Versetul zilei

7 septembrie 2013

Hrana ta zilnica !

7 Septembrie
1 Cronici 17.1-15
Acest capitol reproduce aproape cuvânt cu cuvânt 2 Samuel 7, dar este plăcut să recitim această «conversaţie» minunată dintre Dumnezeu şi un om care a devenit subiect al harului Său. Dumnezeu îi vorbeşte, prin Natan, preaiubitului împărat; apoi acesta din urmă îi răspunde direct. Am experimentat noi astfel de conversaţii cu Dumnezeu (şi cu Domnul Isus)? El comunică cu noi în mod esenţial prin Cuvântul Său, iar noi avem deplina libertate de a-I răspunde prin rugăciune.
Mereu în concordanţă cu caracterul cărţii Cronici (harul), unele cuvinte referitoare la fiul lui David au fost omise. Expresia: „Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra..." (2 Samuel 7.14), nu se găseşte în capitolul nostru, ca o dovadă că aici Cuvântul îl are în vedere pe Unul mai mare decât Solomon.
„Eu îi voi fi Tată - declară Domnul - şi el îmi va fi fiu" (v.13). Citarea acestui verset în Evrei 1.5. confirmă şi faptul că acest fiu este, în adevăr, Isus, în care ni s-a descoperit harul. Astfel, subiectul de preţ al conversaţiilor pe care le avem cu Dumnezeu este Isus, Fiul Său preaiubit. „Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl cu alte cuvinte, putem avea acelaşi gând cu El, iar acest gând se referă la Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1.3).

6 septembrie 2013

Hrana ta zilnica !

6 Septembrie
1 Cronici 16.23-43
În acelaşi fel în care prima «strofă» a acestei cântări (v.7-22) corespunde unei părţi din Psalmul 105 (v.l-l5)si ceea ce urmează reuneşte o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei versete din Ps. 106 (v. 1,47,48).
 O trăsătură devine însă remarcabilă: tot ceea ce nu corespunde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menţionate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.
Când cei răscumpăraţi vor înconjura tronul Mielului şi când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleşitoare a păcatelor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Israel)? Imposibil, deoarece Dumnezeu a promis: „nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor" (Evrei 8.12). Păcatele vor fi menţionate numai atunci când se va spune: „A Aceluia care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său ... a Lui să fíe gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin" (Apocalipsa 1.5-6).
Această scenă se termină prin stabilirea serviciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său îşi va împlini, de acum înainte, serviciul sfânt, imagine a celor care aparţin deja adoratorilor adevăraţi.

5 septembrie 2013

Ispitit...dar biruitor !

Citeam de dimineata impreuna cu sotul, un cuvant inainte de a pleca la servici.Ajunsi la Evanghelia scrisa de doctorul preaiubit Luca, asa cum ii placea lui Pavel sa ii spuna(Coloseni 4:14), citeam despre ispitirea Domnului Isus.
Stim ca timp de 40 de zile Domnul Isus s-a retras in pustie, unde a stat in post si rugaciune, insa tot atatea zile, adica 40 diavolul s-a tinut de capul Lui, ispitindu-l in fel si chip.Nu a venit o data, nu de trei ori, nici de 10 ori, ci 40 de zile consecutiv.Realizam ce inseamna asta?
Eu una sincer, stiam ca a stat 40 de zile in pustie, stiam ca a fost  ispitit, insa acest detaliu mi-a scapat, timp de 40 de zile.
Timp de 40 de zile ispitit, nu e usor deloc !
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile...
Luca 4:1-2/a
Ispitit in fel si chip, pentru ca asa spune Cuvantul:
"După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme..."
Luca 4:13
Ma gandeam atunci cand am citit, cat de siret este. De fiecare data a venit sa Il ispiteasca  exact in punctul vulnerabil, atunci cand i-a fost foame nu a venit sa ii ofere apa sau bani, ci l-a ispitit cu paine.A incercat sa-l ademeneasca  exact unde stia ca e sensibil, doar era flamand, numai ca in toate aceste zile, Isus nu a cedat nici o clipa, de fapt El nu a cedat niciodata.
Interesant este faptul ca diavolul cunoaste Scriptura foarte bine. De fiecare data a avut si un Cuvant din Scriptura ca sa-si justifice propunerea cu care a venit inaintea Lui: 
"căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”.

De prea multe ori l-am subestimat pe diavol sau poate ne-am gandit ca fiind Copiii lui Dumnezeu nu ar trebui sa fim ispititi, numai ca daca citim acest pasaj, vom vedea ca lucrurile nu stau asa.
Daca Isus a fost ispitit, desi diavolul cunostea identitatea lui Isus, oare cu-atat mai mult pe noi, stiind ca suntem niste vase slabe si neputincioase, oare credeti ca se va da in laturi sa nu ne isipiteasca?
Nuuu...deloc nu se va da la o parte, din contra va sta dupa noi zi si noapte ca sa ne prinda cazand in capcanele lui.Observam ca de multe ori, nu iesim dintr-o incercare ca si intram in alta, si zi de zi....tot ispititi suntem.Problema este ce facem in aceste momente?
Sunt cateva intrebari la care de multe ori incercam sa  gasim un raspuns.
Putem evita in vreun fel aceste ispite?
Este ceva normal in viata de crestin sa avem parte de ele?
Care sunt solutiile sa iesim biruitori din ele?

In fiecare clipa trebuie sa fim vegheatori, altfel...nici o sansa de izbanda !
Matei 26:41
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Ispitele vor veni si sunt ingaduite de Dumnezeu. In incercari si in ispita  credinta noastra  este supusa testului.
A fi ispitit nu este un pacat, a te lasa ispitit este pacat !
1 Petru 1:5-7
"Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.."

Dumnezeu ingaduie si toate sunt cu stirea Lui.
1 Corinteni 10:13
 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Singura arma cu care poti birui ispita este rugaciunea si postul. Trecand acest test al credintei vomputea avea parte de cununa vietii care ne-a fost pregatita.
Iacov 1:12
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Nu putem decat sa spunem:
"Doamne da-ne intelepciune, credinta si putere de izbanda in incercari si ispite"

Hrana ta zilnica !

5 Septembrie
1Cronici 16.7-22
Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). In zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recunoştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, „pentru întâia dată", pentru ca, prin Asaf, „să aducă mulţumiri Domnului". Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, ... câte motive aveau israeliţii să-L binecuvânteze!
 Dar şi mai multe subiecte pentru a-L adora avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să medităm la cuvintele pe care le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scriptură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tatălui şi ale Fiului. Este important şi de ajutor să le distingem pe unele de altele.
Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lumea care-i înconjoară? „Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea" (v. 19). Sunt ei nefericiţi? Din contră! „Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume", răspunde v. 10. Numele lui Isus, relaţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bogăţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!

4 septembrie 2013

E harul Domnului cu tine..!

E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci alte mii nu sunt ca Tine
N-au harul de-a fi sanatosi.
E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci zi si noapte-i peste tine
E o mana ce te-a protejat.


E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine,  caci alti parinti n-au ca si tine
Copiii binecuvantati.
E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci fara merit chiar de tine
ISUS HRISTOS s-a indurat !

Hrana ta zilnica !

4 Septembrie
1 Cronici 15.25-29; 16.1-6
Versetele 24 şi 25 ale Psalmului 68 fac aluzie la sărbătoarea care se derulează aici sub ochii noştri: „Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule! (umbletele Fiului lui Dumnezeu prefigurat de chivot) ... Cântăreţii mergeau înainte, apoi cântăreţii cu instrumente cu coarde ..." Dar mai ales Ps. 132 ne oferă posibilitatea să cunoaştem gândurile lui David în această împrejurare solemnă. Intrarea Chivotului în odihna Sa răspundea dorinţei celei mai arzătoare a lui David (Psalmul 132.3-5 şi 8).
Fie ca şi inimile noastre să vibreze la gândul odihnei cereşti în care Domnul Isus a intrat deja, înaintea noastră! Să remarcăm cât de mult depăşesc promisiunile divine ale frumosului Psalm 132 scena din capitolul de faţă: „voi îmbrăca pe preoţii săi cu mântuire; şi sfinţii săi vor izbucni în cântări de bucurie (comp. 1 Cronici 15.17, 28 cuPs. 132.16).
„Voi binecuvânta din belşug hrana sa, voi sătura cu pâine pe săracii săi" (comp.l Cronici 16.3 cu Ps. 132.15).
Cei răscumpăraţi de Domnul sunt chemaţi să-şi exprime bucuria şi lauda fără să mai aştepte odihna cerească. Încă de pe pământ ei se află deja în posesia centrului strângerii laolaltă: Hristos. 
Ei au fost lăsaţi aici ca să facă slujba, să aducă aminte, să mărească (sau să mulţumească), să-L laude (v.4) atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul.

La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !

Cu toate ca muncim de cand ne nastem si pana murim, ne straduim sa ne ridicam case, sa strangem avutii, cu toate acestea, aici pe oamant nu reusim sa fim fericiti pe deplin si suntem intr-o permanenta framantare.
Imi amintesc de una din cantarile mai vechi pe care le cantam...
"Sunt strain si calator..n-am aici palate
Dar in tara fara nori....ale mele-s toate"
Aici nu suntem decat simpli calatori intr-o lume care este trecatoare.Nefiind casa noastra vesnica...desi noi consideram ca ceea ce avem este "al nostru" si ne putem bucura de ele din plin, iata ca nimic din toate acestea nu ne implinesc si nu ne satisfac.Intalnim greutati, dezamagire si doar probleme.
Acum cateva minute vorbeam cu cineva si imi povestea of-ul pe care-l are si greutatile pe care le intampina.Desi este o persoana care "material" sta foarte bine, acum intampina alte greutati si tot pe aceeasi tema..."mostenirea", si constat ca in ciuda "posesiunilor" pe care le strange un om in viata, tot nefericit este.
Unii dintre noi au toate motivele pentru care ar trebui sa fie fericiti, lipsa grijurilor, lipsa problemelor financiare, confortul pe care il au, toate acestea ar trebuie sa ii faca "very happy".
Intrebarea este: de ce nu este omul fericit?
Cred ca daca Dumnezeu ar ingadui sa fim fericiti pe deplin, ne-am atasa foarte mult de acest pamant si nu ne-am mai dori cerul!
Daca am putea privi cu ochii nostri bogatiile cerului, cu siguranta nu am mai pune pret pe lucrurile de aici de pe pamant. Noi nu le putem vedea cu ochii acum, dar traim prin credinta si privim toate bogatiile care ne asteapta cu ochii spirituali.
Apocalipsa 21 descrie Ierusalimul care este pregatit  pentru cei alesi de Domnul.

 Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,
 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.
 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi.
 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
 Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
 Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei.
 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
Realizam noi ce frumusete este ACASA ? 
La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !
Ne luptam aici pe pamant pentru nimicuri care trec, dar pentru casa vesnica..tot asa mult ne luptam?
Sunt luptele spirituale pe care trebuie sa le biruim daca dorim acest loc.
Ioan in cartea sa , Apocalipsa, in capitolul 21 incheie cu un verset:
"Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului"
Aici nu sntem decat  straini si calatori, insa daca vrem sa ajungem ACASA in tara mult dorita trebuie sa ne purtam cu frica in toata aceasta pribegie a noastra pe pamant.
"Purtati-va cu frica  in timpul pribegiei voastre"
 Petru 1:17

O zi de toamna, cu multe bucurii in suflet !

Cu gandul la vara care a trecut....vrem, nu vrem...vine toamna.
Desi sunt nascuta toamna, nu este anotimpul meu preferat, insa privind aceasta imagine....cred totusi,
ca si toamna este  deosebit de frumoasa.
Octavian Paler spunea:
Bătrâneţea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi doruri vagi!
 
...sa fie oare doar inceputul....?

O zi frumoasa de toamna va doresc!