acest timp, casa lui Iair răsuna de vaiete şi de strigăte de disperare (dar nu dintr-o profundă sinceritate vezi v. 40). Cu un cuvânt, Isus îl mângâie însă pe bietul tată (v. 36), îndreptând spre Dumnezeu gândurile acestui om... şi totodată pe ale noastre: „Nu te teme; crede numai". Apoi, printr-un alt cuvânt, atât de mişcător încât Duhul ni l-a transmis în însăşi limba folosită de Mântuitorul (ebr. „Talita cumi"), El învie fetiţa

Hai sa ii aducem acasa pe romani!

Din ce in ce mai multa lume se alatura acestei initiative

"INTOARCE-TE ROMANE!"

Sustinsi eu aceasta initiativa.
 Avem atatia romani cu mari capacitati
intelectuale plecati peste hotare, medici, specialisti in IT, muncitori
specializati  in diferite meserii, oamenii inteligenti care fac munca peste hotare, pe bani poate mai  putini. Romanii sunt oameni harnici, inventivi si talentati.
Sunt convinsa ca daca ne-am unii toate fortele, cu oamenii muncitorii si inteligenti pe care ii are
Romania, atat aici cat si peste hotare, Romania ar fi altfel. 

De foarte mult timp egoismul a inceput sa ne caracterizeze, insa e vremeasa devenim altruisti, sa invatam ca fericirea nu consta doar daca noi suntem fericiti, adevarata fericire este sa facem si pe altii fericiti.

De prea multe ori ne-a preocupat rasunsul la aceasta intrebare: "sunt eu fericit?"

Cred ca preocuparea noastra trebuie sa fie: "pe cati am reusit sa-i fac fericiti?"

Impreuna mana cu mana, putem fi fericiti!

Romania, tara care este sub protectia lui Dumnezeu!

Cand vorbim de ziua nationala a Romaniei, ne aducem aminte de  de Marea Unire de la Alba Iulia din 1918.

Desi intre anii 1866-1947 aceasta zi a fost sarbatorita in 10 Mai, dupa venirea comunistilor s-a schimbat data in 23 August, si cu siguranta va amintiti acele mari defilari, iar dupa 1989 cand comunismul a fost inlaturat, s-a dat o lege care a fost promulgata de presedintele in exercitiu, la aceea vreme, Ion Iliescu, si s-a stabilit 1 Decembrie.

Luptele de pe scena politica de la caderea comunismului timp de 25 de ani, au facut ca aceasta zi sa fie lipsita de continut si interesc. Clasa politica in loc sa uneasca, a dezbinat, insa iata ca dupa 25 de ani putem spune ca Dumnezeu si-a intors fata spre Romania.

Ceea ce se intampla astazi in tara noastra este un semn care arata clar ca Dumnezeu asculta rugaciunile si Dumnezeu lucreaza in Romania.

Este pentru prima oara cand in fruntea tarii a fost ales un "altfel" de presedinte

Daca s-au facut calcule, pronosticuri, iata ca rezultatul supranatural a rasturnat toate planurile facute.Daca ne-am obisnuit sa avem un lider care sa evite cuvantul Dumnezeu, iata ca presedintele actual, intr-un mesaj adresat natiunii, intr-o circumstanta nefericita cu acel accident aviatic, spunea ca se va ruga pentru familiile indoliate si indeamna poporul sa faca la fel.

Un presedinte care isi declara credinta in Dumnezeu, un presedinte care cunoaste ce inseamna sa-ti pleci genunchii in fata Creatorului, un presedinte care da dovada de un calm extraordinar si mult bun simt, eu cred ca toate acestea sunt binecuvantari pe care tara noastra le-a primit.

Cred ca in mod deosebit avem un motiv in plus pentru ce sa plecam genunchii astazi.

Romania este o tara binecuvantata!

Dumnezeu ne-a ferit urechile de zanganitul armelor, ne-a ferit de  cutremure si calamitati mari, ne-a ferit de prigoana, ne-a ferit de foamete. Anul acesta a dat rod pamantul asa cum nu a mai dat in ultimii 50 de ani, cu toate ca se anunta seceta mare, iata ca Dumnezeu ne-a binecuvantat.

Uitati-va la granitele tarii prin ce nenorociri trec, Ucraina, Italia, uitati-va la tarile musulmane, uitati-va in Africa, uitati-va mai in toate tarile ce se intampla, apar noi si noi focare de ebola, ciuma, foamete, malarie, etc.

Romania  pana acum a fost sub protectia lui Dumnezeu.

Romania este o tara binecuvantata si trebuie sa stim ca Dumnezeu poate face lucruri si mai mari, daca tara aceasta va cauta pe Domnul.

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

Avem nevoie acum, mai mult ca niciodata sa strigam catre Domnul.Tara noastra are nevoie de Dumnezeu. Are nevoie si de o trezire spirituala. Asa cum s-a trezit tara inainte de alegeri si au ales un presedinte, tot asa are nevoie si acum sa aleaga nu un presedinte cu un mandat sau doua, ci un Conducator pentru viata intreaga. Un Conducator care ne poate aduce pace, bunastare, viata fericita si binecuvantare.

Suntem datori sa ne rugam pentru tara, pentru ca fericirea ei atarna de rugaciunile noastre.

Cand Nebucadnetar a dus poporul in robie din Ierusalim la Babilon, Ieremia trimis de Domnul cu un cuvant, duce o scrisoare catre acesti prinsi de razboi, in care Dumnezeu le cere sa se roage pentru cetatea in care i-a dus in robie.
Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
Noi nu suntem robi in tara noastra, suntem acasa, de-aceea avem datoria mai mare sa ne rugam pentru că fericirea noastra atarna fericirea ei!

 

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
Marcu 5.1-20
Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-1 fac furios şi de neîm-blânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi... în zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-1 cu lanţuri... Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!
Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.
Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor.

 Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat" (v. 18).
Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El.

 Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
Marcu 4.26-41
Parabola din v. 26-29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. în capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!
Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri, împreună cu ei, în corabie, L-au luat pe Domnul, „aşa cum era" (v. 36). 

Câte persoane nu-şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?
- „Cine este Acesta?", întreabă ucenicii (v. 41).
 - Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta (Proverbe 30.4)!

Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14

"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"

si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.

Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.

Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!

Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"

Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.

Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:

 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...

Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"

O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!

Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!

Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,

Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?

  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.

Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   

„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?

Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!

Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cand suntem plini de intristare?

ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.

Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.

Vom sta in fata cu Regele! 

Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 

Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?

 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?

Nicidecum!  

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

In aceea zi ne vom bucura!