Cu Dumnezeu sau degeaba!

Bogatia, o virtute sau un handicap?

Deoarece un tepus, ca si la Pavel m-a impiedicat sa ajung la biserica, desi niciodata n-am sa-i inteleg pe cei care stau acasa din motive subiective, dar Domnul sa-i cerceteze, m-am pus sa citesc Proverbe 23.

Mi-a ramas privirea asupra unui verset:

"Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta"

Doamne si cat de mult  ne stoarcem creierul uneori pentru a face bani si a ne imbogatii cat mai mult!

Intr-o societate in care tot mai multi oamnei cauta sa se imbogateasca cat mai mult, si daca se poate peste noapte, subiectul acesta pare de neabordat, chiar si in bisericile crestine uneori.

Dar este oare asa rau sa fii bogat?

Daca ne amintim de ceea ce spunea Domnul Isus in pilda cu tanarul bogat, vedem ca din perspectiva biblica este aproape imposibil ca sa intre un bogat in Imparatia Cerului.

Doamne si cand ma gandesc cati bogati avem in tara noastra...!

Si totusi, bogatia este o virtute sau un handicap pentru un crestin?

Bogatia  este rea atunci cand  produce inrobire!

De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

Coloseni 3:5 

Lacomia=inchinarea la idoli  

Inchinarea la idoli este ingaduinta ca un lucru sa devina centrul atentiei tale. Tot universul tau se invarte in jurul acelei dorinte, ba mai mult ajungi dependent de ea, ori in acest caz, increderea ta nu mai este in Dumnezeu, ci te increzi in posesiuni.

Nu rar ne este dat in ultima vreme, ci tot mai des aflam destinul celor care s-au ostenit sa-si puna priceperea la lucru, tocmai pentru a strange cat mai multa avere. Zi de zi aflam ca inca un miliardar, sfarseste arestat si condamnat. Si-au pus increderea in avutii si au aratat ca ei nu au nevoie de Dumnezeu, s-au bazat si au crezut ca daca sunt bogati sunt in siguranta, insa a fost un fals sentiment de siguranta.

Trist este ca tot mai multi crestini sunt cuprinsi de acest virus. Ocupandu-se de a-si agonisi cat mai mult ajung sa priveasca vesnicia ca ceva...foarte indepartat.Ajung sa fie atasati de lucrurile si posesiunile de pe acest pamanat, ori astea te fac sa nu-ti mai doresti ceea ce este in cer sau poate ca doresti, dar nu acum.

Pe vremuri crestinii aveau urmatorul salut,

Maranata, Domnul vine!

Amin, vino Doamne Isuse!

Ori ca sa raspunzi cu "vino Doamne Isuse", trebuie sa fii gata sa lasi tot, in orice clipa, ori mi-e greu sa cred ca un om cu posesiuni multe si avutii doreste sa vina Isus curand.

Bogatia poate fi o binecuvantare pentru acei care isi abandoneaza bogatiile in mana lui Dumnezeu pentru a putea fi folosite in Imparatia lui Dumnezeu si pentru nevoile semenului nostru care este in saracie.

Bogatia poate fi o binecuvantare atunci cand aceasta este incredintata in mainile Celui mai bun administrator, Isus Hristos.

De multe ori aducem inaintea Domnului situatia noastra financiara, nevoile noastre cu care ne confruntam, insa intrebarea este: "ce vrem sa facem cu aceasta avutie?"

La ce ne folosim priceperea, dorim sa fim bogati doar pentru a ne satisface noi poftele sau dorim bogatia pentru largirea Imparatiei Lui?

Zacheu a fost un om bogat, insa cand Dumnezeu l-a strigat, Zacheu a inteles ca bogatia lui nu ii poate mantui sufletul.

Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi!

 

Intalnirea cu Hristos a schimbat ceva in viata ta?

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el.

 Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?”

 Fapte 9:4-6

Stim ca inaintea de intalnirea aceasta care i-a schimbat viata, Saul era cel mai mare prigonitor al tuturor crestinilor. Avea, si arata o asa mare ura fata de crestini, incat chiar el se invoise sa participe la uciderea lui Stefan.Mergea din casa in casa si lua cu sila fie barbati, fie femei si ii arunca in temnita si facea prapad in biserici. L-as putea numi "teroristul crestinilor",din aceea vreme.

Insa Dumnezeu a avut un plan cu Saul si in drumul lui spre Damasc, Dumnezeu ii iese inainte. Din acel moment incepe convertirea lui Saul.

Pentru ca Saul asculta toate instructiunile date de Isus, aceasta  intalnire aduce schimbare in viata lui.

De fapt orice intalnire cu Isus, transforma si schimba!

Ce schimbare a adus intalnirea cu Isus in viata ta?

Cei din jurul tau vad vreo schimbare sau esti acelasi?

Este posibil ca sa fi avut ocazia sa-L intalnesti pe Isus, si sa ramai acelasi, pentru faptul ca nu ai ascultat.

Saul a fost schimbat, insa Saul s-a pus la dispozitia Lui?

Intalnirea cu Isus schimba umblarea  noastra !

Asa cum Saul s-a gandit ca  teologia si religia sunt suficiente, si astazi multi se amagesc crezand ca, cunoasterea Scripturii sau mersul regulat la biserica este suficient. Daca nu exista diferente intre umblarea dinainte si umblarea dupa intalnirea cu Hristos, inseamna ca am lasat sa treaca pe langa noi aceea ocazie nestiind sa o fructificam, datorita fatului ca nu am ascultat si nu ne-am pus la dispozitia Lui. 

Prima intrebare pe care a pus-o Pavel a fost: „Cine eşti Tu, Doamne?”

Cati oare  nu merg ani de zile la biserica, dar nu si-au pus intrebarea niciodata: „Cine eşti Tu, Doamne?”

Cine esti si ce vrei sa fac?

Sigurul scop a lui Saul, care de-acum este Pavel dupa intalnirea cu Isus este:

"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui"

Care-i scopul nostru, acum ca L-am intalnit pe Isus?

Intalnirea cu Hristos schimba slujirea noastra!

Saul avea o functie si de pe pozitia pe care o avea era greu sa priveasca in jos, din momentul in care Dumnezeu l-a smerit,  privind de jos, Pavel de-acum vedea lucrurile diferit, sa nu uitam ca Saul a ramas orb trei zile, "Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic 

 "Ce vrei sa fac?", a intrebat Pavel.

Dintr-o inima curata nu poate izvorî decat o dorinta de slujire curata, dar pentru a intelege acest lucru si pentru a junge la o asemenea dorinta, s-ar putea ca uneori Dumnezeu sa fie nevoit sa ne tranteasca si sa ne smereasca. El nu face improvizatii, nu face lucruri pe jumatate, El nu incepe fara sa duca la bun sfarsit.

El darama, dar mai apoi  reconstruieste ceva maret!

Intalnirea cu Hristos schimba vederea!

Saul provenea dintr-o familie de evrei cu o stare materiala foarte buna. Acolo in Tars erau scoli renumite pe care Saul le-a urmat, ori omeneste vorbind a fost un om citi, un om cult, un om destept, dar cu toate acestea Saul era orb.

Dupa intalnirea cu Isus ochii fizici ai lui Saul au fost inchisi, insa s-au deschis ochii spirituali.

Astazi avem de-a face de multe ori cu oameni care am putea spune ca au o vedere excelenta, o vedere larg deschisa, insa constatam ca de fapt, "sunt orbi".

De-altfel sunt oameni si cu siguranta si dumneavoastra cunoasteti, oameni cu handicap sau probleme fizice, insa din punct de vedere spiritual, privind cu ochii spirituali ei sunt foarte binecuvantati.

 Pavel a inteles chemarea Lui Isus, a ascultat, a hotarat sa-i fie un bun slujitor si un martor credincios care a mers la Neamuri sa duca Evanghelia, fiind un om consacrat rugaciunii.

Pavel a mai inteles un lucru, ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa-l intelegem.

 Intalnirea cu Isus nu a fost doar o chemare la mantuire, ci a fost si o chemare la suferinta.

Prin suferinta a trecut chiar Fiul lui Dumnezeu, de-aceea ca urmasi ai Lui suntem chemati sa suferim pentru Numele Lui.

"Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi"

Hrana ta zilnica!

23 NOIEMBRIE
Marcu 1-29-45
După sinagoga din Capernaum, casa lui Andrei şi a lui Simon este cea care devine scena unei minuni a harului. Isus este întotdeauna gata ca, odată primit în casele noastre, să ne aducă eliberările Sale. Să procedăm şi noi precum ucenicii, spunăndu-I Lui tot ce ne frământă (v. 30).
Îndată ce a fost vindecată, soacra lui Simon se grăbeşte să slujească pe Domnul şi pe Săi. Oare n-avea ea, în faţa ei, exemplul celei mai mari slujbe?
Se lasă seara, însă, pentru un astfel de Rob, ziua încă nu se sfârşise. Îi sunt aduşi cei care aveau probleme cu sănătatea şi, neobosit, El le ia durerile şi îi vindecă. Care era secretul unei astfel de activităţi minunate?

 De unde scotea Domnul Isus putere mereu proaspătă? Versetul 35 ne învaţă că din comuniunea cu Dumnezeul Său. Observaţi în ce fel îşi începea ziua acest Om desăvârşit (comp. cu Isaia 50.4 sf). Când este însă informat de popularitatea pe care o avea, El părăseşte mulţimile curioase să vadă doar minuni şi pleacă să predice Evanghelia în altă parte.
Domnul Isus vindecă apoi un lepros, căruia îi spune cu exactitate în ce fel trebuie să-şi dea mărturia, o mărturie după Cuvânt (v. 44; Levitic 14). Din nefericire însă, omul acţionează după propriile sale gânduri, iar aceasta în detrimentul lucrării lui Dumnezeu în această cetate.

Hrana ta zilnica!

22 NOIEMBRIE
Marcu 1.14-28
Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.
Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat; împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L-au ascultat şi L-au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a-L urma slujindu-L. „Veniţi după Mine" (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1...) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.
La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite" cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).

Vreau sa devin si sa raman copil!

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

Matei 18:3

Cati oare nu dorim sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu?

Cred ca, TOTI vrem acest lucru.

Insa Biblia pune o conditie: "dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

In viata de credinta fiecare am avut un inceput si cu siguranta, daca a existat  realmente o nastere din nou, atunci am avut si aceasta experienta in care ne-am simtit ca niste copilasi. 

Am iubit neconditionat si-am ajutat fara sa asteptam ceva in schimb, am facut bine fara sa asteptam vreo rasplata, ne-am rugat, am plans, am simtit unii pentru altii, fara sa ne spuna cineva ca trebuie sa facem acest lucru, pur si simplu, asa ne-a indemnat inima. Am trait toate acestea sentimente, aidoma ca un copilas.

Pe masura ce am capatat vechime pe calea credintei, treptat, treptat am inceput sa inabusim cate o pasiune, iar mai apoi a inceput sa se stinga rand, pe rand.

Am lasat-o mai moale cu ajutatul, ca "doar n-om fi doar noi", am renuntat sa-i mai amintim in rugaciune pe cei de langa noi, pe frati, surori, prieteni, pe motivul ca, "doar nu citim pomelnicul", am renuntat sa mai facem atata bine, pentru ca "in schimb am primit doar rau", si uite-asa ne-am maturizat, ca doar n-o sa ramanem copii.

Acum maturizarea spirituala este buna, insa inima trebuie sa ramana ca cea a unui copilas. 

Pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, Scriptura ne spune ca trebuie sa devenim, CA  niste copilasi, insa nu este suficient, trebuie sa si continuam in starea de umilinta si de sinceritate  ca cea a unui copilas.

Numai asa vom putea progresa pe calea credintei si a Imparatiei!

Cand vei aduce izbavire?

Atunci cand tu intinzi paine si primesti in schimb pietre, continua sa dai paine, dar de data aceasta foloseste-ti cu ambele maini!

Atunci cand te rogi in taina pentru o persoana, iar ca raspuns la rugaciune primesti jigniri continua sa te rogi si mai mult, dar de data aceasta iti iei si zi de post!

Atunci cand tu binecuvintezi si in schimb primesti blesteme, binecuvinteaza-l si mai tare!

Dumnezeu asculta rugaciunile si mai mult aduce si izbavire.

Ps.34:4

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Poate ca iti pui intrebarea, cand ? Cand, Doamne vei aduce izbavire? 

Eu am gasit raspunsul: 

 „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire"

Ps. 75:2 

Hrana ta zilnica!

21 NOIEMBRIE
Marcu 1.1-13
Evanghelia după Marcu este Evanghelia Robului desăvârşit. Aici nu găsim relatate nici istoria naşterii Domnului lsus şi, cu atât mai mult, nu genealogia Sa, câtă vreme, pentru aprecierea unui rob, calităţile luate în seamă sunt doar ascultarea, credincioşia, promptitudinea... însă chiar de la primele cuvinte, El este desemnat ca fiind Fiul lui Dumnezeu, pentru ca cititorul să nu se înşele asupra Persoanei a Cărei lucrare smerită o va găsi relatată: este deci vorba de un rob de bunăvoie: „Fiind în chip de Dumnezeu", lsus a luat El însuşi „chip de rob" (Filipeni 2.6,7).
Precedat de mărturia lui Ioan, Domnul îşi începe slujba imediat, astfel că acest cel dintâi capitol este caracterizat de folosirea cuvântului „îndată" (de unsprezece ori).
lsus Se supune botezului. Deşi „sfânt, fără răutate, fără pată" (Evrei 7.26), El îşi ia locul printre păcătoşii care se pocăiau. Dar, pentru a nu fi confundat cu aceştia, Dumnezeu face din ceruri o declaraţie solemnă cu privire la „Sfântul Său Slujitor, lsus" (Fapte 4.27,30), declaraţie care se face auzită înainte ca El să-Şi fi început lucrarea. Nu se spune: în Tine voi găsi, ci: „ îmi găsesc plăcerea".
După aceasta, lsus este „mânat" de Duhul în pustiu, pentru a-1 lega acolo pe Vrăjmaşul care ne ţinea în robie (vezi cap. 3.27). Pretutindeni pe unde păcatul ne-a târât pe noi, dra-gostea şi ascultarea L-au condus pe lsus, pentru a ne elibera.