Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
 Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
 Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.

Eu vand medicamente, nu vand zile!

Un mare bancher al Angliei s-a imbolnavit subit de o boala grea si incurabila. Cunoscut fiind de medici, acestia au incercat sa faca tot ce le-a stat in putinta, dar in zadar. 

Unul dintre ei s-a apropiat de patul lui si cu mare greutate, incerca sa-i spuna ca mai are de trait doar cateva ore. Intristat in inima si cu chipul ingrozit de frica, miliardarul i-a spus medicului:

-Doctore, lungeste-mi viata macar pana maine dimineata si-ti voi da 200 000 lire sterline

Medicul s-a apropiat de el si incet i-a soptit la ureche.

- Imi pare rau dar nu pot. ”Eu vand medicamente, nu vand zile”

Toti, mai devreme sau mai tarziu ne vom confrunta cu moartea. 

Unii accepta, altii sunt speriati si ar da orice sa nu treaca pe-acolo.

Indiferent cine esti si cat bani ai...in fata mortii toti suntem egali. Nici relatiile si nici banii nu-ti vor putea asigura zile de viata. 

UNUL singur poate da zile de viata, doar DUMNEZEU!

Ti-ai incredintat viata ta in Mainile LUI?

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Obadia 1: 1-11
Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată.
Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).
In vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-1 egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul" (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto («Mă opun») al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă
 (2 Corinteni 10.4,5).
Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babei: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)!
 In forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele". „Şi de acolo te voi coborî", răspunde Domnul.
Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I 1-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.

Hrana ta zilnica!

14 IUNIE
Amos 9.1-15
„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. II zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi.
Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. In urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii.
Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Ii vor fi supuse lui Hristos.
Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu ÎI vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! ÎI vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja ÎI contemplăm în felul acesta.

Gata de plecare!

• Imaginati-va  ca dupa o perioada lunga de timp,  un drag si vechi prieten se intoarce in tara si puneti la cale o intalnire. Iata ca vine ziua mult asteptata si sunteti anuntat ca vine sa va ia cu masina de acasa.
• Cum il asteptati...? Plecati de-acasa sau il asteptati in pijamale?  Sau....poate prins cu alte treburi de-ale casei ?
• Avand in vedere ca este o intalnire importanta si chiar stabilita, eu cred ca facem tot posibilul sa fim gata, ca atunci cand vine sa putem pleca impreuna.
• 
  
• Hristos s-a inaltat la cer, insa nu inainte de a ne face o promisiune...ca VA REVENI. 
• Nu va reveni sa vada ce facem, nu va reveni doar sa ne salute, ci va reveni sa ne ia cu EL, asa scrie in Cartea Sfanta, iar eu cred ce scrie. Deci avand aceasta promisiune, cum ar trebui noi sa Il asteptam?
•  Aici ma refer la noi cei care credem Scriptura, cei care credem in Dumnezeu, cei care credem ca ISUS HRISTOS este Fiul Sau, Cel care a fost mort si a inviat, noi cei care credem ca intr-o zi se VA INTOARCE si isi va lua biserica la cer. 
• Noi....? Cum trebuie sa il asteptam?
• Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse.
•  Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Luca 12:35-36

Citind adineuri aceste cuvinte, marturisesc ca m-au cam trecut fiorii. 

”Mijlocul incins si faclia aprinsa”

• Sunt eu oare in asteptare...?  Daca nu m-ar fi anuntat ca revine, poate ca as avea vreo scuza, insa e scris negru pe alb: 
• ”În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14:2-3

Ne indeletnicim cu tot felul de lucruri, ne pierdem timpul cu lucruri fara de valoare sau mai bine zis cu nimicuri, ne facem timp pentru ”de toate”, doar pentru ce trebuie...NU, si toate acestea ne fac sa pierdem din vedere intalnirea suprema.

In vechime Isrelitii erau in asteptarea promisiunii fagaduite ca vor iesi din robie. Stateau cu toiagul in mana si mijlocul incins pregatiti de plecare. Crestinilor li s-a fagaduit ca la sunetul trambitei lui Dumnezeu si la strigatul unui arhanghel Domnul Isus va veni pe norii cerului sa ii ia.

Cat este de reala aceasta promisiune pentru tine?

Israelitii au asteptat clipa eliberarii cu sufletul la gura, noi...dorim sau nu sa revina Domnul?

Toata agoniseala obtinuta prin truda si osteneala, ne leaga de pamant sau avem inima dezlegata?

• Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse si să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor...
• Doamne ajuta-ne pe fiecare sa fim gata de plecare!!! 

Chiar a luat-o razna intreaga omenire?

Este ingrozitor doar sa citesti, daramite sa gandesti ce minte bolnava  poate avea omul...si totusi, toate acestea sunt adevarate...

Va las sa cititi dumneavoastra intreg articolul direct pe

 sursa: http://www.activenews.ro/

Hrana ta zilnica!

13 IUNIE
Amos 8.1-14
Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându-1 (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu" (v. 10). „Zgomotul" zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!" concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului. Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă!
 Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu-1 vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, ... vor cutreiera încoace şi încolo", într-o disperare de nedescris. Şi nu-1 vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15). Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care-1 avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine - spune apostolul - în gura şi în inima ta" (Romani 10.8).
In nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a-şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!

Hrana ta zilnica!

12 IUNIE
Amos 7.1-17
În capitolul 3.7, Domnul promisese că nu va face nimic înainte să-Şi descopere taina robilor Săi, profeţilor. II informează deci pe Amos de intenţiile Sale, iar la această marcă a încrederii, profetul răspunde, precum Avraam altădată, printr-o mijlocire stăruitoare (Geneza 18.17-23). Vorbeşte cu libertatea celui care-L cunoaşte îndeaproape pe Dumnezeul său: Pedeapsa Ta nu este prea grea?
Nu uita că Iacov este mic (însuşi Dumnezeu îl numeşte un viermişor în Isaia 41.14). Exact pe dos faţă de lăudăroşia sărmanului popor, care pretindea: „Nu ne-am luat noi putere prin tăria noastră?" (cap. 6.13).
După ce pledase pentru poporul lui într-un fel atât de mişcător, Amos este tratat drept conspirator de către unul dintre şefii religioşi. Cât de mult se aseamănă el cu Isus, Cel pe care preoţii II acuzau înaintea lui Pilat: „Pe Acesta L-am găsit pervertind naţiunea noastră..." (Luca 23.2)!
Departe de a se mânia sau de a revendica onoarea datorată unui profet, Amos îşi recunoaşte cu plăcere originea umilă. Autoritatea sa îi era conferită nu prin naştere, nici prin educaţie, ci exclusiv printr-o chemare divină (comp. cu Galateni 1.1). Apoi îl anunţă pe preotul necredincios la ce să se aştepte din partea Domnului.