Sunt o mladita roditoare ?

Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul. Ioan 15:1

Dumnezeu-Vierul, Isus- Vita, noi mladitele!

Aseara mi-a placut tare mult mesajul prin care Dumnezeu ne-a cercetat pe cei prezenti in adunare.

De fapt...nu exista  mesaj prin care sa nu fim cercetati.

    Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi.

O prima conditie ca Dumnezeu sa ramana in viata noastra, este aceea....de a ramane si noi in EL.

A ramane in El, inseamna a avea o relatie cu El zi de zi. Multi inteleg pocainta, o stare de moment, un eveniment care s-a produs in viata lor...si cam atat.

Oh...cat de mult implica aceasta relatie.....

Sa privim la relatiile dintre cupluri, mai bine zis casnicia.Ea nu este un eveniment sau o emotie  trecatoare in viata de familie, ci este un angajament pe viata, care necesita sacrificii, dedicare si daruire, si toate acestea exista doar daca este dragoste intre cei doi.

Ca o  relatie sa fie perfecta cu sotia sau cu sotul,  trebuie sa fie zi de zi revigorata prin tot felul de declaratii, de mici atentii, uneori e nevoie ca legamintele sa fie reinnoite si multe alte sacrificii.

Tot asa este relatia noastra cu Isus Hristos.Asa cum El isi innoieste in fiecare zi bunatatea, credinciosia  si indurarea  fata de noi, tot asa trebuie si noi sa ii aratam zi de zi dragostea noastra.

Dragostea noastra nu trebuie sa fie doar la nivel declarativ, ci ea se dovedeste prin fapte.

"Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod"

Ce folos ar fi sa aud in fiecare zi de la sotul meu "te iubesc, draga mea"...si in rest sa duca o viata care sa imi dovedeasca contrariul?

La fel si Isus asteapta, dovada iubirii noastre fata de EL.

Atunci cand ramanem in El, aducem roade pentru El.

Roada pocaintei !

Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră -Matei 3:8

Roada sfintirii !

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Romani 6:22

Roada neprihanirii !

Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. Iacov 3:18

Roada rabdarii !

Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. Luca 8:15

Roada Duhului !

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,blândeţea, înfrânarea poftelor. Galateni 5:22-23

Roada luminii !

Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.Efeseni 5:9

Roada buzelor noastre ! 

Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13:15

Iata cateva roade care "ar trebui " sa ne caracterizeze pe noi cei care spunem ca traim in El.

Dar oare traim noi in EL si traieste El in noi....?

O intrebare la care fiecare sa ne dam raspuns in inima noastra. 

Daca traim in El, fie ca rodul nostru sa fie mult, vers 8 din Ioan 15;"Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei", iar daca nu am trait  asa cum trebuia, astazi inca Dumnezeu  ne asteapta sa luam decizii noi.

O ZI BINECUVANTATA VA DORESC ALATURI DE DOMNUL !
.

METEORIT CĂZUT

METEORIT CĂZUT în Rusia, 150 de persoane RĂNITE. Mai multe oraşe, AFECTATE

O ploaie de meteoriţi a provocat vineri explozii violente în stratul inferior al atmosferei deasupra regiunii Urali şi unor regiuni din centrul Rusiei, explozii al căror suflu a spart ferestrele unor imobile, rănind uşor peste 100 de persoane, scriu agenţiile ruse citând autorităţi şi martori, relatează AFP.

Martorii spun că au existat la o explozie puternică, care a cutremurat casele. Telefonia mobilă nu a mai putut fi utilizată, susţine Russia Today.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/meteorit-cazut-in-rusia-mai-multe-persoane-ranite-mai-multe-orase-afectate_1114005.html#ixzz2Kx1nkdEP

Hrana ta zilnica !

15 Februarie

1 Samuel 4.1-11

Starea tristă a poporului va necesita o nouă disciplinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instrumentul lui Dumnezeu pentru a-1 învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? «Nu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre, începeţi prin a vă smeri».

Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preocupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! «Domnul ne-a înfrânt?» spun ei. «Şi ce-i cu asta? II vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţină».

Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le place. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, ÎI numesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc" (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui  în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.

Pot sa se mute muntii -- Ariana Samoila

Cea mai mare dragoste, este dragostea lui DUMNEZEU pentru noi !

Pecetluit de Dumnezeu !

" El ne-a pecetluit si ne-a pus  in inima arvuna Duhului "  

2 Corinteni 1:22

In dictionar expresia"ARVUNA", inseamna acont sau avans ca si garantie. "El ne-a pecetluit si ne-a pus  in inima ca si  garantie  Duhul Sfant, garantia ca prin El vom avea o viata plina de EL si totodata dorinta  de a trai si a pazi poruncile LUI.Duhul Sfant este Acela care aduce sfintirea si calauzirea de care avem nevoie sa ducem o viata dupa Voia lui Dumnezeu.

Un crestin autentic care este nascut din nou si traieste sub calauzirea Duhului Sfant este vizibil printre ceilalti.Vizibil prin  vorbire, prin purtare, prin trairea lui de zi cu zi. Daca cei din jurul nostru nu vad in noi ceva deosebit, inseamna ca nici pentru Dumnezeu nu suntem deosebiti.

In  acest verset ap. Pavel arata lucrarea lui Dumnezeu facuta de Duhul Sfant  in toti acei care aleg sa traiasca o viata dupa voia LUI pecetluindu-i pentru vesnicie.Aceasta pecetluire arata clar, ca tu si eu suntem proprietatea lui Dumnezeu.

In urma pecetluirii, Duhul Sfant iti da o confirmare, ba mai mult iti da o putere mult mai mare ca, cea pe care ai avut-o pana atunci, o putere  care te ajuta sa perseverezi zi de zi pe cale si in credinta.Lucruri pe nu le-ai  facut si cuvinte pe care nu ai avut curajul sa le rostesti, vei avea indrazneala sa le spui tuturor. Duhul Sfant este Acela care  va face aceea transformare a caracterului,  si va pune in noi o dorinta tot mai mare de a trai in sfintenie, lucru care ne este cerut de Dumnezeu "fiti sfinti, caci EU sunt sfant", si tot prin El capatam aceea intelepciune de a deosebi toate lucrurile, "veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.".

Femeia!

Un băieţel a întrebat-o pe mama lui :
-De ce plângi ?
-Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.
- Nu înţeleg ,a spus el.
Mama lui l-a îmbrăţişat şi i-a spus :
-Şi nu vei înţelege niciodată.

Mai târziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său :
-De ce plânge mama fără motiv ?
- Toate femeile plâng fără motiv – a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băieţelul a crescut şi a devenit un bărbat,dar încă se întreba de ce plâng femeile.
Până l-a urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:
-Dumnezeule,de ce plâng femeile aşa uşor ?
Dumnezeu a spus , “ Când am creat femeia trebuia să o fac să fie specială “
I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii.
I-am dat putere interioară să îndure naşterea şi respingerile care de cele mai multe ori vin de la copii săi.
I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe când toată lumea renunţă, să aibă grijă de familia ei la greu, fără să se plângă.
I-am dat sensibilitatea să îşi iubească copii în orice circumstanţe , chiar şi când copii ei o rănesc.
I-am dat putere să îl accepte pe soţul ei cu toate greşelile pe care le face.
I-am dat înţelepciune să ştie că un bun soţ nu îşi răneşte niciodată soţia , dar uneori îi testează rezistenţa şi hotarîrea de a rămâne alături de el în toate momentele grele.
Şi în final, i-am dat o lacrimă. 

O foloseşte mereu când are nevoie .
Vezi fiule,a spus Dumnezeu, “ frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă,chipul şi felul în care îşi coafează părul.
Frumuseţea unei femei trebuie citită în ochii ei, pentru că aceea e intrarea spre inima sa.....

locul unde se aşează iubirea.

Nu tăia din cruce!

Pe-o lespede rece, din greu răsuflând,
Cu umbre ciudate pe chipul său blând,
Sta frânt de-oboseală bătrânul creștin,
Dorind să mai guste un strop de alin.

O clipă-i aleargă privirea-napoi,
Prin frunzele smulse din arborii goi,
Se vede prin ceață, pe drum de căruți
Atâtea icoane din anii trecuți.

O viață de zbucium, de mari suferinți,
Și totuși de multe și dragi biruinți.
Dar crucea o clipă lăsată-i acum...
Adesea prea grea-i păruse pe drum.

O viață întreagă să porți pe grumaz
Atâtea batjocuri și-atâta necaz
BETANII puține; dar spini îndeajuns!
O clipă bătrânul se simte răpus.

O clipă, în suflet apar îndoieli
Gândește-te bine... dar de te-înșeli?
Ce-i viața?Ce-i lumea? Un larg labirint.
Urechea te-nșală ori ochii te mint.

Să-nduri pentru lume? Când lumea nu vrea
Vai , viața-i prea veche și crucea ți-e grea.
Și astfel cu-n umăr de cruce proptit
Bătrânul se lasă de somn copleșit.

Dar iată, în somnul de trudă și-amar
Lumini și imagini în minte-i apar
El vede mulți îngeri pe-un vârf de copac
Îl cheamă pe nume și semne îi fac.

Creștinul tresare! Se uită mirat
Și-n dată pornește sub cruce-aplecat
Și vântu-i aduce din culmi un ecou
Dar crucea apasă mai greu, tot mai mult
În piept dă năvală un negru tumult.

Prea grea mi-e povara acum la sfârșit
E DRUMUL prea-ngust și-i greu de suit.
Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc
Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.

Se leagănă, pas avântul e frânt
Bătrânul creștin e căzut la pământ.
Mi-e peste putere, aicea rămân.
Și cade-n țărână bătrânul creștin.

Ehei, măi creștine, s-aude un glas,
Prea mare-i povara, prea multe ai tras.
Ia barda aceasta și taie din lemn!
Nu fi fără minte, din milă te-ndemn.

Aceasta-i o cruce ce nu poți s-o duci
Căci ea-i cea mai mare și grea dintre cruci.
Creștinul ascultă îndemnul străin
Și-apucă unealta ce-l scapă de chin.

Lovește în bârnă cu braț de voinic.
Din cruce retează un pic câte-un pic.
O pune pe umăr, încearcă un pas,
Lovește cu barda în ce-a mai rămas.

Din nou mai încearcă; și apoi un fior
Șoptește: acuma e mult mai ușor.
Și-ndată pornește pe cale voios
Cu crucea ușoara urmând pe Hristos.

Pe drum se-ntânește cu cete de frați
Și-i lasă în urmă sub cruci aplecați
Și astfel, degrabă, zorind pe poteci,
Ajunge la poarta cetății de veci.

Ce ziduri de iaspiz, topal și argint,
Ce porți sclipitoare, de alb mărgărit,
Ce nor de stindarde! ce scări! Ce făclii!
Armate de îngeri cu lănci aurii!

Dar vai, de la el pân' la porți e un șanț
Pe care nu-i punte, nici bară, nici lanț
Și strigă bătrânul de frică pătruns,
Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns.
Și strigă bătrânul, pierdut și răpus.

Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.
Deodată, din vale, cu ochii strălucind
Cu crucea pe umeri vin frați și surori.
Ei vin cu nădejde, tăcuți, gânditori

Și repede crucea ca punte și-o pun.
Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,
Iar crucea în urmă se pierde la fund.
Bătrânul ia crucea cu a dorului val


Și-ncearcă s-o pună și el de pe mal.
Dar vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost.
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost.
Creștinii trec șanțul și intră pe porți
Ce bine-i întreagă crucea s-o porți!

Ce cântec! Ce chiot se-aude-n Eden
Ce largi mulțumiri într-un dulce refren.
Ce zboruri de îngeri ! Ce slăvi ? Ce lumini?
Ce mari curcubeie de aur și crini.

Creștinul de-afara de jale-i răpus.
Cu greu peste șanț lemnul crucii și-a pus.
Și-ncearcă să treacă un pas, înca-un pas.
O ! Cât de aproape-i al Domnului glas.

Un pas, încă unul, pragu-i deschis.
Dar crucea, deodată, se duce-n abis
Și cade bătrânul în golul temut.
Răsplata-i căzută și sceptru-i pierdut.

Dar iată ce taină! el nu stie cum
Pe lespedea rece; la margini de drum
Acolo c-un umăr de cruce proptit
Dormise o clipă și visu a venit
Un sol și-o trezire, din ceruri i-a dat.

Creștinul se scoală și simte în piept
O flacără nouă și-un dor înțelept.
Cu grabă apoi povara luând
Privește-nainte cu chipul său blând.

Și crucea îi pare aripă spre zări.
Ah, crucea-i întreagă și-i fără scurtări.
Acum el vă spune: În drumul spre rai
Din crucea credinței nimic să nu tai.

Cu crucea întreagă Isus către noi
Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi
Și acum El din lume ne-așteaptă la fel,
Cu crucea întreagă s-ajungem la El.

                       Costache Ioanid

Hrana ta zilnica !

14 Februarie

1 Samuel 3.1-21

Din fragedă copilărie, Samuel a aparţinut Domnului şi I-a slujit. Dar îi lipsea cunoaşterea personală a Domnului şi mesajul Cuvântului Său (v. 7). Este posibil ca cineva să fie mântuit, să se bucure de aceasta şi totuşi să nu-L cunoască în mod personal pe Mântuitorul. Aşa a fost cazul cu Iov, cel care a trebuit să mărturisească: „Auzisem de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede" (Iov 42.5). Este probabil cazul multor tineri creştini. Ei trebuie să-I ceară Domnului Isus să li Se facă cunoscut tot mai mult.

                                    Dumnezeu vorbeşte! 

Nu prin viziuni, ca în trecut, ci prin Sfânta Scriptură, care se adresează fiecăruia. Trebuie să o citim ca şi cum ar fi fost scrisă numai pentru noi. Atitudinea lui Samuel este cea pe care trebuie s-o adoptăm de fiecare dată când ne deschidem Bibliile -„Vorbeşte, Doamne, pentru că robul Tău ascultă" (v.9). De asemenea, trebuie să fim gata să facem orice ne va spune Domnul. Da, acest frumos răspuns al lui Samuel ne invită să ne punem pe noi -înşine complet la dispoziţia Domnului, întrebându-L, asemeni lui Saul imediat după convertirea sa, „Ce să fac, Doamne?" (Fapte 22.10).

Eli aude toate cuvintele solemne pe care i le rosteşte cu grijă tânărul slujitor. Se supune şi el îndată: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi!" (v. 18)

.