Versetul zilei

3 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

3 SEPTEMBRIE
Coloseni 3.8-17
Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare. .. Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă..., smerenie, blândeţe, îndelungărăbdare, iertare... Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (loan 13.35).
Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă, în noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. In fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus?
Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

2 septembrie 2016

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !:  Doua porunci pe care ucenicii le-au primit, iar EI... AU ASCULTAT. Fapte 1: 4 " Pa cand se afla cu ei , le-a poruncit sa nu se de...

Hrana ta zilnica!

2 SEPTEMBRIE
Coloseni 2.20-23; 3.1-7
Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem.
Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12,13). 1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău. 2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos" (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.
„Aţi murit", confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu". „De aceea lumea nu ne cunoaşte" - adică nu ne poate înţelege - „pentru că nu L-a cunoscut pe El" (1 loan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.
Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare" morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi.
Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării". Din pricina lor, deasemenea, această mânie a căzut asupra înlocuitorului nostru perfect

1 septembrie 2016

Ce este pentru fiecare dintre noi Domnul Isus?

Esti rob a lui Hristos?
Atunci inseamna ca ti-ai pierdut libertatea,pur si simplu ai devenit posesiunea Lui.
Cat suntem de constienti sau nu de acest lucru  se reflecta in viata noastra a fiecaruia.
Mult prea multa vreme crestinii au trait si inca traiesc’in spatele liniilor’, traiesc mult sub jertfa Domnului Isus, majoritatea o privesc ca pe un simplu simbol care sugereaza o stare sufleteasca si care inlocuieste o realitate, o redare exacta a unei vieti schimbate. 
Cati nu prefera ‘simbolul’ in schimbul intalnirii reale cu EL?
De ce se intampla asa?
Pentru ca ne lipseste sinceritatea, iar acesta ‘inlocuire’ ne este la indemana, ne este comoda.
Unde este Biserica(noi)? Parca a disparut complet, s-a indepartat de sursa si aceasta o face anormala.
Viata de inviere, fiecare credincios trebuie sa o apuce…daca a INVIAT din morti,dupa cum cred si afirma unii, insa este simbol sau realitate?
Daca este un simbol ce impact poate avea pe taramul spiritual?
Ce impact are rugaciunea in acest caz?
Cine va pierde si cine va castiga?
Desigur in fata acestei intrebari cu toti vom sta in fata scaunului de judecata, lucrarea va arde sau va trece proba focului in functie de cat de bine a reusit sa implineasca fiecare voia lui Dumnezeu.
Daca nu suntem nascuti din nou, putem crede ca avem comuniune si relatie cu Dumnezeu?
Chiar nu ne mai putem face o evaluare? L-am luat vreodata in serios?
Ce trist ca asa zisi credinciosi nu cred Cuvantul lui Dumnezeu si astfel nu numai ca ratacesc fara scop dar vor fi cumplit de amagiti, pentru ca ceea ce a spus Dumnezeu:este simplitatea Cuvantului Sau.
Chiar in primul capitol ’Dumnezeu a spus’ ca scopul crearii omului este: ’Sa stapaneasca…’
Cum sa stapaneasca daca jertfa Domnului Isus este un simbol nu o realitate?
Cum sa stapanesti cand nu crezi…cand privesti spre un simbol…spre un tablou, ca la o icoana, dar esti crestin?
Sa nu uitam ca in timp ce oamenii hoinaresc, ratacesc, se insoara, mananca si beau….Dumnezeu Isi implineste lucrarea Sa, EL apreciaza si binecuvinteaza ceea ce a facut deja prin jertfa Domnului Si-a  ISPRAVIT lucrarea.
De ce nu este o realitate ci doar un simbol in vietile multora???
Buna intrebare!!!
Dar in acelasi timp trista…

Hrana ta zilnica!

1 SEPTEMBRIE
Coloseni 2.6-19
Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3).
Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură" (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22),... tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă". Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze.
 Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s-a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu-I răpim noi Domnului ceea ce Ii aparţine, orice-ar fi!

31 august 2016

Suntem sau nu...?

  • Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând...
Daca spunem ca suntem copiii lui Dumnezeu avem noi oare aceleasi simtaminte, aceleasi ganduri?
Iubim pe cei din jur asa cum ne invata Hristos?
Din ceea ce am citit inteleg ca nu exista cale de mijloc. Daca viata noastra nu se incadreaza in aceste tipare trasate de Hristos...inseamna ca nu suntem copiii  lui Dumnezeu.
Dragostea celor mai multi s-a racit. S-a racit dragostea dintre frati, atat in biserica cat si in familie. Oamenii au devenit tot mai egoisti iar sentimentul pentru cel de langa noi, pentru cel care este in nevoie...a disparut. Multi traiesc intr-o casa, dar gandesc separat...si totusi fiecare continua sa creada ca este copilul lui Dumnezeu.
Cata amagire...!
Ce este de facut...?

  •  Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.

Hrana ta zilnica!

31 AUGUST
Coloseni 1.24-29; 2.1-5
Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). «Muncă», «suferinţă» şi «luptă» sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul «slujba» (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).
Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. In timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea" (cap. 2.9) locuieşte El însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare" (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti", apostolul începe prin a
prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast, într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii" şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei" (v. 2,3). Ce am mai căuta în afara Lui?

30 august 2016

Hrana ta zilnica!

30 AUGUST
Coloseni 1.12-23
Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm.Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)... Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumera dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne-a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate:
asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Intâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Intâi-născut dintre cei morţi.
Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20).
 In sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. In ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!