16 IUNIE
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu