2 SEPTEMBRIE
Coloseni 2.20-23; 3.1-7
Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem.
Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12,13). 1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău. 2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos" (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.
„Aţi murit", confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu". „De aceea lumea nu ne cunoaşte" - adică nu ne poate înţelege - „pentru că nu L-a cunoscut pe El" (1 loan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.
Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare" morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi.
Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării". Din pricina lor, deasemenea, această mânie a căzut asupra înlocuitorului nostru perfect
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu