Hrana ta zilnica!

18 IUNIE
Iona 1.17-2.10
Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus însuşi. In rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2...). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.
Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns", anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).
Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.
Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

O punte intre istorie si prezent!

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
lona 1.1-16
Spre deosebire de alţi profeţi, lona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Impăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive - o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului" (v. 2).
Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire!
 Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3,5; cap. 2.2,6).
Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope", ebr. , Jafo"), care duce însă la distrugere („Tarsis"). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-1 smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume - ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?
Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-1 arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor
(marinarii păgâni; Romani 11.11-15).

Poarta-ti lumina

O zi binecuvântată!

Matei, 24:35 - Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Dacă știm acest lucru, de ce mulți doresc ca Scriptura să-și faca update după poftele lor???

Evrei, 13:8 - Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
 Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
 Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.

Eu vand medicamente, nu vand zile!

Un mare bancher al Angliei s-a imbolnavit subit de o boala grea si incurabila. Cunoscut fiind de medici, acestia au incercat sa faca tot ce le-a stat in putinta, dar in zadar. 

Unul dintre ei s-a apropiat de patul lui si cu mare greutate, incerca sa-i spuna ca mai are de trait doar cateva ore. Intristat in inima si cu chipul ingrozit de frica, miliardarul i-a spus medicului:

-Doctore, lungeste-mi viata macar pana maine dimineata si-ti voi da 200 000 lire sterline

Medicul s-a apropiat de el si incet i-a soptit la ureche.

- Imi pare rau dar nu pot. ”Eu vand medicamente, nu vand zile”

Toti, mai devreme sau mai tarziu ne vom confrunta cu moartea. 

Unii accepta, altii sunt speriati si ar da orice sa nu treaca pe-acolo.

Indiferent cine esti si cat bani ai...in fata mortii toti suntem egali. Nici relatiile si nici banii nu-ti vor putea asigura zile de viata. 

UNUL singur poate da zile de viata, doar DUMNEZEU!

Ti-ai incredintat viata ta in Mainile LUI?

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Obadia 1: 1-11
Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată.
Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).
In vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-1 egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul" (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto («Mă opun») al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă
 (2 Corinteni 10.4,5).
Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babei: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)!
 In forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele". „Şi de acolo te voi coborî", răspunde Domnul.
Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I 1-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.