Oameni speciali in momente speciale !

    Insasi  expresia  aceasta..."oameni deosebiti in momente deosebite", suna asa  frumos....!

Nu vi s-a intamplat  in viata  sa va ramana cineva...o persoana  speciala inimii dumneavoastra...?  Mie, DA...!

Poate ai o persoana speciala in viata ta, sau ai ramas o persoana speciala in viata cuiva. Dar ca o  regula, acest sentiment  ramane reciproc...este special ...si esti special, pentru ca intr-un anumit moment, ai facut ceva special!

"Ca sa devii un om special, trebuie sa faci ceva special !"

In Coloseni  4:7-12

  "Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul.Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă mângâie inimile.
 L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi preaiubit, care este dintre ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimite sănătate; tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba şi Isus, zis Iust: ei sunt din numărul celor tăiaţi împrejur şi singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângâiere.
Epafra, care este dintre ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu."

Pavel  da in acest text o insiruire de nume care, pentru noi sunt doar cateva nume fara semnificatie, dar pentru el sunt cativa oameni speciali.

Tihic-mangaietorul de inimi !

Onisim- fratele credincios !

Aristarh- tovarăş de temniţă !

Iust-lucrator al Imparatiei lui Dumnezeu !

Epafra-rob in rugaciune !

Toti acestia au fost pentru Pavel oameni speciali in momente speciale !

Toti avem la un moment dat in viata un moment special, si aici nu ma refer la momentele de bucurie( acolo ne descurcam si singuri)...ci avem momente de incercari, momente de necaz, de singuratate, de boala, momente grele cu alte cuvinte, si atunci avem nevoie de oameni care sa ne fie alaturi.

Acesti oameni fac ceva special...si atunci ei devin speciali in viata noastra !

Intrebarea este, suntem noi speciali in viata cuiva?

Am fost si noi ca un Tihic, mangaietor pentru cineva?

Am fost si noi  un Onisim, fidel si credincios cuiva?

Am fost si noi un Aristarh,si am suferit alaturi de persoana in necaz?

Am fost si noi ca un Iust, sa lucram impreuna pentru Imparatia lui Dumnezeu ?

De cate ori am fost un Epafra, un rob al rugaciunii pentru persoana  care era in necaz?

Daca nu esti special in viata cuiva...incearca sa devii special !

E un sentiment atat de placut sa stii ca indiferent de situatie, de circumstante, esti special in viata cuiva si ai pe cineva special pe care sa te poti baza...!

Petru, Petru ...!

    Avand putin timp liber la birou....si asta datorita faptului ca a inceput perioada concediilor, iar din cei ramasi, unii  deja sa pregatesc sa serbeze incepand de azi  sarbatoarea ap.Petru si Pavel, desi multi habar nu au cine este Petru si care este istoria sa, m-am pus si ...am citit cate ceva despre Petru.
    Imi place acest personaj!
   Cel mai mult imi place schimbarea din viata lui Petru, dar bineinteles aceasta schimbare se datoreaza puterii lui Dumnezeu, nicidecum   meritului  sau. Desi era  un ucenic pe care s-a putut baza Isus, Petru are un moment  in viata lui in care isi pierde increderea in Domnul. Cu toate ca nu a fost amenintat cu nimic, stiind ca Isus va fi condamnat se dezice de El si incearca sa iese elegant din toata aceasta problema.Atunci cand este intrebat daca si el este unul din ucenicii Lui....Petru...dragul de el , i-a postura unui om inocent si neaga: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. - Marcu 14:68
Urmeaza lacrimi de cainta si pocainta, iar dupa toate acestea, vedem transformarea pe care o face puterea lui Dumnezeu in viata Lui.Jertfa de la Golgota aduce in viata  sa schimbarea.  Din Petru cel las, devine PETRU curajosul, PETRU cel care devine primul conducator al Bisericii crestine.
   Acesta este PETRU cel pe care crestinatatea ortodoxa  il serbeaza maine. Cati oare il urmam pe PETRU? Cati acceptam zdrobirea ca si a lui Petru?
Cati acceptam schimbarea in viata noastra asemeni lui Petru?
    Pentru Dumnezeu nimic nu este prea greu, nimic nu este imposibil, dar pentru a fi schimbati si transformati pe deplin, trebuie sa existe un moment de cainta si pocainta.
 
 

O zi frumoasa !

Este o cinste sa poti vorbi cu Dumnezeu !

Doar daca vom cauta  comunicarea si partasia  cu El, vom fi transformati zi de zi, si asta pe masura ce puterea LUI ne inunda inima noastra. Dumnezeu va face transformari acolo unde voieste, oricand voieste....dar toate acestea  le face doar in inima acelor care doresc ei insasi sa fie transformati .

Abandoneaza-te si azi in Mainile Lui si lasa-l sa te prelucreze dupa voia Sa !

O zi binecuvantata !

Hrana ta zilnica !

28 Iunie Levitic 11.29-47

Privind reptilele şi animalele care „se târăsc" pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce provine din „şarpe". Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" - spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-1 pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său".

Hrana ta zilnica !

27 Iunie Levitic 11.1-28
Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.
Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.
Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.
În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii"! „Fie-vă groază de rău!", îndeamnă Romani 12.9.

Dumnezeu Tatal meu !

   Stateam azi la birou si prin multimea de hartii, facand o mica pauza, ma gandeam la modul in care venim de multe ori inaintea lui Dumnezeu. Deseori venim in fata lui cu o atitudine asemanatoare a unui copil abandonat si uitat.Suntem atat de timorati  uneori incat ne este frica sa si venim in fata LUI.... si nu stiu daca aceasta este atitudinea corecta a unui fiu..
    Inaintea Lui, noi nu suntem copii abandonati...NOI DUNTEM FII SI FIICE !
Tin minte ca oridecate ori am mers sa-l rog pe tatal meu ceva, am  facut-o cu tot curajul, si aici ma refer la "tatal  meu  natural".Niciodata nu m-a refuzat cu nimic, chiar daca nu mi-a daruit tot ce am cerut, m-a facut sa inteleg  uneori de ce nu primesc tot ceea ce cer. Ce ne determina sa venim inaintea TATALUI cu atata stanjeneala...????? Daca  este Tatal nostru, de ce nu avem curaj?
    Daca suntem copii ai lui Dumnezeu, noi facem parte din familia Lui, si in ochii Lui, noi avem mare valoare.

   Nu cauta sa gasesti momentul potrivit si nici nu pasi in varful degetelor inaintea Lui, ci pur si simplu spune-i: "TATA, am venit inaintea Ta, pentru ca mi-e dor de Tine si vreau sa stam de vorba".
Nu  asa este  o relatie normala  intre Tata si fiica..sau intre Tata si fiu?
Oridecate ori venim inaintea Lui sunt convinsa ca ii va face placere sa stea de vorba  cu noi !!!!
   Psalmistul David spune :"Gustati si vedeti CE BUN este Domnul "!  El este gata pregatit pentru a revarsa binecuvantarile sale peste Copiii Lui, nu trebuie decat sa indraznim sa le cerem.

Fa-ti timp sa te rogi !

   Ca si crestin, cred ca am experimentat nu o data, ci zi de zi puterea rugaciunii.(cel putin asa ar trebui).

 Doar cand stam in prezenta lui Dumnezeu simtim puterea lui Dumnezeu !

A sta in prezenta LUI nu inseamna doar daca esti in biserica.Dumnezeu este prezent, 24/24 cu cei care traiesc in neprihanire si il cauta din toata inima. De-atatea ori ne plecam in rugaciune,dar mintea noastra nu este suta la suta  conectata doar cu Dumnezeu.Ba mai mult,intervine diavolul ca sa ne distraga atentia de la ceea ce ne-am propus sa facem si ba suna telefonul, ba suna soneria la usa...si toate acestea au ca scop sa ne distraga si sa rupa aceasta conexiune  pe care incercam sa o avem.Doar  perseverenta in rugaciune  creeaza aceasta conexiune pe care NIMENI nu o mai poate intrerupe, iar  pentru aceasta trebuie sa avem un loc special in camaruta noastra pentru a putea sta in prezenta Domnului, fara telefoane langa noi, fara copii in jur, fara tv, fara nimic care ne-ar putea distrage atentia.

Prin rugaciune primim pacea de care avem nevoie si puterea Lui incepe sa curga spre noi  fiind  revarsata in inima noastra.Avem atatea motive pentru care trebuie sa ne rugam si sunt constienta ca doar rugaciunea poate schimba circumstantele si poate schimba relatiile cu cei din jur.Insasi Biblia este plina de pasaje care ne motiveaza sa ne rugam, doar prin rugaciune primim raspuns la problemele noastre.

Biruinta este la Dumnezeu si prin rugaciune aceasta putere biruitoare este eliberata spre noi cei care ne rugam.Din propria experienta stiu ca atunci cand rugaciunea este facuta "in graba" sau " doar un ritual" pe care stim ca trebuie sa il facem, nu primim acea putere biruitoare de care avem nevoie, ba mai mult ne indeparteaza de aceasta sursa a puterii.

Stiu ca Dumnezeu are raspunsurile pregatite la fiecare rugaciune, dar daca acestea intarzie sa apara, este doar datorita faptului ca rugaciunile noastre nu sunt facute cu toata sinceritatea si sunt facute superficial.

Am invatat un lucru:"atunci cand incep sa ma rog, trebuie sa fiu si dispusa sa ascult", indiferent daca raspunsul pe care mi-l da nu este dupa placul meu...EU TREBUIE SA ASCULT VOIA LUI DUMNEZEU .

Hrana ta zilnica !

26 Iunie Levitic 10. 1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni" pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu 1-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul" (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El" (v.l). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin", neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 ... transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.