Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE

Apocalipsa 12.1-17

Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotull legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor(pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu. Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi" (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 împăraţi 11.1; Matei 2.16...). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu. Hristos şi sfinţii Lui cereşti - copilul înălţat la Dumnezeu - nu mai pot fi atinşi acum. In plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi

caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău! 

Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 loan 2.14b).

Esti gata sa accepti oferta LUI?

 

In mod special in aceasta perioada a sarbatorilor se face reclama la tot felul de produse si oferte, si peste tot in reviste, pe vitrinele magazinelor gasim tot felul de indemnuri de acest gen:

reducere 50% sau 2+1 gratis si oamenii captati de oferte, alearga dupa ele si cheltuiesc si ultimele resurse, fie ca le trebuie sau nu.

 

Si-n viata spirituala unii oameni alearga dupa beneficii si binecuvantari.

Dar in mintea mea s-a nascut o intrebare:

"cati alearga sau cati alergam dupa Cel care DA binecuvantarea?"

Vrem sa ne fie bine, vrem sa fim binecuvantati, dar fara CEL care ne da binecuvantarea, ori fara EL n-are cum sa ne fie bine.

Hristos a venit sa ne aduca pacea si mantuirea in dar, insa oferta Lui este la pachet:

ai pace daca Il ai pe El, ai mantuire daca Il accepti pe El in inima ta.

Esti gata sa accepti oferta LUI?

 

 

 

O zi binecuvantata!

Oamenii isi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingusitoare, vorbesc cu inima prefacuta, asa spune psalmistul (Ps. 12:2)

Oare n-am experimentat niciodata si n-am cazut in mreaja acestor oameni vicleni?

Avem insa un refugiu si un loc unde gasim doar Adevarul si cel mai mare adevar nu-l putem gasi decat pe paginile sfintei Scripturi!

O zi binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE

Apocalipsa 11.4-19

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. 

La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană" din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit" (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

In sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). In capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

Hrana ta zilnica!

15 DECEMBRIE

Apocalipsa 10.1-11; 11.1-3

Capitolele 10 şi 11.1-13 se intercalează între a şasea şi a şaptea trâmbiţă, aşa cum capitolul 7 forma o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Din nou Hristos apare sub înfăţişarea unui „alt înger", aici de asemenea însoţit de semne de har. Norul în care este învăluit şi stâlpii de foc pe care stă amintesc de grija pe care i-a purtat-o Dumnezeu lui Israel în pustie (Exod 13.21,22).

 Curcubeul (comp. cu cap. 4.3) vorbeşte despre legământul lui Dumnezeu cu pământul (Geneza 9.13). Promisiunile Sale sunt în felul acesta amintite indirect. Dar Hristos posedă şi atributele autorităţii: faţa Lui este asemănătoare cu soarele şi El îşi revendică drepturile de a stăpâni lumea. Intr-o mână El are „o carte mică deschisă” (v. 2), reprezentând o scurtă profeţie descoperită deja în Vechiul Testament. Este vorba despre cea de-a doua Jumătate a săptămânii" necazului celui mare (Daniel 9.27), în timpul căreia Dumnezeu mai recunoaşte încă templul, altarul şi pe „cei care se închină acolo". Un detaliu remarcabil, aceşti trei ani şi jumătate sunt evaluaţi în luni (42), pentru a vorbi despre asuprire (cap. 11.2), dar de asemenea în zile (1260), pentru a măsura mărturia rămăşiţei credincioase. Dumnezeu a socotit fiecare din aceste zile şi ştie ce reprezintă, ce curaj şi ce suferinţe implică (Psalmul 56.8).

Mai exista o sansa!

Citind Psalmul 80, unul din psalmii scrisi de Asaf, vad in el o rugaciune catre Dumnezeu adusa de Asaf. Nu stiu daca doar Asaf a trecut prin momente in care viata lui a parut fara sens, dar cu siguranta si noi am trecut sau poate trecem asemenea lui. De-aceea este bine sa-l citim si sa-l recitim, pentru ca as putea sa-l numesc un ”psalm busola” pentru fiecare din noi atunci cand trecem printr-o perioada nu tocmai placuta, poate chiar o viata fara sens.

Prima actiune a noastra trebuie sa fie ca cea lui Asaf, o recunoastere a puterii lui Dumnezeu!

”Arata-te in stralucirea Ta...” vers 1

”Trezeste-ti puterea...si vino in ajutorul nostru...” vers 2

”Ridica-ne Dumnezeul si fa sa straluceasca fata Ta si vom fi scapati” vers 3

Asaf recunoaste cine este Dumnezeu si ii recunoaste puterea!

Dumnezeu este Acelasi si astazi, insa in ochii nostri uneori e diferit.

 Cand suntem in necaz, il privim cu teama, dar in bucurie il privim altfel, parca mai ”lejeri”, mai ”prieteneste”, uneori poate prea prieteneste, incercand  ”sa ne tragem de siret” cu El. 

Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile si peste toate situatiile, de-aceea este bine sa-i recunoastem si sa-i proclamam suveranitatea Sa in orice vreme.

A doua actiune pe care trebuie sa o facem si noi, este staruinta in rugaciune!

Uneori obosim sa ne tot spunem ”off-ul”, si ca Asaf intrebam si noi, ”pana cand Doamne?”

Timpul lui nu este si timpul nostru, iar cand vom invata acest lucru atunci si Dumnezeu va inceta sa ne tina in camera de asteptare.

O alta actiune pe care trebuie sa o avem este reimprospatarea memoriei, daca as putea spune asa.

Trebuie sa ne reamintim de credinciosia Lui pana in acest moment in care ne aflam!

Oare nu am mai trecut prin probleme? Cine ne-a ajutat si ne-a scos la mal?

Ce l-ar putea impiedica sa intervina si acum?

Ia-ti un timp de meditatie si aminteste-ti de cate ori te-a ajutat Dumnezeu in acest an, mai ales ca suntem la finalul acestui an si am putea chiar sa ne numaram binecuvantarile.

Asa-i ca a fost credincios cu tine?

Ce altceva asteapta Dumnezeu de la noi acum?

Cred ca dupa toate aceste actiuni sau cum vreti sa le numiti, cred ca trebuie sa ne reinnoim  legamantul cu El.

Dumnezeu are un plan cu fiecare din  noi si cu cat intarzie in a ne fi descoperit, cu atat noi trebuie sa ne rugam mai mult pentru a ne fi descoperit si noua planul pe care il are cu noi.

Cu cat staruim mai mult, cu-atat descoperirea va fi mai mare, slava Lui.

De-aceea, daca te afli intr-o vale in care ti se pare ca nici rugaciunea nu ti-e auzita, nu dispera. Dumnezeu este prezent peste tot si atunci cand crezi ca viata ta nu mai are sens, El iti poate da un nou sens vietii tale. Iti poate da o noua sansa.

La urma, urmei pentru toti ”mai exista o sansa”

Hrana ta zilnica!

14 DECEMBRIE

Apocalipsa 9.1-21

Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu-se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui loan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.

A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). In acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).

Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu-i vor conduce la pocăinţă (v. 20,21).

Hrana ta zilnica!

13 DECEMBRIE

Apocalipsa 8.1-17

Cea de-a şaptea pecete se deschide cu un scurt răgaz. In timp ce unii îngeri se pregătesc să execute judecăţile, un alt înger (Hristos în Persoană) îndeplineşte funcţia de Mijlocitor (v. 3). Prin ceea ce El însuşi a suferit, Domnul Isus simpatizează cu credincioşii aflaţi în

încercare (Evrei 2.18; 4.15). In aceste vremuri apocaliptice, El va interveni în favoarea credincioşilor din necazul cel mare (cei din cap. 7). La rândul lor, toţi sfinţii, deja strânşi în glorie, după ce vor fi cunoscut şi ei pe pământ oboseala şi durerea, vor fi interesaţi cu atât mai mult de situaţia credincioşilor care trec prin această perioadă groaznică Ei vor fi astfel preoţi împreună cu Hristos, prezentându-I lui Dumnezeu aceste cădelniţe de aur pline cu parfumuri care sunt rugăciunile sfinţilor (cap. 5.8b).

Devansaţi prin mijlocire, fiecare din cei şapte îngeri îşi duce la gură trâmbiţa de temut.

Şi primul dă semnalul judecăţii neaşteptate asupra puternicilor din vest (copacii) şi a prosperităţii universale. Cel de-al doilea corespunde dezlănţuirii în imperiul pământesc a unei mari anarhii. Al treilea şi al patrulea provoacă prăbuşirea şi apostazia autorităţilor responsabile, cufundându-i pe oameni în cel mai adânc întuneric moral.