Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Am tot evitat aceste zile sa scriu pe blog despre acest subiect sau sa intru in vreo polemica cu cineva pe aceasta tema, "je suis charlie...sau nu " ?

In urma cu vreo doua ore am primit un mesaj prin care ni se cerea sa venim in rugaciune si sa mijlocim inaintea lui Dumnezeu pentru un mare oras  din Irak, unde sute de crestini, printre care femei si copii sunt in mare pericol. Grupul islamic radical a intrat in acest oras unde sunt foarte multi crestini, iar acestia sunt la un pas de a fi decapitati din cauza credintei lor.

Nu este pentru prima oara cand crestinii din acest oras au fost atacati si omorati, dar nu numai in acest oras, ci in tari ca Nigeria, Siria, Africa, Iran, Irak, etc.

Aici au murit oameni intr-adevar nevinovati, oameni care nu au luat in desert numele nimanui, oameni care nu au adus blasfemie nimanui, oameni care nu au facut o caricatura nimanui, si totusi...au fost ucisi in cele mai barbare moduri.

  Cu toate acestea n-am vazut un miting de solidaritate pentru ei, n-am auzit sa se se adune "mai mari lideri ai lumii" si sa se solidarizeze. In Franta au fost doar trei zile de teroare, crestinii sunt decapitati, torturati si persecutati  de ani de zile si nimeni nu li s-a alaturat sa spuna, "je suis  un chrétien", nimeni nu si-a pus  nici o pancarta in care sa spun, "EU SUNT CRESTIN"

Nu am nimic cu nimeni, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru ce face, pentru ce spune, pentru ce deseneaza, insa am ceva pe suflet -Numele lui Dumnezeu nu este aparat nici macar de cei care ar trebui sa il apere.

 Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de nimeni,  insa acest lucru nu scuza nepasarea noastra sau prea putina noastra implicare si sustinere in rugaciune pentru cei care dau totul pentru HRISTOS.

Astazi o lume intreaga s-a virusat cu acest slogan, oriunde deschizi sa citesti prima data dai de acest slogan, "je suis charlie", de parca a ajuns un fel de salut pentru intreg pamantul, si asta doar pentru trei zile de teroare, trei zile in care cativa insi au ingenunchiat o natiune, cativa insi care au trecut la extrema punand mana pe arma, desi nu aveau nici un drept de a-si face singuri dreptatea.

In cartea Amos am dat asta seara de un verset tare interesant:

"....Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?"

Ceea ce s-a intamplat oare nu stia Domnul? 
Ma intreb... nu ar trebui sa ne alaturam si noi miilor de martiri care isi dau viata pentru Hristos, spunand
DA, SI EU SUNT CRESTIN!

 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

  Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
  Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

 Apoc.6:9-11

Iata ce fac acesti crestini martiri, implinesc numarul.

..................

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Hrana ta zilnica!

14 IANUARIE
Psalmul 54
După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-1 să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 ..., însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.
In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită" în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14...). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-1 ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). 

Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

Alegerea ta influenteaza destinul tau!

Mi-am propus sa incep acest an cu citirea Noului Testament, insa nu stiu de ce, am ajuns sa incep tot cu cartea Geneza.

Adevarul este ca de fiecare data cand citim descoperim tot mai multe, si cred ca inca sunt multe lucruri nedescoperite.

Citind in Biblie despre  primii oameni, Adam si Eva imi vine in minte aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o de fiecare data: "de ce au stricat tot ceea ce Dumnezeu a facut atat de minunat?"

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare...(v.9)

Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.(v.10)

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.(v.15)

 Acesti oameni sfinti pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul Sau erau fara de pacat, erau o deplina armonie intre ei si Dumnezeu, dar sfintenia lor a fost doar pentru putina vreme, pana ce au vrut mai mult decat le-a oferit Dumnezeu.Tragedia este ca nu doar ei au fost afectati de insasi neascultarea lor, ci intrega omenire din care facem parte si eu, si tu. 

Conform Scripturii cunoastem care au fost cele mai dureroase cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu chiar impotriva creatiei Sale, pentru care se bucurase atat de mult cand i-a facut.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci  iarba de pe câmp.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Revin insa la versetul 9 din cap. 2, versetul care ne vorbeste in mod special despre cei doi pomi:

".... pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului"

Inca de la inceput Dumnezeu ne vorbeste despre existenta unui pom  care ofera viata. In cartea Apocalipsa, gasim  pomul care ofera viata, este vorba despre viata vesnica.

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

(Apoc. 2: 7)

Deci accesul la acest pom este pentru toti. Toti cei care vor birui!

 Tot in gradina Eden Dumnezeu mai vorbeste despre un pom, pomul cunostintei binelui si raului.

La acest pom Adam si Eva aveau interzis.

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Era testul credintei lor. 

Cred ca Dumnezeu ar fi gasit o mie si una de modalitati pentru a-i opri sa se atinga de acest pom, insa iata ca inca de la inceput Dumnezeu a lasat aceasta libera alegere omului.

Adam si Eva au avut ocazia sa faca alta alegere, puteau sa aleaga calea ascultarii, puteau sa alega sa-L creada pe Dumnezeu, insa n-au facut si asta i-a costat foarte scump.

Suntem urmasi ai acestor oameni si suportam si noi aceleasi consecinte, tot datorita pacatului.

Intr-una din zile cel mic imi spunea...."mami, nu este corect sa suportam noi pedeapsa din cauza lui Adam", numai ca noi suportam pedeapsa din cauza pacatelor noastre. 

Cine ar putea spune ca este fara de pacat?

Insa noi avem harul sa fim scosi de sub osanda cu ajutorul jertfei Fiului Sau, Isus Hristos, slava Lui.

Avem insa aceeasi libera alegere ca si primii oameni, alegerea de a-L asculta si a-L crede pe Dumnezeu.

Dragul meu cititor:

-crezi tu ca sangele lui Isus Hristos, iti poate spala si-ti poate ierta toate pacatele tale? 

-crezi tu ca, prin credinta in Isus Hristos ai viata vesnica?

E doar o alegere, insa alegerea ta iti va hotari destinul tau pentru vesnicie!

 
 

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE
Psalmul 53
Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu).
Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu 1-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele" (v. 1); „niciunul măcar", adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).
„Nu este Dumnezeu!", pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-1 depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-1 face să tremure... deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii".

Nu vrei sa ai mainile cele mai lungi?

Un mare invatat a pus intrebarea urmatoare: "care oameni sau care popoare au mainile cele mai lungi?"

Bineinteles raspunsurile au fost multe. Unii spuneau ca negrii ar avea mainile cele mai lungi, altii au spus ca popoarele din rasarit ar fi cu mainile cele mai lungi, altii au spus ca "hotii de buzunare" sunt cu mainile cele mai lungi, insa a venit si un raspuns diferit fata de celelalte.

"Mainile cele mai lungi le au cei care se roaga  si ridica mainile spre cer in fiecare zi catre Dumnezeu"

 Dragul meu, nu ai vrea sa faci parte si tu din aceata categorie a oamenilor cu maini lungi? Maini care stau ridicate spre cer pentru problemele din inima ta, pentru cauzele din familia ta, din biserica ta ?

Oh Doamne, daca ar fi sa stam cu mainile spre cer la cate probleme avem fiecare, intr-adevar mainile noastre ar fi cele mai lungi!

Un nou botez, o alta sansa!

Hrana ta zilnica!

12 IANUARIE
Psalmul 52
Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi scrişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 

1 Samuel 22.9 ... ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şi despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic" (v. 1)! 

Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!
Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). 

Dar bogăţiile sale au putrezit..., aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

O PREDICA PENTRU VREMURI GRELE!

Baruch Adonai El Shaddai

 

Toate invataturile sunt si pentru tine!

Nu stiu alta carte mai buna decat BIBLIA care sa cuprinda atatea invataturi date oamenilor si nu orice fel de invataturi, ci invataturi bune.

Nu stiu vreodata sa fii trecut printr-o situatie si sa nu fi gasit un cuvant de incurajare in Scriptura, asta bineinteles daca am cautat in ea, pentru ca multi trec prin diverse situatii dar nu gasesc rezolvare la problemele pe care le au. O multime de oamenii trec prin diferite situatii la care nu gasesc raspuns, nu gasesc rezolvare, situatii de stres, depresie si multe alte stari sufletesti care nu le fac bine nici macar din punct de vedere al sanatatii, dar spiritual sa nu mai vorbim, totusi ei continua sa stea departe de aceasta carte.

Iata ce spune Domnul:

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps.32:8)

Eu, te voi invata....!

Iata asadar, ca toate sfaturile pe care Dumnezeu ni le-a lasat in Cuvantul Sau sunt la indemana noastra, la indemana mea, a ta, ale oricui este gata sa-l asculte. 

Indiferent care este situatia prin care treci azi dragul meu, Dumnezeu este pregatit si este gata sa te invete ce sa faci, sa-ti arate incotr-o s-o apuci, este gata sa te calauzeasca in toate, vrea sa te sfatuiasca, vrea sa te invete, dar toate acestea le va face in masura in care esti dispus sa asculti.

Dumnezeu vorbeste si azi, sfatuieste si azi, esti tu dispus sa-l asculti?

Ai nevoie de calauzire? Si David a trecut pe acest drum si atunci cand i-a fost cel mai greu si-a inaltat sufletul catre Domnul(Ps.25). El a cerut Domnului sa-i arate calea Lui, ori atunci cand cerem ajutorul lui Dumnezeu,  EL nu va intarzia sa ni-l dea.

 

Iata ce spune David:

Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

si tot el vine si spune:

Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.  

 Oricare ar fi problema ta, apropie-te de  Scriptura si acolo vei gasi raspuns la toate framantarile tale.

Dumnezeu sa te calauzeasca in toate lucrurile!
 

Doresti binecuvantarea sau nu?

Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.

Proverebe 23:26 

Da-mi inima ta - asta inseamna dedicare si consacrare totala pentru Hristos. Astazi ne luptam cu aceste actiuni de  consacrare totala si daca ne uitam mai bine in jurul nostru, dar nu numai, ci chiar in viata noastra, vedem o dedicare si o consacrare cu "jumatati de masura". Dumnezeu promite binecuvantari celor care  raspund la chemarea „Vino după Mine.” (Matei 9:9).

Daca am cerceta mai profund acest lucru si am  raspunde chemarii, am stii ca acest moment al alegerii noastre este foarte important, pentru ca in functie de alegerea noastra Dumnezeu revarsa aceste binecuvantari, dar tot in functie de alegerile noastre le putem "rata".

De-altfel, care dintre noi  nu  doreste sa beneficieze de aceste binecuvantari? 

Sau...cati suntem dispusi sa pierdem  binecuvantarile divine....?

Cred ca toti le asteptam si le dorim in viata noastra, insa trebuie sa stim un lucru:

binecuvantarile vin, insa  in anumite  conditii, "da-mi inima ta" 

Dragul meu, in ce masura ai raspuns acestei chemari?

Te-ai dedicat Domnului in intregime sau ii dai doar "jumatati din inima ta" ?

 Iacov in ep. sa ne spune:

Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. (Iacov 4:5-6)

Dumnezeu nu accepta jumatati de masura, ne vrea cu gelozie pentru El.

 Nu putem sa-I slujim doar duminica si in rest slujim celuilalt stapan. Nu pot curge din aceeasi inima doua izvoare de apa.

 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! (v.8)

Avem nevoi de un moment al alegerii in viata noastra.

Doresti binecuvantarea sau nu?

EU...DA!!!

Daca si tu doresti binecuvantarea Lui, raspunde chemarii divine

 "Fiule, da-mi inima ta" !

Hrana ta zilnica!

11 IANUARIE
Psalmul 51
Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-1 trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru" (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).
Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat - iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului Isus (v. 16 şi 17)!
Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.

Hrana ta zilnica!

10 IANUARIE
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie". Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica"), de care, regretabil, uităm adesea.
 Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea.
Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.

10 semne care arata ca traim vremurile din urma!

Indurare sau judecata!

Multe vise visam, multe dorințe exprimam,  multe planuri  sau proiecte facem cat suntem in viata, insa nu intotdeauna si infaptuim ce spunem, nu întotdeauna visele se implinesc si nici macar planurile sau proiectele  propuse nu le finalizam, nu ca nu am vrea, ci nu avem puterea.
Totuși deseori vedem cum multe din ele prin contur si prind viata, pentru ca exista Unul care se indura de noi, chiar daca nu meritam. In bunătatea Sa Dumnezeu priveste la noi, priveste la neputinta noastra, la slabiciunile noastre, insa nu doar acestea sunt vazute, El vede si nevoile noastre.
In Isaia  cap. 30 avem scris un cuvant:
Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
(vers.18) 
Domnul asteapta sa se milostiveasca....
Ce cuvinte minunate!
 In loc noi sa asteptam ca El sa se milostiveasca, in loc noi sa asteptam indurarea Lui, iata-L pe Domnul asteptand.
Stim ca asteptarea aceasta divina sa va transforma intr-o zi, in actiune divina, pentru ca ceea ce promite Dumnezeu si implineste, iar pe scaunul de domnie sta chiar Dumnezeu si imparateste.
 Dar suntem constienti de Suveranitatea Lui? Stim noi oare ca, atunci cand totul in jurul nostru se naruie, cand nu mai vedem nici o speranta, doar Isus este singura noastra salvare si ceea ce vorbeste se si implineste? In Ezechiel 24 cuvantul spune:
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini!(v.14/a) insa trebuie sa luam "foarte"  in serios si partea a doua a versetului, pentru ca implinirea cuvantului Domnul o face si atunci cand trebuie sa se indure de noi, dar si atunci cand trebuie sa ne judece.
Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.” (v.14/b)
Indurare sau judecata! Ce actiuni...!!!
Putem avea parte de aceste actiuni divine a lui Dumnezeu, chiar noi si cu certitudine vrem indurare, insa de noi depinde in ce fel va actiona Dumnezeu in viata noastra. De-aceea tot ceea ce faurim in mintea noastra, planuri, vise, dorinte nu le vedem implinite intotdeauna, tocmai pentru ca Dumnezeu inlatura voia noastra, sa sa-si poata implini voia Lui.
Esti gata sa accepti acest lucru? Oricum Dumnezeu isi fa face lucrarea Sa, insa noi trebuie sa fim gata de a accepta planul lui si mai mult de-atat sa stim a-I multumi si in acele momente in care ne vedem visele spulberate.

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18

Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmul 49
În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2). 

La ce folosesc bogăţiile cu care ei se mândresc şi în care îşi pun încrederea, dacă cea mai mare comoară din lume nu poate răscumpăra nici măcar un singur suflet? (v. 7 şi 8). Este necesară o răscumpărare inestimabilă, astfel că trebuie să renunţăm la gândul că am putea-o plăti noi înşine vreodată! 

Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu...", declară versetul 15 şi cunoaştem ce preţ a trebuit plătit pentru aceasta (1 Petru 1.18,19).
Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20! 

Unde duce oare această goană după onoruri, această cale a nebuniei (v. 13) pe care se întrec concurenţi fără număr, săraci sau bogaţi, oameni de rând sau fii ai celor mari?

La moarte, unde nimic nu mai ure valoare (v. 17)! Moartea spulberă toate planurile omului, ameninţă hotărârile cele mai prudente, umbreşte orice bucurie şi pune toate proiectele sub semnul unei teribile incertitudini (Luca 12.20). Astfel, oamenii îşi închid ochii, pentru că se tem s-o privească în faţă. Dar, pentru cel răscumpărat, moartea nu este decât cel din urmă pas spre casa Tatălui,... pentru că El îl va primi (v. 15).

Un plod fara chip, dar cu zile randuite!

M-am conectat pe internet de cateva ore cu scopul de a scrie un mesaj pe blog.

Mesajul pregatit in mintea mea  era cu totul altul, era o incurajare pentru cei care trec prin mijlocul furtunii dezlantuite de diavol, si cred ca multi suntem in mijlocul acestor furtuni, pentru ca din pacate diavolul nu si-a luat concediu, nu a ramas in anul 2014, ci din nefericire a intrat si el in 2015 pe urmele noastre.Dar slava Domnului ca toate acestea nu sunt noutati pentru cei care ne-am pus increderea in Domnul, noi stim acest lucru, Scriptura ne scrie si ne avertizeaza.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

1 Petru 5:8-9

 Luand aminte la acest verset...nimic din ceea ce ni se intampla nu este o intamplare ci  toate sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu, dar poate ca in zilele ce vor urma voi scrie si despre aceste lupte pe care le avem de dus si pe care trebuie sa le biruim.

 Spuneam ca am intrat sa scriu insa am renuntat pentru ca in timpul pe care l-am petrecut am urmarit o serie de evenimente care s-au intamplat in putinele zile de la inceputul acestui an.

In cartea Amos 4, vers.12 scrie, "pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!” dar cuvintele imi pot fi adresate mie sau oricarei persoane care citeste aceste randuri.

Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Vasile, Ioane, Maria, Gheorghe, Monica sau oricum te-ai numi, pregateste-te pentru ca nu stii clipa cand vei fi chemat la El.

In urma cu ceva vreme, cateva luni bune in urma,  Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit printr-o sora in adunare, si eu cred ca Dumnezeu vorbeste si astazi, (chiar daca multii nu mai cred acest lucru), ne-a spus ca va veni o vreme de incercare in multe corturi, multe vlastare tinere vor fi rupte, va fi multa suferinta si durere, dar noi sa ne trezim din starea de amorteala care ne-a cuprins, sa ne smerim si sa ne pocaim,  ramanand tari in credinta langa El.

Uitandu-ma acum la suferinta prin care trec multi frati de credinta , nu pot decat sa ma rog pentru ei, dar si pentru noi ca Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cu adevarat, pentru ca nimeni nu stie clipa plecarii.

Ma uitam la un eveniment intr-o familie la Curtici, ultima zi din an, durere multa si inimi frante, mama si fiica, 39 de ani si 14 ani, doua sicrie unul langa altul si multe inimi zdrobite....

Puteam fi oricare in aceea masina....nimeni sa nu judece sau sa se gandeasca ca Dumnezeu a pedepsit pecineva. Nici gand....!

Acum trei zile, un alt frate, tot in accident, tanar...50 de ani lasand in urma 10 copii zdrobiti si o sotie indurerata, a plecat la Domnul fara sa apuce sa-si ia ramas bun. Nici macar nu au ajuns bine acasa pastorii de la inmormantare lui, la doar cateva ore, la serviciul de marti seara, alt anunt, alt priveghi, alta jale, alte inimi frante, mama de 33 de ani si sase copii in urma...

Sunt doar cateva cazuri aici si acum, insa daca  citim  doar in ultima luna cati frati de-ai nostri  au fost chemati acasa...suntem uimiti. Poate ne miram...sau poate ne bucuram.

Tinere fete de 25-30 de ani, copii micuti si parca vestile nu se mai opresc.

De ce asa..?....o stie El!

Nimic din ceea ce se intampla nu este o intamplare ci este un plan a lui Dumnezeu cu fiecare. Vedeti, noi ca oameni ne framantam cu o multime de intrebari, bineinteles fara raspuns. Avem momente in care ne certam si ne maniem pe Dumnezeu insa, in zadar o facem.

Zilele noastre au fost randuite inca inainte de a fi noi.

In Ps. 139 iata ce spune psalmistul:

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

Cand nu eram decat un plod fara chip....Doamne, pai asta inseamna ca embrionul mititel(adica "eu" sau "tu") aveam zilele scrise si numarate!!!

Stiti ca inima fatului in pantecele mamei incepe sa bata inca din a 20-a zi de la fecundarea embrionului? 

Dumnezeu, Creatorul stie totul despre creatia Lui!

Noi suntem faptura mainilor Sale si El hotaraste cand venim pe lume si cand plecam din aceasta lume!

Si-atunci care dintre noi stie ziua plecarii?

Poate fi azi, poate fi maine, poate fi peste cativa zeci de ani....insa avand in vedere ca nimeni nu stie exact ziua, trebuie sa fim pregatiti.

Sunt eu oare pregatita?

Esti tu oare pregatit?

O intrebare la care trebuie sa avem raspunsul, DA sau NU?

 

 

 

Hrana ta zilnica!

8 IANUARIE
Psalmul 48
Odată cu Psalmul 48 se încheie viziunea profetică începută în Psalmul 42. Asistăm pe scurt la atacul final al împăraţilor pământului împotriva Ierusalimului şi la totala lor derută (v. 4-7). Iudeii evlavioşi vor constata atunci că ceea ce au auzit şi au aşteptat se împlineşte în favoarea lor (v. 8; Psalmul 44.1). Cu siguranţă, nu în zadar şi-au pus ei încrederea în Dumnezeu. După ce au cunoscut atâta suferinţă în exil, ce valoare capătă pentru ei fiecare piatră a cetăţii iubite! Umpluţi toţi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9), ei se regăsesc în mijlocul acestui templu după care au suspinat atât de mult (Psalmul 42.4; 43.3,4) şi toţi sunt pătrunşi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9). Oare nu aceasta este deopotrivă şi preocuparea noastră sfântă atunci când ne aflăm acolo unde Domnul ne-a promis prezenţa Sa şi când medităm la marea Lui iubire!
Dar atunci lauda va umple nu numai inima credincioşilor risipiţi ici şi colo, cum se întâmplă astăzi; ea se va întinde până la marginile pământului şi va fi într-adevăr demnă de gloriosul Dumnezeu pe care-L vor celebra (v. 10).
Drag prieten, este acest Dumnezeu care conduce destinele lumii, şi care va împlini tot ceea ce gura Sa a rostit, şi Dumnezeul tău pentru totdeauna, călăuza ta până la cel din urmă ceas al călătoriei tale pe pământ (v. 14)?

Doamne spune "DA" in dreptul nostru!

În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

2 Corinteni 1:20

Cate fagaduinte nu am intalnit noi oare pe paginile Sfintei Scripturi?

Multe sunt....si toate sunt pentru mine si pentru tine, cei care ne-am pus nadejdea si speranta in El.

 Dar iata ce spune Cuvantul despre fagaduintele  lui Dumnezeu,

"toate în El sunt „da”.

 Dumnezeu isi tine cuvantul intotdeauna fata de cei care isi pastreaza legamantul curat.

Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”  scrie Pavel in cartea Evrei 13:5, dar tot la fel are Dumnezeu inca o fagaduinta minunata pe langa multele-I fagaduinte. Este chiar versetul de astazi care l-am memorat, in provocarea celor 365 de versete pe an( Ps.46:1)

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

Realizam cat de mult conteaza un "DA" spus de Dumnezeu la cauza noastra, la cererea noastra?

Constientizam ca, un "DA" spus in dreptul nostru schimba intreg cursul vietii noastre?

 Un "DA" spus in dreptul tau, cel care esti astazi intr-o mare nevoie financiara te scoate din aceasta criza?

Un "DA" spus in dreptul casei tale iti va readuce pacea in familia ta, intre tine si sot sau sotie, intre tine si copii, s.a.m.d.?

Nu ma intreba cum? Nu stiu, insa stiu ca Dumnezeu are solutia la toate problemele tale.

Eu stiu un singur lucru si cred:"toate în El sunt „da”

Increde-te in promisiunile Lui si vei vedea ca Dumnezeu este Acelasi, ieri, azi si in veci!

Hrana ta zilnica!

7 IANUARIE
Psalmul 47
Acest psalm exprimă bucuria care va umple inima credincioşilor atunci când, după judecăţile menţionate în Psalmul 46, Hristos îşi va stabili împărăţia. Israel va avea atunci o poziţie de întâietate faţă de toate celelalte popoare şi le va învăţa să-L laude în cântare pe Dumnezeu, să celebreze gloriile Sale, supremaţia Sa (v. 3,6; comp. cu Isaia 2.2,3).
(Relaţiile poporului cu Dumnezeu fiind restabilite, remarcăm că reapare numele propriu, special,absolut, al lui Dumnezeu, Iahve; vezi deja Psalmul 46.7,11). Sunt gloriile Domnului Hristos care, în sfârşit recunoscut, îşi ia titlul de Împărat peste tot pământul" (Zaharia 14.9). Şi astfel înţelegem de ce noi, creştinii, nu-L numim pe Domnul Isus împăratul nostru. Noi suntem cetăţeni ai cerului, nu supuşi ai împărăţiei de pe pământ! Domnul Hristos nu va domni asupra Bisericii, ci împreuna cu ea; ea va avea aceeaşi poziţie pe care o are o regină alături de rege, soţul ei.
Oare vor putea cântările noastre să cuprindă atâta mărire, de vreme ce vom avea de celebrat nu numai un împărat, ci şi un Mântuitor divin, un Domn înviat şi un Mire ceresc, care-Şi iubeşte Biserica şi care vine să o caute? 

Câte glorii sunt reunite în aceeaşi Persoană, glorii minunate care ar trebui să ne umple încă de pe acum gurile şi inimile cu cântecul etern al adevăraţilor adoratori!

O dorinta pentru anul 2015...!

Cu ceva vreme in urma am postat acest video si se gaseste in arhiva blogului. Astazi pe blogul http://rodiagnusdei.wordpress.com/ a aparut din nou acest video.

Intr-adevar este o inchinare din toata inima, inchinare pe care doresc sa o vad si in viata mea si a tuturor crestinilor.

Mi-a venit in minte acum ceva....

La fiecare inceput de an facem o lista de angajamente si dorinte pe care vrem sa le aducem la indeplinire in anul care intram.

Ma intreb cati oare ne-am pus pe lista si aceasta dorinta, "sa fim plini de Duh"!?

Eu recunosc ca nu am trecut pe lista dorintelor acest lucru, dar ma gandesc ca nici data de 05 ianuarie nu este tarziu pentru a-mi pune aceasta dorinta in inima mea...

Vreau sa fiu in clocot pentru Domnul!

Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 46
Cât de mulţi credincioşi aflaţi în necaz au făcut preţioasa experienţă din versetul 1! In ceasul încercării, şi mai ales în clipa ispitirii, tânărul creştin nu trebuie nicidecum să uite că are la dispoziţia sa acest adăpost, această putere, acest ajutor întotdeauna uşor de găsit. Astfel de resurse nu se găsesc nicidecum în el însuşi, nici în hotărârile înţelepte pe care el le-a luat, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.
În timp ce Core fusese înghiţit de viu într-o răsturnare de pământ acţionată de însuşi Dumnezeu, de felul celei sugerate în versetul 2, fiii săi au fost scăpaţi în acelaşi fel în care vor fi salvaţi şi credincioşii rămăşiţei iudaice. Ei vor fi în siguranţă, pentru că adăpostul lor va fi însuşi Iahve (Psalmul 91.9,10). Ce mare va fi contrastul între această rămăşiţă credincioasă şi ceilalţi oameni de pe pământ care vor traversa aceeaşi perioadă apocaliptică (comp. cu Luca 21.26 şi cu Apocalipsa 6.14-17)! În faţa acestor ape spumegânde şi care vuiesc, ape ale judecăţii (v. 3), Dumnezeu aminteşte că este un râu al harului răspândindu-se în pâraie generoase - sugerând multiplele sale manifestări - care „înveselesc cetatea lui Dumnezeu", precum şi pe cei care şi-au găsit acolo adăpostul (v. 4).
Finalul psalmului ne ajută să-i privim pe cei credincioşi cum urmăresc liniştiţi, din „turnul lor înalt, împlinirea celor din urmă judecăţi ale lui Dumnezeu.

Protectie deplina pentru cei ce se incred in Domnul!

Nu stiu cati dintre d-voastra v-ati propus sa invatati cele 365 de versete din acest an, eu insa ma rog Domnului sa ma ajute sa continui.

Versetul de ieri este atat de frumos cu toate ca cel mic l-a retinut foarte greu, desi are o memorie excelenta. M-am tot framantat cum sa-l determin sa-l retina, desi pare un verset atat de usor, insa m-am apucat mai intai sa-l descriu cu cuvintele mele.

Doamne, Tu esti o stanca unde ma ascund, o cetatuie unde ma adapostesc si un Izbavitor care ma scapi!

Sunt folosite in acest verset cateva cuvinte care se repeta si parca au acelasi inteles,"stanca, scut, tarie, cetatuie", insa daca le luam in parte pe fiecare, vedem semnificatia fiecaruia.

Prin aceste metafore  folosite in acest verset inteleg cat de mare si puternica este protectia lui Dumnezeu fata de cei care se incred in El.

Daca esti un mijlocul naturii si se dezlantuie furtuna, oare te-ai gandit cata siguranta iti ofera o stanca inalta pe are o intalnesti in calea ta?

 Daca tuna sau fulgera, adapostindu-ne sub un mic coltisor din ea  ne simtim mai protejati, mai in siguranta, oare cat siguranta avem la adapostul lui Dumnezeu care este stanca noastra cea puternica?

Doamne Tu esti stanca mea! In multe locuri din Scriptura intalnim aceste cuvinte si in mod special David spunea despre Dumnezeu ca este stanca Lui.

Dragii mei, indiferent cat de mare este furtuna, indiferent cate de mari sunt amenintarile care se abat asupra noastra zi de zi, El ne ofera siguranta si protectie.

Dumnezeu este cetatuia mea!

O casa sau o cetate are rolul de a oferi adapost, iar daca cetatea este si pazita atunci nimic si nimeni nu poate patrunde in acel adapost.

Daca un simplu paznic la usa ne da siguranta, oare cu cat mai mult ne este Dumnezeu protectie atunci cand incearca sa patrunda cel rau in interiorul inimii noastre?

 Dumnezeu este cetatuia mea, iar eu m-adapostesc in El.

Izbavitorul si scutul meu!

Orice atac asupra mea El, Hristos ma izbaveste!

Scutul care ma protejeaza de orice sageata a celui rau, imi ofera protectie. El, Dumnezeu intotdeauna face un zid de protectie intre mine si tot ce vine din exterior. Duhul Lui face un invelis de protectie in jurul meu si indiferent cat de multe sageti arunca cel rau, El imi este pavaza si scut!

Si chiar daca ingaduie sa fim atinsi El este taria noastra! Mana Lui puternica si tare ne va scapa din toate necazurile, insa pentru ca sa fim sub aceasta protectie trebuie sa fim adapostiti la umbra aripilor Sale.

Iata ce extraordinar verset am avut ieri: 

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

Iar prin versetul de astazi David confirma protectia lui Dumnezeu pentru toti cei care isi pun increderea in Domnul,
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

  

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 45
Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit" (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.
Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul", însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu". Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. 

Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta.

 Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L" (v. 11)!

Am nevoie de Tine!

Unde sunt oamenii rugăciunii?

Descurajare - incurajare!

Incurajare sau descurajare!

Doua cuvinte care cuprind doua stari. Doua stari sufletesti prin care am trecut deseori fiecare dintre noi. Fie ca uneori am fost in postura in care am incurajat pe altii, fie ca noi am fost aceia care am avut nevoie de a fi incurajati, cu alte cuvinte am fost descurajati. 

Care dintre noi am putea spune ca nu am trecut niciodata prin ambele stari sufletesti?

Le numesc sufletesti pentru ca sunt stari ale sufletului. Cand vorbesc despre descurajare, vorbesc despre o stare a interiorului nostru, cum de-altfel si starea de imbarbatare, de incurajare, de fapt curajul este o stare care vine tot din interiorul sufletului. 

Cand am inceput sa scriu aici pe blog, mi-amintesc ca eu am fost cea care am avut nevoie de incurajare, eu eram cea descurajata. De ce am inceput sa scriu? In acel moment nu stiu exact....

Dar pe masura ce scriam simteam ca ceea ce scriu s-ar putea sa incurajeze pe altii. De fapt era si este si acum, o dorinta a sufletului meu ca prin ceea ce fac sa incurajez, iar daca a fost incurajat macar un suflet in fiecare zi, eu sunt mai mult decat multumita.

Astazi tot mai multi si tot mai des se intampla sa trecem prin astfel de stari de descurajare. De fapt descurajarea este o stare de deprimare, demoralizare, o stare in care nu mai ai nici un curaj, o stare in care aproape ca ti-ai pierdut speranta. 

De-altfel ce  este mai tragic, decat sa traiesti fara nici o speranta...?

Cand ajungem in astfel de stare este bine sa cautam punctul de plecare. De unde a plecat aceasta stare? Ce ne-a determinat sa intram in aceasta stare, care la urma urmei nu este numai o stare neplacuta si daunatoare pentru sanatatea omului, dar este si un mare pacat.

Cred ca este un pacat foarte raspandit astazi. De fapt diavolul nici nu vine la inceput cu ceva greu, ci vine cu aceasta stare de descurajare care de-altfel duce la una din cele mai raspandite boli de pe glob, depresia ca sa folosesc acest termen care este de actualitate.

Depresia este a patra boala ca raspandire pe glob si pe zi ce trece face tot mai multe victime. 

De-aceea este nevoie ca noi cei care-L cunoastem pe Dumnezeu sa fim acei care aduc un cuvant de incurajare celor care trec prin aceasta stare.

Insa nu intotdeauna suntem alaturi de cei care trec prin aceste situatii, poate ca stam alaturi de ei si nici macar nu le cunoastem nevoia.

Daca ne uitam in Scriptura il vedem pe David intr-o situatie similara.

 In prima carte a lui Samuel il vedem pe David ca trece printr-o perioada de descurajare fugind de Saul. Istoria este lunga si puteti citi textul acesta (1 Samuel cap. 27,28,29,30), dar ce este de remarcat la David, gasim in cap.30 versetul 6/b,-"Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."

Primul lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand esti descurajat, ROAGA-TE!

Poate ca nu vei avea un prieten langa tine sa-ti spuna cuvinte incurajatoare, dar in schimb vei primi curaj cand vi tu inaintea Domnului si ii vei spune starea ta, cand ii vei spune tot ceea ce simti in sufletul tau. El va fi Acel care iti va da curajul care iti lipseste.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci cand esti descurajat- CITESTE!

Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, ori in asemenea momente este bine sa vezi ce are Dumnezeu sa-ti spuna. 

Este foarte important in aceste momente sa preiei tu controlul sentimentelor tale, al starii tale, nu astepta sa treaca totul de la sine, nu astepta sa vina un prieten in ajutor, poate ca nu va fi nimeni in acel moment langa tine, poate ca nici macar nu va stii prin ce treci, mai ales daca nu spui nimic despre starea ta, insa ceea ce poti face este sa cauti ajutorul la Cel mai bun prieten care este disponibil 24/24, care sta mereu la dispozitia ta, iar acesta este Isus Hristos.

Multi oamenii care trec prin aceste stari cauta ajutor  la psihologi, insa vindecarea deplina o face doar Isus.

In vers. 10 din psalmul 27 avem una dintre cele mai frumoase incurajari:

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Indiferent cat de dezamagit esti de cei sau de ceea ce este in jurul tau, nu uita:

Domnul te primeşte!

 

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 44.9-26
Începând cu versetul 9, tonul psalmului se schimbă. În loc să continue să privească la Dumnezeu, la lumina feţei Sale şi la puterea Numelui Său (v. 3 şi 5), cei credincioşi măsoară încercările care se abat asupra lor. Sufletul celui răscumpărat nu este întotdeauna într-o stare înaltă - ştim aceasta din experienţă. Cu toate acestea, credinţa celor credincioşi nu este descumpănită; ei ştiu să pună în seama lui Dumnezeu tot ceea ce întâmpină şi primesc loviturile ca venind din mâna Lui (lov 1.21). Au conştiinţa dreaptă şi nu numai că paşii nu li s-au „abătut din calea" ascultării, dar nici inima lor „nu s-a întors înapoi" (v. 18). Şi martor la aceasta este Dumnezeu, ( el care „cunoaşte tainele inimii"'.

 Să nu dăm niciodată uitării acest verset, 21!
Cum ar trebui înţeleasă expresia din versetul 22 - care ne sună atât de străină - „daţi morţii toată ziua"? Citarea ei în Romani 8.36 ne ajută să înţelegem motivul, anume că, prin intermediul încercărilor, ne este împrospătat sau rememorat sentimentul nimicniciei şi al totalei noastre incapacităţi. Acelaşi pasaj însă ne invită să urcăm triumfători şi celălalt versant: „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37).

Tata, am pacatuit...!

Aceasta cantare este interpretata intr-o adunare Oastea Domnului din Zalau.

 Tată, am păcătuit
Împotriva cerului și împotriva Ta
Mă întorc, ca un fiu blând
Și la picioarele-Ți cad, primește-mă cum sunt.

  Am rătăcit atât de mult, Părinte
În noaptea fără de hotar
Dar, iată, noaptea mă cuprinde
Și vin la Tine iar
Pentru că-Ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Port chipul Tău adânc în mine,
Și port numele Tău
Pentru că-ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Țin mâna Ta în mâna-mi slabă,
Mă odihnesc pe brațul Tău
Și-aud cum glasul Tău mă cheamă:
„Tu ești copilul Meu!”

Tată, cum pot să-Ţi mulțumesc?
La pieptul Tău cel cald că m-ai primit
Cu veșmânt curat m-ai îmbrăcat
Mi-ai șters obrazul plâns
Cu pâine m-ai hrănit.

Urmeaza exemplul lui Iona!

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.

Iona 1:4-5

Nu stiu daca este cineva care sa nu cunoasca  aceasta carte, carte care descrie cu amanuntul experienta lui Iona.  Dupa ce Iona refuza sa mearga la Ninive cetatea in care l-a trimis Dumnezeu sa duca un mesaj, el fuge la Tars si il gasim pe Iona pe o corabie  in mijlocul valurilor furioase care stau sa inghita corabia.

Speriati corabierii au inceput sa se roage, fiecare la dumnezeul lui. Numai ca niciunul nu pare sa auda. Dupa ce este trezit si luat la intrebari cine este si de unde vine, corabierii pun la sorti sa vada cine este vinovatul din cauza caruia s-a dezlantuit furia. Sortul cade pe  Iona, iar acesta este aruncat in mare. Acolo si el incepe  sa se roage la Dumnezeul lui.

Rugaciuni toti au facut, insa doar rugaciunile lui Iona capata raspuns.

De ce? 

CONTEAZA CUI TE ROGI! 

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui...(v.5/a)  

In mitologia greaca zeul marilor era Poseidon, iar al vanturilor era Eol. Nu stiu carui zeu s-au rugat acesti corabieri, insa indiferent carui zeu s-au rugat rugaciunile lor au ramas fara raspuns.

Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui. (Iona 2:1)

Din adancul mari Iona isi inalta glasul, insa el nu o face catre alti zei ci isi inalta glasul spre Singurul Dumnezeu capabil sa intervina. 

Insa interventia lui Dumnezeu s-a datorat nu doar faptului ca Iona I s-a adresat, ci si pentru ca rugaciunea lui a fost sincera.

CONTEAZA CUM TE ROGI!

In cap. 2 vedem sinceritatea lui Iona, (v. 2-6)

„În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!

 Iona putea sa se roage, dar daca nu venea inaintea lui Dumnezeu cu sinceritate nu stiu daca Dumnezeu ar fi intevenit. Poate ca da, poate ca nu...dar Iona s-a rugat sincer si a avut credinta ca Dumnezeu poate sa-l scape.

 

Poate ca te gasesti ca Iona in mijlocul unei furtuni, insa nu furtuna pe mare, ci furtuni de probleme in viata ta personala. Conform traditiilor in care ai crescut faci rugaciuni catre sfintii, despre care ai auzit ca au puterea sa te ajute. 

Daca vrei ca sa fi ajutat si sa primesti raspuns la problema ta, te sfatuiesc sa inalti rugaciuni catre Singurul care poate sa iti dea ajutorul, acesta este Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat.

 Doar El poate sa iti ofere ajutorul!

De-altfel, daca vrei ca sa primesti ajutorul, nu ezita sa-i marturisesti problema si nevoia de a interveni in rezolvarea problemei tale.

 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”(v.4)

Cata credinta...! Dar iarăşi voi vedea.....

Iona  credea ca numai Dumnezeu il poate scapa din pantecele pestelui si apoi va ajunge din nou in Templul Lui cel sfant.

Roaga-te, marturiseste-i, recunoaste-I puterea si autoritatea si-apoi crede ca doar El iti poate da ajutorul!

 

 

 

Hrana ta zilnica!

3 IANUARIE
Psalmul 44.1-8
In timp ce psalmii din cea dintâi carte erau aproape toţi ai lui David, cei de care ne ocupăm acum (Psalmii de la 42 la 49) au fost compuşi de fiii lui Core, acele obiecte ale harului care fuseseră cruţate de pedeapsa care-1 urmărise pe tatăl lor (vezi Numeri 26.11).
Iată de ce este atât de minunat să-i auzim pe aceşti oameni amintind de minunile împlinite de Dumnezeu „în zilele de demult" (v. 1). Ei sunt în măsură să aprecieze şi să celebreze îndurarea divină mai bine decât oricare altul. Nu, nu sabia copiilor lui Israel a fost aceea care i-a putut salva, dându-le în stăpânire ţara (pentru a înţelege aceasta este suficient să ne gândim la trecerea Mării Roşii şi la luarea Ierihonului). Evocarea marilor izbăviri din trecut este întotdeauna o preţioasă lecţie pentru credincioşi. Ca şi părinţii lor, nici ei nu se pot încrede în propriile arme, pentru a ieşi învingători (v. 6). „Prin Tine" şi ,prin Numele Tău", iată singurele resurse ale celui credincios (v. 5: Osea 1.7)!
O altă trăsătură care o face să fie diferită de cea dintâi carte a Psalmilor este folosirea aici a numelui comun pentru Dumnezeire, Elohim, în timp ce, până la Psalmul 41 inclusiv, Dumnezeu era redat cu numele Său propriu special, Iahve. Este trista dovadă că acum cei credincioşi nu mai sunt în legătură cu închinarea oficială, devenită apostată. Legământul garantat prin numele lui Iahve este rupt (Exod 6.3,6-8), însă credinciosul face din nou apel la Dumnezeul suprem.

Cascada Bigar iarna!

In Banat, mai precis in Caras Severin, la 21 km de localitatea Anina, se afla una dintre cele mai frumoase cascade din lume.Aceasta este cascada Bigar, locul pe unde trece  paralela 45.

Vara este un peisaj magnific, dar si acum cand temperaturile sunt cu mult sub zero grade cascada arata la fel de frumos.

Cateva imagini luate de un localnic din zona ne arata cum arata cascada Bigar, acum.

 

Daca aveti drum prin zona, nu ratati o plimbare pana la cascada, macar pentru o poza la album.

Foto: Mihai Petruica

Poti sa fi....Daca n-ai iubire....

Poti pamantu-n maini sa-l tii
Poti sa mori si poti sa-nvii
Poti domn mare ca sa fii
Si stapan pe fire
Poti sa scazi si poti sa cresti
Poti vorbi in limbi ceresti
Dar sa stii: nimic nu esti
Daca n-ai IUBIRE

Poti sa stii sa scapi de rele
Ori sa stii sa numeri stele
Si in lume toate cele
Sa le ai in stire
Dar esti clopot de arama
Un tun groaznic ce darama
Si-o manie ce sfarama
Daca n-ai IUBIRE

De-ai avea toata stiinta
De sub cer toata credinta
Ca sa schimbi la munti fiinta
Numai cu-o zambire
Nu esti facla, nici suspin
Nici durere, nici chin
Esti cel mai aspru spin
Daca n-ai IUBIRE

De ti-ai da averea toata
Pentru cei lipsiti din gloata
Corpu-ti fie-ntins pe roata
Ori adus jertfire
Nu esti nici macar pitic
Esti sub stele cel mai mic
Esti nimic,nimic,nimic
Daca n-ai IUBIRE

Motivele de rugaciune pentru ianuarie 2015

Frati adevarati

Ai hotarat pentru o vreme 

Sa fim loviti si incercati

  Sa stim si sa vedem mai bine 

 Care sunt frati adevarati.

Refren

Asa de rar gasesti un frate 

Un prieten sincer si loial

 Oricand sa-l ai, sa-l simti aproape

 Sa-ntinda mana la necaz

De cativa ani vorbit-a Domnul

 A spus vegheati, nu va lasati 

Caci diavolul urlat-a spusa,

 "De Dumnezeu am sa-i despart"

 S-a napustit asupra noastra

 Ne-a umilit si ne-a lovit

 Plangeau parintii si copii 

Strigau la Dumnezeul viu

 Si cand vazut-a el vicleanul

 Caci ne-a luat tot si ne-a distrus 

Din cer venit-ai cu salvarea

 Ne-ai ridicat din nou Isus 

Refren

 De-acum Isus te-avem ca frate 

Prieten sincer si loial 

Esti langa noi mereu aproape

 Iti multumim pentru-acest har.

Hrana ta zilnica!

2 IANUARIE
Psalmul 43
Acest psalm se leagă mult de cel dinaintea lui, după cum ne ajută să înţelegem şi finalul său, care conţine repetarea ultimului verset din Psalmul 42 (Psalmii 42 şi 43 au aceeaşi încheiere). Sufletul meu are adesea nevoie să fie îndemnat să nu se mâhnească, sa-şi pună speranţa în Dumnezeu şi să-L preamărească din nou şi pentru totdeauna. El este nu numai mântuirea mea, ci însuşi „Dumnezeul meu", Cel de care eu depind fără încetare, sursa „tăriei mele" (v. 2).
Lumina Sa şi adevărul Său mă vor conduce spre o închinare înţeleaptă, dacă eu Îi cer aceasta, aşa cum psalmistul ne oferă aici un exemplu personal (v. 3 şi 4).
Expresia subliniată ieri, ,Dumnezeul vieţii mele" (Psalmul 42.8), este completată acum, prin versetul 4, de una la fel de preţioasă: „Dumnezeu, bucuria veseliei mele".

 Iubiţi credincioşi, nu ne este Dumnezeu deplin suficient pentru a ne face fericiţi?

 Îl simţim noi CA pe Izvorul bucuriei noastre, aşa cum era El pentru Domnul Isus? 

 Dacă da, dacă un astfel de Dumnezeu este Cel pe care ÎI cunoaştem noi, ne va mai putea fi oare inima mâhnită sau agitată? „Să nu vi se tulbure inima", le-a spus Domnul ucenicilor Săi, „voi credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine" (loan 14.1). Şi în alt loc: „Aveţi credinţă în Dumnezeu" (Marcu 11.22). Credinţa! - iată măreţul zid protector în fata oricărei tristeţi sau tulburări pe care ni le poate provoca această lume. Ea este astăzi singura noastră resursă, aşa cum va fi, in timpul necazului, şi pentru rămăşiţa credincioasă.

Uita trecutul, bucura-te de prezent si priveste viitorul!

Iata-ne ajunsi la finalul primei zile din anul 2015. A zburat deja....doar ce am lasat in urma anului 2014.

Ca de fiecare data intram in noul an cu mari sperante si  multe dorinte, si de fiecare data la inceput de an ne facem  o lista cu propuneri pentru noul an.

Insa de cateva zile imi tot venea in minte, "ce duc cu mine in noul an?"

Duc doar lucrurile bune sau am luat si pe cale mai putin bune?

O intrebare care m-a framantat, dar fiind plecata cateva zile si renuntand la laptop, nu am ajuns sa scriu ceea ce ma framanta. Am imprumutat un computer strict doar pentru a va  scrie o urare si binecunoscuta "hrana zilnica". 

 Ce duc cu mine in noul an?

Fiecare am avut parte de multe experiente in anul care a trecut cu bune si  mai putin bune.Am avut parte de bucurii, de intristari, de impliniri, dar si dezamagiri. Putini pot afirma si imi place sa cred ca exista si aceasta categorie, care poate afirma: " la mine totul a mers ca pe roate". Daca va numarati printre aceea, dati slava Domnului, dar cred ca multi am trait si momente, mai putin placute. 

Momente poate dificile prin care am trecut uneori, insa datorita indurarii lui Dumnezeu am capatat puterea sa trecem peste aceste situatii si sa le lasam in urma.

Insa cred ca exista o multime de oameni care au trecut pragul acestui an carand in spinare trecutul lor.

Un trecut de care nu reusesc sa scape, un trecut in care exista unele lucruri cu care nu se pot mandri, un trecut in care exista neiertare, poate vechi resentimente de care nu reusesc sa se debraseze sau multe stari de acest gen care nu ii lasa sa se bucure de ceea ce le ofera prezentul.

M-am gandit la acesti oameni, acum la acest inceput de an.

 Ce fac cu aceste bagaje, le duc in noul an cu ei?

E un bagaj greoi cu care sa te pornesti la drum. Anul e lung si fara sa vrem acumulam  lucruri nefolositoare de care greu ne despartim uneori pentru ca firea noastra nu ne da voie sa facem acest lucru, insa...sa te pornesti la drum cu un gemantan de resentimente...e mult prea mult.

Daca vrei sa te bucuri de prezent, lasa trecutul in seama uitarii. Exista un mod prin care poti face acest lucru, preda-l Domnului. El te poate ajuta sa uiti acest trecut, te poate ajuta sa uiti viata ta murdara pe care ai dus-o, si-ti poate sterge toate pacatele.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

Poti avea linistea si pacea de care ai atata nevoie, pentru ca  Isus Hristos este Singurul care poate face acest lucru. Ti-a pregatit un prezent minunat, dar si un viitor si o nadejde.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11   

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra. Psalmii 37:5

Uita trecutul tau, bucura-te de prezent si lasa-L pe Dumnezeusa-ti arate ce viitor frumos ti-a pregatit!

OCHII TAI !

1. Ochii Tăi sunt, Isuse, adânci splendori,
Iar privirea-Ţi spre mine ca mii de sori.
Oglindească-se-n mine-aşa
Ca un soare, lumina-Ţi grea,
Să se vadă în mine splendoarea Ta.

2. Fără seamăn în veci, frumuseţea Ta
Să se vadă răsfrântă-n făptura mea.
Drag Iisus, Te aştept să vii,
Tot - în mine - pe veci, să-nvii,
Frumuseţea din mine doar Tu să-mi fii.

3. Să trăiască în mine-al Tău Nume Sfânt,
Proslăvire să-Ţi vină din tot ce cânt.
Suflete-al meu, cântarea mea
Numai Domnului drag aş vrea
Nesfârşită mărire, în veci, să-I dea.

4. Fie-mi Sfântul Tău Duh mângâierea mea,
Eu să-I dau ca sălaş toată inima.
Binecuvântări de sus
Mi-nsoţească-ntreg rodu-adus,
Cina Ta şi cu mine s-o-mparţi, Isus.

Hrana ta zilnica!

1 IANUARIE

Psalmul 42

Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, persecutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2,4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. In acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).

Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv suspinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1?

 Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul Şi să-L putem cunoaşte personal pe Domnul sub acest Nume scump: „Dumnezeul vieţii mele" (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos" (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.

„Unde este Dumnezeul tău?" întreabă cu ironie necredincioşii (v. 3 şi 10; comp. cu Matei 27.43). Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noapte, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v. 8).