Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă!

Nu stiu daca exista pedeapsa vreo pedeapsa  mai mare, ca cea din ziua de ieri.

Inca de vineri, am simtit ca ma ia cu frisoane si imi da tarcoale o raceala, insa am crezut ca o s-o fentez.Numai ca inainte de a incerca eu sa o fentez, m-a atacat ea pe mine. Toate au fost bune pentru ca nu a fost una serioasa cu febra sau alte complicatii, insa cea mai mare complicatie a fost ca mi-a luat glasul complet.Daca azi pot vorbi sunt fericita, insa ieri nu m-am auzit nici macar eu pe mine, dar sa mai pot canta. Eram in adunare si simteam ca arde sufletul in mine sa cant si nu puteam, dar cantam in sinea mea cu tot sufletul. Asa am realizat ieri, ce mare suferinta asa avea daca m-ar pedepsi cineva sa nu cant, pentru mine este o pedeapsa foarte mare.

Ieri insa am avut ocazia sa ma minunez de un lucru.Vad deseori in biserica frati sau surori care fac parte din biserica bineinteles doar ca "membrii", nu ca trup a lui Hristos, vorba lui Dumitru Budac.

Sa ai harul sa iti daruiasca Dumnezeu inca o zi, sa ingaduiasca sa ajungi la adunare, sa ai alaturi de tine fratii si surori care canta cu tot sufletul .....si tu sa stai mut( stana de piatra), fara pic de bucurie....!!!

Asta-i mare lucru!

Ma intreb ce ar trebuie sa se intample sau cine ar trebui sa coboare ca sa se  desclesteze gura?

Biserica nu este sau cel putin nu ar trebui sa fie un loc unde se tin spectacole, iar crestinii adevarati, nu sunt consumatori de programe. Cantarea de lauda nu este adusa spre a incanta audienta, ci cantarea de lauda este o jertfa adusa inaintea Domnului si noi ne inchinam inaintea Unui Dumnezeu care este viu si care este prezent in mijlocul nostru, oridecate ori ne strangem laolalta, de-aceea noi cantam din tot sufletul si cu toata fiinta. Dar cred ca multi nu realizeaza acest lucru, si o spun cu mare parere de rau.

Poate multi o fac din alte motive si nu au acel scop, prin care Domnul sa fie inaltat.

Insa inainte de toate, Domnul cunoaste inima nostra, iar El vede tot.

Exodul 15:2

Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Ieri am simtit cea mai grea pedeapsa, si ma rog Domnului ca niciodata sa nu imi mai dea o asemenea pedeapsa, pentru ca este prea grea pentru mine.

Si chiar daca nu am avut glas ieri, eu tot L-am laudat pe Domnul! 

Hrana ta zilnica!

31 MARTIE
Psalmul 41
Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac": sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest "Sărac Ferice" şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr...! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi învăţătorul său! (Matei 5.3).
Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnav. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece", omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). 

Ba, mai mult! „Orice pat" de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să-1 facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!
Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-1 citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica" care avea să-1 facă cunoscut... (Ioan 13.18,26)
Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, Căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!

Hrana ta zilnica!

30 MARTIE
Psalmul 40
Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate" şi „gândurile" lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.
Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.5-9). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin..." - „şi a venit...", confirmă Efeseni 2.17.
Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea" (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.
În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns..." (v. 12). Nelegiuirile Mele...? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.
Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii" şi „noroiul mocirlei" fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).

Romanii, cei mai silitori elevi!

Citeam, si mai pe toate site-urile crestine, am gasit indemnul de a ne ruga pentru fratii nostri din  UCRAINA, dar cred ca nu numai fratii au nevoie de rugaciune, ci intreaga tara si intreg pamantul.

Nu stim ce vremuri vor veni peste UCRAINA, nu stim daca va fi pace sau nu, insa stim ca tara intreaga are nevoie de Dumnezeu. Aderarea la Uniunea Europeana  si ajutorul FMI implica multe sacrificii din partea ucrainienilor. Ajutorul li se va oferi, insa in conditiile celor de la FMI, iar cerintele vor fi pe masura ajutorului. Masurile drastice care se vor impune pe plan economic va aduce multe nemultumiri in randul ucrainienilor, asa cum si noi, romanii am trecut si inca mai trecem si astazi, si din pacate nici in ziua de azi nu ne-am revenit, doar ne-am obisnuit.
 Am invatat sa nu mai  spunem nimic, nici ca facturile sunt mari, nici ca preturile cresc peste noapte si sunt enorme nu doar la lucrurile pe care le cumperi o data la an sau la jumatate de an, ci mancarea pe care esti nevoit sa o cumperi zinic. Am invatat sa acceptam ca suntem printre tarile care au pretul cel mai exorbitant la carburant, iar pentru asta am invatat sa mergem cand pe jos, cand pe bicicleta, pentru ca benzina ne secatuieste de puteri, am invatat ca pentru a innoi cate ceva prin garderoba noastra trebuie sa mergem la dulapul in care am pus naftalina si mai scoatem cate o bluza, cate o rochie si deh...."suntem  galanti", ca ne-am cumparat haina noua. Am invatat sa punem o haina in plus si-un fes pe cap daca este mai frig, pentru ca pretul gazului te face sa intepenesti cand vezi factura, si daca tot trebuie sa simt fiori de gheata, prefer sa-i simt din cauza frigului decat din cauza pretului. Am invatat multe si iar multe....
Pe vremea raposatului ne-am obisnuit sa stam la cozi imense pentru a apuca un kg de lapte si doua-trei portocale sa dam copiilor nostri, azi ne-am obisnuit sa privim la rafturile pline cu tot felul de bunatati, insa de data asta trebuie sa exersam in fata oglinzii, cum trebuie sa-i spun si ce cuvinte magice sa folosesc ca sa ma inteleaga cat mai bine copilul, ca nu am bani sa-i iau nimic, pentru ca atunci cand iau "imensul salar", dispar si se topesc precum fulgul de zapada cand il prinzi in mana.
Am invatat sa ne vedem copiii o data la cateva luni, am invatat sa ne vedem sotul sau sotia cat mai rar, eventual printr-o camera web care ne deformeaza imaginea, am invatat ca nu putem sa ne vedem  parintii cand vrem noi, poate doar cand sunt pe patul de suferinta, pentru ca nevoia ne trimite in alte tari sa castigam o paine in plus.
Am invatat multe in acesti ani de "libertate" si inca mai invatam in fiecare zi, invatam sa renuntam rand pe rand la cate ceva.
Da, poate multi care citesc spun,"eh, nu-i chiar asa". Poate ca nu pentru toti, excludem pe acei care invart milioanele pe zi, si iau spaga sute de mii de euro, asa cum era in urma cu doua-trei sapatamani, un domn, ma rog daca mai poate fi numit domn, "spaga-din care a incasat doar un mic avans de 200 000 de euro", nu la acest tip de oameni ma refer, ci la oamenii de rand care abia isi duc sufletul cu un salariu de mizerie si bietii pensionari care mor cu zile. Despre aceasta categorie vorbesc.
DA, UCRAINA are nevoie de rugaciune si are nevoie in primul rand sa invete sa devina un elev silitor, asa cum este fratele sau din Romania. UCRAINA are nevoie de Dumnezeu, asa cum si noi avem nevoie de El. Avem nevoie sa ne dea putere si intelepciune sa acceptam  toate acestea, pentru ca ele fac parte din planul Lui maret.
Traim zilele despre care vorbeau profetii, zilele despre care ne vorbea ap. Pavel, traim zilele din urma, si ceea ce trebuie sa invatam noi romanii si cred ca  toti, nu doar noi, sa invatam sa ne pocaim si sa ne punem viata in randuiala cu Dumnezeu si cu semenii nostri.
Ceea ce am invatat pana acum si ceea ce inca trebuie sa invatam referitor la lucrurile de pe pamant, vor trece. Fie ca am haina noua, fie ca nu, fie ca merg cu masina, fie ca merg cu bicicleta, fie ca mananc caviar sau manac un corn simplu, toate acestea nu ne vor ajuta cu absolut nimic in ziua cand ne vom infatisa inaintea Domnului.
  Indiferent ce vremuri vor veni in continuare stim insa un singur lucru,
 "DUMNEZEU NU II VA LASA PE AI SAI"
Este o fagaduinta pe care El ne-a facut-o si pe care o respecta. Insa ne-a mai lasat un cuvant inainte de a se ridica la cer,
"Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi"
Pamantul si tot ce este pe el, l-a creat Dumnezeu in sase zile...si este minunat tot ceea ce vedem, frumusetea din jurul nostru, dar ma intreb cat de minunat este acel loc ceresc pe care s-a dus sa mi-l pregateasca? Lucreaza si-L impodobeste de ani si ani, de-aceea sunt convinsa ca locul pregatit este extraordinar si in cuvinte nu poate fi decris. Nu ne ramane decat un singur lucru sa facem ca sa putem ajunge acolo.
Marcu 1:15
„S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Doamne binecuvinteaza Romania, Ucraina si Rusia, si toate tarile de pe intreg pamant. 
Avem nevoie de Tine si Te rugam sa nu ne parasesti.

Hrana ta zilnica!

29 MARTIE
Psalmul 39
Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).
Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; I Petru 2.23).
„Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână..." (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr...") exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare" (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră..." (v. 6). 

De pe scena acestei lumi, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece" (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Ințelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?" și își dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine" (v. 7).

Marian Mocanu - Tu Ma Ridici

                        )

"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Undeva in partea de sus a tarii, in zona Moldovei, intr-o biserica evanghelica era un frate cu o familie numeroasa, cu o situatie foarte modesta , insa foarte credincios. Atat el cat si familia lui era nelipsit de la adunare, venea la fiecare serviciu divin, fie ploaie, fie vant cu cel putin jumatate de ora mai repede, el si intreaga familie, desi statea foarte departe de biserica.
Era plin de ravna si aducea lauda Domnului, intr-un mod aparte asa cum numai el stia. In biserica ocupa tot timpul locul pe prima banca si ardea in el focul Duhului Sfant in permanenta. Prin modul lui de inchinare si felul lui de a fi intotdeauna crea o atmosfera minunata in biserica.
Care era cel mai interesant lucru la el...? Dorea venirea Domnului extraordinar de mult, de-aceea si in adunare striga cu voce tare "Vino Doamne Isuse".

Anii treceau si fratele era consecvent in fiecare lucru. Vazand biserica ca este intr-o situarie precara, au pus mana de la mana si au inceput sa ii cumpare minimul necesar.Fiindca avea mai multi copii si camaruta unde statea era neincapatoare, fratii din biserica l-au ajutat sa isi construiasca o casa, ba au reusit sa ii cumpere chiar si o masinuta, micuta, second-hand.
Iata ca Domnul rasplateste credinciosia noastra si nu ne lasa niciodata!
Timpul trecea si fratele de-acum avand masina, nu mai era nevoie sa plece cu ceasuri intregi de acasa ca sa ajunga la adunare, de-acum era mult mai comod si pleca aproape de ora fixa. Acuma ajungea intotdeauna la fix. Numai ca uneori incepea sa lipseasca, si absenta lui din biserica, se facea simtita, pentru ca lipsea aceea atmosfera de har si acele cuvinte care mereu erau rostite de fratele: "Aleluia, Maranata, Domnul nostru vine, Amin, Vino Doamne Isuse". 
Uneori fratele intarzia si nu mai trecea pe prima banca la locul lui sa nu-i deranjeze pe ceilalti si se aseza pe ultima banca. Era clar ca ceva s-a intamplat.
Intr-o zi pastorul l-a intrebat:

-Frate...., ceva s-a intamplat cu dumneavoastra, lipsiti des de la biserica si-atunci cand veniti va asezati pe ultimul rand, nu mai aud acele cuvinte frumoase prin care a-ti incurajat biserica, nu mai spuneti, "Vino Doamne Isuse". As vrea sa stiu care-i motivul si cum va pot ajuta?

-Frate pastor, atatia ani am dorit sa vina Domnul sa ne ia la El, si n-a venit. Acum, cu ajutorul bisericii, am scapat si eu din saracie si simt ca traiesc si eu ca restul lumii.
"Cand eram sarac imi doream sa vina si n-a venit, acum ca o duc mai bine, sincer....nu mai vreau sa mai vina, asa vrea sa mai intarzie"

Bineinteles ca dupa aceea discutie si altele care au urmat, fratele s-a trezit din aceea stare si astazi Il slujeste cu aceeasi pasiune si doreste venirea Domnului mai mult ca oricand.

Cati oare dorim venirea Domnului?
Nu cumva cand suntem si noi fara bani in buzunar dorim sa vina Domnul sa scapam de toate, de facturi neachitate, de rate, de datorii, etc, Numai ca vine ziua de salar sau poate primim un ajutor de undeva si parca viata nu mai e in gri, parca s-a mai colorat, parca e mai roz, parca am vrea ca Domnul sa isi vada de-ale Lui si pe noi sa ne lase sa ne vedem de ale noastre???
Nu cumva cand suntem "bine", dorim ca  Domnul sa intarzie?
Nu cumva starea noastra  materiala si bogatiile pe care incercam sa le agonisim ne impiedica sa dorim  acest lucru? Cazul relatat nu este doar o poveste, el chiar a fost real si vedem cum bunastarea ne face sa slabim  credinta si dorinta noastra dupa Domnul.
Scriptura spune in 2 Petru,
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu..."
Grabesc eu, grabesti tu, venirea Domnului?
Imi doresc ca indiferent daca am sau nu am, dorinta sa-mi ramana aceeasi:
"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Hrana ta zilnica!

28 MARTIE
Psalmul 38
Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i-a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3-5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi-1 pedepseşte (v. 1); şi pe El îl aşteaptă (v. 15). Nu-i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!" (v. 15).
Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău..., nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; ...Eu voi răsplăti, zice Domnul" (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să-1 dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi" (v. 19) sau „adversari" care „răsplătesc cu rău pentru bine" (v. 20).
Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia.

 Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („...pentru că eu urmăresc ce este bine"), subliniază propria lor răutate - iată îngrozitorul mobil care i-a condus pe oameni la a-L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!