Hrana ta zilnica!

2 NOIEMBRIE

lacov 4.1-12

O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă" (Matei 7.8). 

Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui" - Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor! Aceste două principii nu se pot împăca.

Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).

Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8,9; comp. cu Ioel 2.12,13).

Hrana ta zilnica!

1 NOIEMBRIE

Iacov 3.1-18

După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod necesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această «presiune» fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stăpâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ", pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).

Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca orice dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s-o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.

Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). 

Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!

Ce bine e sa ai in cer un TATA !

Trebuie sa recunosc ca mi-e dor de vremurile in care cantam.

Astazi m-a apucat dorul si mi-am ascultat unele cantari cantate prin bisericile pe unde am ajuns, fie in evanghelizare sau biserica unde slujeam.

Intr-adevar, Dumnezeu merita laudat!

Suntem noi lumina?

Scriptura ne vorbeste despre unii oameni ca avand "doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea"(2Timotei 3:5). Practic multi... sau putini...toti facem niste alegeri(in a comenta, a judeca...) si uitam ca pentru fiecare Isus Hristos a PLATIT un pret!

 E adevarat ca nu toti cei care poarta crucea Lui pe umeri sunt automat purtatori ai chipului lui Hristos in sufletul lor, insa aceasta trebuie sa o lasam in grija"Duhului Sfant" caci El cunoaste TOATE lucrurile ascunse si tot El le si descopera!! 

Sa ramanem asupra verstului 2 Corinteni 3:18, in care ne vorbeste de "oglinda schimbarii"!!  

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 

 Oglinda are rolul de a reflecta "LUMINA"! 

Suntem noi lumina?

Hrana ta zilnica!

31 OCTOMBRIE

Iacov 2.14-26

Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). In realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 loan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui întrun fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un

tată criminal, iar cea de-a doua o persoană cu o purtare rea, care-şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i-a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.

Prietene, poate că într-o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?

Invitatie live!

Intr-o lume atat de zbuciumata si obosita de atata ”goana dupa vant”, omul simte nevoia sa gaseasca liniste si pace sufletului sau. Oricat vei incerca sa o cauti in lucrurile de pe acest pamant, crede-ma... n-o vei gasi, si asta o spun din propria experienta.
Daca vrei sa simti si tu, pace si liniste in suflet, nu ezita sa vii!!!
Incepand cu ora 18 poti veni si tu sa iei parte la slujba din aceasta seara, bucurandu-te alaturi de noi ascultand cantece frumoase si mesaje de actualitate, potrivit cu vremurile in care traim.
Str. Virgil Madgearu, nr.39- Biserica Penticostala ELIM
Mesaj-VIRGIL NEAGU
DACA NU POTI AJUNGE, URMARESTE LIVE http://www.elim.ro/

O marturie interesanta!

Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE

Iacov 2.1-13

Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social... Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inima" (1 Samuel 16.7b). Şi ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare"? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). 

Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-1 poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă.

 Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege": cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).