Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Psalmul 37.23-40
„De Domnul sunt întăriţi paşii omului" (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-1 admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!
În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).
Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură" şi „dă" (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune"; limba lui vorbeşte dreptate"; „legea Dumnezeului său este iu inima lui" (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire” faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).
Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Intrutotuldrept" (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

O Carte Cu 7 Peceti

                        

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE
Psalmul 37.1-22
Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-1 chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.
Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-1 înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! In loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; ... te voi sfătui...", noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia" (repetat de trei ori), „încrede-te", „fă binele", „încredinţează Domnului calea ta", „rămâi liniştit"...; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale...", „El va lucra". Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! In curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

Sfat pentru a birui furtuna!

Chiar daca cerul este senin, pot aparea furtuni, asa pe neprevazute. Nu demult a fost o zi asemanatoare.

M-am trezit dimineata, soarele stralucea pe cer, se anunta o zi splendida, insa la scurt timp cerul s-a intunecat iar norii s-au inegrit pe cer.Vantul a inceput sa sufle cu putere si stropii mari brazdau cerul in lung si-n lat.

Zorii zilei nu prevesteau nimic din toate acestea, dar stiind ca  eram pregatita sa infrunt furtuna, nu mi-am facut nici un fel de grija, pentru ca in fiecare dimineata cand plec indiferent ca este soare, eu port umbrela, indiferent cat e cerul de frumos, la plecare inchid toate geamurile casei. Asa ca, am putut sta linistita, doar privind.
La fel si in viata spirituala, poate ca acum totul este bine si toate lucrurile par a fi pe fagasul normal, insa incercarile pot aparea cand te astepti mai putin.Daca nu esti pregatit, vei fi rapus si zdrobit. Chiar daca ne-am predat viata in Mana Domnului, El nu ne-a promis doar cer senin, doar flori pe cale, din contra ne-a si avertizat, "In Imparatia Mea veti ajunge prin multe necazuri", insa ne-a promis ca nu ne va lasa.
David spune in Psalmi 115:11

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

iar in Psalmi 119:114

Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

Este o fagaduinta a Lui pentru noi.

     Nu Il cunosti pe Domnul? Fii intelept, cauta sa-L cunosti pe El si fa din Dommul adapostul tau ca sa poti birui furtuna. El vrea sa iti fie scutul tau in vreme de nevoie.
Psalmi 18:2

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

Paul Washer-De ce avem nevoie de Isus?

                      

O ZI MINUNATA!

CRESTINII LUPTA NU PENTRU BIRUINTA, CI IN BIRUINTA!!!

Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

2 Corinteni 10:4-5

Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea!

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Matei 6:24

Nu este o nautate pentru nimeni, daca spun ca nu exista mai mult de doua cai, la fel cum nu exista mai multi stapani, doar doi. 

Doua cai, doi stapani, doua imparatii, iar cale de mijloc nu este.

Versetul de mai sus ne spune foarte clar," nimeni nu poate sluji la doi stăpâni", si iata ca omul incearca cumva sa gaseasaca a treia cale, calea de mijloc. Cumva sa fie si cu Domnul, dar in acelasi timp sa-si satisfaca propriile vointe si dorinte.Numai ca dorintele omului si in om, pana la capat  poftele firii pamantesti cauta sa puna stapanire pe el. Sa ne amintim ce spunea Dumnezeu despre om, atunci cand l-a creat in Geneza 6, "Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău". Credeti cumva ca omul s-a schimbat cu ceva...? Credeti ca astazi omul si-a schimbat gandurile lui? 

Da, gandurile noastre sunt supuse Domnului, numai atunci cand cautam sa ramanem in voia Lui si ne lasam calauziti de Duhul Sfant, si cu toate acestea firea nu ne paraseste nici macar atunci ci cauta sa se razvrateasca, si in permanenta ducem o lupta cu ea, pentru a nu ne lasa biruiti.

Nu putem sluji la doi stapani! Nu putem wekeend-ul sa-l slujim pe Domnul, iar de luni pana vineri sa il lasam pe Domnul undeva bine pus intr-un colt al camerei, pana ne satisfacem firea, iar urmatorul wekeend  il scuturam de praf, si-l luam alaturi de noi.

DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU, SI EL ESTE SFANT!

El nu sta la cheremul nostru, si nu percuteaza la comanda noastra. 

Ori suntem cu EL, ori suntem impotriva Lui. Ori facem voia Lui, ori facem voia diavolului.Nu putem iubi ceea ce uraste Dumnezeu,si sa mai avem si pretentia ca suntem Copiii Lui.

Rasplata nu se poate primi decat din mana stapanului caruia am slujit.

Lucrez la HCM Timisoara, de-aici imi iau salariul, si niciodata nu voi putea sa fiu platita de CFR Timisoara, spre exemplu, doar pentru ca in weekend folosesc si eu trenul. E un exemplu care mi-a venit in acest moment in minte, insa cred ca a-ti inteles ideea. Rasplatita voi fi acolo unde imi depun tot efortul.

E timpul sa ne facem fiecare o analiza si sa vedem daca nu cumva slujim si lui Dumnezeu si lui Mamona???

Dumnezeu doreste inchinare si slujire in fiecare zi, si luni, si marti, si miercuri,si...restul zilelor, si tot timpul, iar inchinarea si slujirea nu inseamna a merge la biserica duminica si a canta un solo sau a spune o rugaciune, ci este mult mai mult.

Una din porunci spune asa: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Să iubeşti .........cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău, inseamna inchinare, dedicare, iar "pe aproapele tău ca pe tine însuţi, inseamna slujire.

Doamne ajuta-ne pe fiecare sa constientizam ceea ce doresti de la noi, sa te slujim asa cum doresti, pentru ca atunci cand vei veni sa ne iei la Tine sa fim pregatiti pentru a primi rasplata chiar din mana TA!

Hrana ta zilnica!

25 MARTIE
Psalmul 36
Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie-vă groază de rău”. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l-ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându-1 tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui", chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18;  )Deuteronom 29.19.
Pentru că suntem obligaţi să trăim într-o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se unească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.
Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a-i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din limpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!
Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v.9, ne readuc la Hristos, (Cuvântul) despre care este scris: In EI (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor" (loan 1.4).