31 iulie 2016
Hrana ta zilnica!
31 IULIE
Galateni 2.11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-1 acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi
pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte,... ci prin credinţa în Isus Hristos". Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă!
Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos", am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...".
Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?
Galateni 2.11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-1 acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi
pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte,... ci prin credinţa în Isus Hristos". Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă!
Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos", am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...".
Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?
30 iulie 2016
Hrana ta zilnica!
30 IULIE
Galateni 2.1-10
Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. In timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17).
Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fåra greşeală şi făra să „avem în vedere faţa omului" (v. 6).
Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel Ie arată marele pericol care se ascundea în aceasta.
Galateni 2.1-10
Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. In timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17).
Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fåra greşeală şi făra să „avem în vedere faţa omului" (v. 6).
Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel Ie arată marele pericol care se ascundea în aceasta.
29 iulie 2016
Un sfat de la Solomon!
Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.
Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.
Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
Am cumpărat
robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme
de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări.
Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări.
Mi-am adus cântăreţi
şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
Apoi, când
m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu
mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este
numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.
Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:
am văzut că în toate este
numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.
Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.
Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?
Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?
Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?
Solomon era cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.
La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Hrana ta zilnica!
29 IULIE
Galateni 1.11-24
Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu!
Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu 1-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu 1-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. In plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).
Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (loan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură" (v. 13)!
Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere" în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).
Galateni 1.11-24
Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu!
Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu 1-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu 1-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. In plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).
Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (loan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură" (v. 13)!
Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere" în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).
28 iulie 2016
Conversatie..!
-Ce faci, Doamne?
-Veghez, Mă uit și văd cum voi nu mai vegheați.
Mă uit și văd cum te-ai trezit grăbit de dimineață și Mi-ai repezit o rugăciune scurtă, în care mai mult decât mulțumire, Mi-ai cerut protecție, mai mult decât credință Mi-ai cerut binecuvântare. ..Mă uit cum prin mintea ta trec mii și mii de gânduri necurate și tot mai rar cugeți la Cuvantul Meu!
Mă uit și văd cât de mult timp petreci cu telefonul sau tableta și cât de puțin timp citești Scriptura. Începi și sfârșești ziua alergând, alergând după nimicuri, după bani mai mulți, după condiții mai bune, după un trai mai bun, nicidecum nu alergi în a-Mi împlini Voia!
Îmi zici că Mă iubești, și o faci într-adevăr, dar Mă iubești doar când te inundă binecuvântarea și belșugul, in rest te cerți cu Mine : "Doamne, de ce"?!
De ce? Pentru că trebuie să te trec prin deșert, prin pustie și prin greu ca să pot sta de vorbă cu tine, ca să -ți tai aripile mândriei , ca să poți ajunge Aici la Mine! Dar tu, dar tu te mânii, te superi, și cauți acuzatul in loc să cauți soluții. ...
Te iert, te smeresc iar apoi te ridic iarăși cu iubire. Mă îngrijesc de rănile tale și cu cei care te-au lovit Mă judec Eu. Dar cum încep să ți se vindece rănile, iar te ridici, iar te murdărești, iar preferi șanțul cu mizerii în loc de Cărarea Pocăinței. ...ce să -ți mai fac, copile? Unde să te duc și cum să te fac să înțelegi că te iubesc cu o iubire veșnică? Că Mi-am dat Fiul pentru tine și că te-am creat pentru Slava eternă nu pentru Momentul păcatului! ?
Știu că ți -e greu să mergi înainte, stiu că ți -e greu să te păstrezi curat, dar de aceea ți L-am trimis pe Mângâietorul, ca să te îndrume, mângâie și călăuzească. Dar poate sta o flacără de foc într-un ocean de gheață? O Apă curată într -un vas murdar? Ești sleit de puteri pentru că nu te hrănești cu hrană Cerească, ești gol pentru că nu te adapi la Izvor...și ești deznădăjduit pentru că nu vorbești cu Mine...
Te aștept, te iubesc, te păzesc, te iert, dar nu uita că într -o zi răbdarea Mea se va sfârși...
cu dragoste, al tau Tata
Jertfa multumirii!
Biblia este frumoasa si fiecare carte are frumusetea ei, insa nu stiu de ce cartea Psalmilor imi place sa o citesc in mod special dimineata. Si azi de dimineata am citit un Psalm care vorbeste atat de mult de frumusetea lui Dumnezeu, a creatiei Sale si a intelepciunii cu care a creat fiecare lucru din Univers si in mod special ne-a creat pe noi oamenii, m-a creat pe mine, dar te-a creat si pe tine. Este vorba de Psalmul 104.
Dumnezeu este imbracat in maretie si stralucire. El a intocmit cerul si pamantul, a asezat hotar apelor pana unde sa vina, la glasul Sau tunetul se opreste, din vanturi isi face soli, iar din flacari isi face slujitori.
El face sa tasneasca izvoare din locuri pustii si la porunca lui tasnesc izvoarele reci, agale printre munti.
V-ati oprit vreodata sa admirati frumusetea unui izvor?
Zilele trecute am iesit impreuna cu familia sa ne bucuram de frumusetea naturii si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Intr-adevar este o minune sa vezi cum suvitele de apa sapa în stancile mari si colturoase, apoi si isi fac loc printre fisurile create curgand spre poalele muntelui. Dumnezeu, doar El stie totul!
Am vazut ca El face sa creasca iarba pentru vite si asta pentru ca le cunoaste nevoile lor. Oare nu suntem cu mult mai de pret decat animalele? Sa nu cunoasca El ce avem noi de trebuinta?
El stie nevoile noastre si le stie mai bine decat noi. Noi credem ca stim ce nevoi avem, insa de atatea ori ceea ce noi am crezut ca este bine pentru noi, s-a dovedit a fi o mare greseala.
Cititi Psalmul 104 si veti vedea cata frumusete si intelepciune in tot ceea ce a creat. Pana si vietuitoarele stiu sa astepte pe Creatorul lor pentru a le da hrana la vreme (v. 27-28)
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
Oare nu suntem noi mai presus decat aceste vietati?
Nu merita Domnul multumirea si binecuvantarea noastra in fiecare zi?
Oh, Doamne cat esti de maret! Cat de marete si frumoase sunt lucrarile pe care le-ai facut.Sufletul meu iti multumeste si te lauda pentru toate bunatatile pe care mi le daruiesti.
Zi si noapte fa-ma sa cuget la Cuvantul Tau. Auta-ma sa-mi gasesc placerea in Tine, fa-ma sa aud dis de dimineata vocea Ta. Inalt paharul izabavirilor ca drept recunostinta si multumire. Tu esti Domnul meu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)