Cum ar fi societatea azi, daca...?

Citisem un articol despre intamplarea unui grup de tineri ortodoxi din zona Maramuresului, intamplare petrecuta in metroul din Bucuresti.

------------------------------------

Am sa o redau mai jos:

La începutul lunii septembrie, Bucureștiul a fost Capitala tinerilor ortodocși din toată lumea. Peste 2.000 de tineri au venit în Capitala României pentru a discuta și analiza viața Bisericii în perioada contemporană.

În timpul evenimentului, tinerii din provincie și din străinătate au profitat de ocazie și au colindat Capitala, vizitând cele mai importante obiective culturale ale Bucureștilor.

În weekendul respectiv a avut loc însă și o întâmplare care putea să lase un gust amar participanților la ITO 2016. Astfel, într-o dimineață, un grup de 50 de tineri au intrat în grabă într-o stație din metroul bucureștean, și a început să cânte melodii ortodoxe. Tinerii, care păreau să fie din Maramureș, au avut însă în șoc, în momentul în care s-au trezit față în față cu doi dintre paznicii companiei angajate de Metrorex să se ocupe de ordinea în metrou.

"Încetați cu cântatul. Unde vă credeți aici?"

Tinerii, majoritatea neînțelegând ce a vrut să spună omul de ordine, au continuat să cânte, dar oamenii de ordine s-au răstit și mai tare la cei 50 de tineri, amenințându-i că vor fi dați jos din tren dacă nu se opresc. Timorați, aceștia au întrerupt cântecul, dar în acel moment au intervenit o parte din călători, urmând un schimb de replici între aceștia și paznici:

„- Dar ce ai domnule cu ei? Cu ce te deranjează?

- Aici este metrou, nu loc pentru concerte!

-  De ce nu vă faceți voi treaba când intră în metrou hoții de buzunare și cerșetorii care se bagă în sufletul nostru? Acum, când tinerii aceștia cântă așa de frumos, acum v-ați găsit de treabă?

- Doamnă, să cânte la biserică, nu aici. Aici nu-i biserică".

Când discuția părea încheiată, o femeie mai în vârstă s-a ridicat și privindu-i în ochi pe cei paznici,  „a zis tare și apăsat”, arătând cu degetul către podeaua vagonului: „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Simțind că majoritatea călătorilor susțin această poziție, gardienii au coborât la proxima stație, iar tinerii au continuat de unde fuseseră întrerupți.
sursa:http://www.activenews.ro/

-------------------------------------------

Ce pot sa spun...decat ca mi-a placut atitudinea oamenilor, in special a doamnei care a concluzionat:

 „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Ne-am obisnuit ca biserica este cladirea in care ne adunam o data pe saptamana si doar atat.

Biserica suntem noi !!!

Indiferent de locul in care ne gasim, acolo unde este chemat Numele Meu, spune Domnul si Eu voi fi prezent.

 Ma intreb...daca oamenii ar lua atitudine si pozitie de fiecare data atunci cand se incearca ca bunele valori sa fie reduse la tacere, oare cum ar fi societatea azi?

 

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE

2 Tesaloniceni 2.1-17

O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja?

Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru.

 Nu! răspunde apostolul. 

In adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente:

1. strângerea noastră împreună la Domnul;

2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia") a falsei biserici şi a iudeilor înşişi;

3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului", „fiul pieirii" (v. 3) şi „cel fărădelege"

(v. 8). 

Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

In această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja", adaugă apostolul (comp. cu 1 loan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum", Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1-12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne-a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să-I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE

2 Tesaloniceni 1.1-12

Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi.

Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme. „Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit" (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă", îi va ajunge atât pe păgânii

care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie" (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut", vor fi văzuţi însoţindu-L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)! 

Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care îi aparţin.

Nu iubi banii!

Suna oarecum ciudat sa spui ” nu iubi banii”, cand stim ca ei  sunt un element din viata noastra fara de care nu ne putem descurca si sunt modul prin care obtinem cele necesare traiului nostru de zi cu zi.

 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Eclesiastul 5:10

Banul este preocuparea zilelor noastre care ne rapeste atata timp si atat de multa energie.

Toti avem nevoie de bani pentru a supravietui, insa atunci cand traiesti doar pentru a face bani, atunci exista o mare problema in viata noastra.

Banii sunt pricina tuturor relelor, spune Biblia, dar cu toate acestea multi se lupta sa-i aibe in posesie din abundenta. Pe de alta parte stim ca toate lucrurile acestea trecatoare pentru care trudim din greu sa le obtinem, nu aduc fericire si nici bucurie, chiar daca uneori credem ca ei ne dau fericirea reala a vietii. 

Cine iubeste”banul” nu se mai satura de bani...spune Cuvantul.

Sa fie oare chiar asa? Eu cred ca da si Cuvantul nu minte.

Zilele trecute am auzit atatea vesti rele din viata unor oameni apropiati mie, incat mi-am pus mari semne de intrebare in legatura cu acest verset.

Sa fie atat de mare atractia pentru bani, incat sa iti sacrifici casnicia pentru ei? Sa iti sacrifici copiii, sa iti sacrifici toata osteneala de a realiza ceva in viata ta, in familia ta, incat sa dai cu piciorul in toate si in toti, doar pentru bani?

Sa-l sacrifici pe Dumnezeu?

Cred ca sacrificiul este prea mare, doar pentru a strange niste bani nenorociti stiind ca nu-ti vor aduce fericirea. 

Daca ne uitam mai jos in capitolul 5 si recomand a fi citit, gasim ca nici macar somnul celor care au bogatii nu este dulce, fara a lua in calcul ca de pe pamant vor merge cu mana goala...

Si-atunci pentru ce....?

Comoara cea mai de pret spune Cuvantul este comoara pe care o strangem pentru cer

• Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le  sapă, nici nu le fură.
•  Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
• Matei 6:19-21

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 5.12-28

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile!

 Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2).

 Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. 

Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 loan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

Urari de inceput de an scolar!

 Datorita actiunilor noastre de zi cu zi, uneori pierdem notiunea timpului, dar cu toate acestea realitatea este realitate si se pare ca si anul acesta a trecut  in graba si nu stiu daca am realizat. Iata-ne ajunsi in pragul toamnei, la inceputul anului scolar, un nou an plin de provocari pentru fiecare, atat pentru noi ca parinti, dar si pentru copiii nostri. 

Eu personal o sa am un an greu, ne gasim din nou in fata unor alegeri cu "mezinul" meu, suntem in anul in care decidem spre ce anume ne orientam...desi lucrul asta a inceput inca din anii trecuti, insa se pare ca timpul ne schimba atat pe noi cat  alegerile noastre sau mai bine zis ale lor.

Oricum ar fi, noi ca parinti trebuie sa decoperim impreuna ce este mai bine pentru ei, pentru viitorul lor, sa-i ajutam sa faca alegeri bune, sa-i ajutam sa-si mentina un echilibru intr-o lume atat de dezechilibrata din toate punctele de vedere, dar toate acestea doar impreuna cu Dumnezeu si sub calauzirea Lui.

Trebuie sa stim atat noi, dar si copiii nostri ca un viitor fara Dumnezeu nu este posibil. 

Orice am face, oricat de inteligenti ne credem, intelepciunea care vine de Sus este desavarsita, de-aceea acum la inceputul acestui an scolar imi doresc mie, copilului meu, dar si voua dragii mei parinti cititorii acestor randuri, doresc ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune in cresterea si educarea copiilor nostri, iar lor le doresc intelepciune in toate lucrurile si mai mult...ma rog ca in viata lor sa fie un duh de ascultare fata de profesori si fata de parinti.

 

sursa:http://modersmal.skolverket.se

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 5.1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). 

Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi!

 In practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede. Unii „fii ai luminii" şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? In general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei", „să nu dormim ca ceilalţi" (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă" (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?... spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 4.9-18

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat" (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11).

 Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ!

La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie - bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă". Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi" (v. 13, 14, 15; comp. cu loan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).

 Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii?

 Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?