Asa ne vorbeste Domnul...

In fiecare zi auzim un cuvant din partea lui Dumnezeu, fie prin cititul Scripturii (asa cum este normal pentru orice crestin autentic) dar si cei care nu se indeletnicesc cu acest lucru, totusi si ei intra in contact cu Cuvantul lui Dumnezeu. Internetul este plin de posibilitati sa asculti un mesaj, o cantare, dar mai ales pe retelele de socializare sunt postate felurite imagini cu verset sau ganduri alese, iar asta te obliga intr-un fel sau altul sa iti aduci aminte ca ai si un suflet.
Drept e ca  este invadat si de lucruri inutile, dar asta este alta poveste, la urma urma urmei totul porneste de la lista ta de prieteni. Daca ai in lista prieteni crestini, categoric citesti sau primesti versete de incurajare, dar daca ai in lista tot felul de ”prieteni virtuali”pe care nici macar nu ii cunosti, atunci s-ar putea sa ai surpriza sa citesti sau sa vezi in fata ochilor tot felul de lucruri deocheate.Deci pana la urma este alegerea noastra ce dorim sa vedem, dar sa revin la gandul pe care vroiam sa-l spun.
Auzim ca Dumnezeu ne vorbeste, insa il putem noi asculta?
Avem timp sa ne oprim din goana noastra nebuna?
Citisem in Ieremia 22 vers.21
Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Aşa ai lucrat din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. 

Nu cumva suntem si noi in aceasta situatie? De prea mult bine n-avem timp si nici dorinta, sa-L ascultam. Un lucru este cert doar in valea umbrei mortii Il cautam cu toata inima pe Dumnezeu. Doar in suferinta si necaz...
Aici suntem pe pamant si uneori ne gasim in valea umbrei mortii, insa Dumnezeu in dragostea si mila Sa se indura de noi si ne ridica, ne da ajutorul, insa in mare parte ne merge bine.
Si Cuvantul spune: "Ţi-am vorbit când îţi mergea bine"...
Astazi poate ca ne este bine, poate ca nu suntem in valea umbrei mortii, de-aceea ar fi BINE sa luam aminte la ce ne vorbeste Domnul.
Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.

Fapte 3:19 

Toti avem nevoie de pocainta si indiferent cat de pocaiti credem ca suntem, avem nevoie de pocainta zi de zi. Doamne ajuta-ne sa auzim vocea Ta si sa luam aminte !

Hrana ta zilnica!

17 MARTIE
Proverbe 24.23-34
Textul nostru încheie această scurtă diviziune care poartă numele de „cuvintele înţelepţilor” (cap. 22.17).
Când oamenii caută să se facă plăcuţi semenilor lor, o fac adesea în detrimentul dreptăţii şi al adevărului. Omul lui Dumnezeu trebuie să fie fară pată în această privinţă (v. 23-25).
Versetul 27 îi aminteşte tânărului credincios că, înainte de a se gândi la a-şi întemeia un cămin, trebuie să se preocupe să-i asigure resursele, să fie în măsură să procure cele necesare alor săi. „După aceea zideşte-ţi casa". Un începător s-ar expune unui dezastru dacă s-ar lansa de unul singur într-o construcţie. Versetul 3 din acest capitol 24 ne pune în scenă un arhitect în care ne putem pune toată încrederea: este înţelepciunea, adică Domnul (comp. cu Psalmul 127.1). Viaţa creştinului fidel este marcată de echilibru. Lăsându-L pe Domnul să
lucreze, aceasta nu-1 împiedică pe el să fie activ şi sârguincios, pentru că a avut ocazia să observe la ce decădere duce lenea, în orice domeniu (v. 30-34). 

Drag prieten, pentru a evita foametea spirituală a viitorului tău cămin, versetul 4 te invită să-ţi umpli mai dinainte, prin cunoştinţă, cămările memoriei. Şi Dumnezeu va face să-ţi coboare în inimă toate bunurile preţioase şi plăcute pe care le vei găsi în Cuvânt (Matei 13.52).

Hrana ta zilnica!

16 MARTIE
Proverbe 24.1-22
Cei care fac răul pot fi pentru noi, creştinii, fie obiecte ale invidiei (v. 1), fie ale neliniştii (v. 19; Psalmul 37.1). Astfel de sentimente însă nu fac altceva decât să dea la iveală starea noastră spirituală rea. Fie ca vederea sărmanilor păcătoşi să trezească în noi mai degrabă mila şi zelul evanghelic pentru a-i avertiza şi pentru a-i salva de la moarte! (Ezechiel 3.18; Fapte 20.26). 

Să nu invocăm neştiinţa pentru a ne scuza şi a nu face nimic!
Cel care „cântăreşte inimile" (v. 12; comp. cu cap. 21.2) cunoaşte adevăratele noastre motive: lipsa de dragoste, teama de dispreţ, slăbiciunea propriilor convingeri.
De ce însă cei răi au adesea o viaţă uşoară, în timp ce credincioşii sunt uneori greu încercaţi? 

Cheia acestei taine ne este dată printr-un cuvânt: viitorul. ,„Nu va fi niciun viitor pentru cel rău" (v. 20), sfârşitul său este pierzarea, spre care el este mânat fără să se împotrivească (comp. cu Psalmul 73.17). El se poticneşte şi astfel se afundă şi mai mult în rău (v. 16). Dimpotrivă, „va fi un viitor”(v. 14) pentru acela care a găsit înţelepciunea, această înţelepciune divină care este Hristos însuşi (cap. 8.22...). Şi aşteptarea credinciosului nu va fi redusă la neant, pentru că obiectul acestei aşteptări este din nou aceeaşi Persoană: Domnul Isus care vine.

Agenda Micro-Ciparii si Cipurile RFID sunt în curs de implementare

 ...............

Putem vedea clar cum suntem incet, incet spalati pe creier și forțați să credem că implantul este în beneficiul nostru și al confortului nostru. Incet, incet multi isi vor micro-cipa copiii incercand să se convingă in acest fel pe sine că acest lucru este pentru pacea noastră spirituală și pentru siguranța lor.

Ii facem pe copiii noștri să devină atat de obisnuiti si totodata dependenti de aceste cipuri RFID, incat in momentul in care vor deveni adulți, sa nu mai poată trăii fără ele.
S-a început cu micro-ciparea animalelor, mai întâi voluntar și acum obligatoriu prin lege, iar aceeași metodă va fi utilizată si pentru oameni.
Amintește-ți,  viața umană nu poate fi redusa, sub nici o forma la un cip RFID, încorporat sub piele.
Mai jos sunt mai multe exemple extrem de revelatoare, cu știri care fac referire la implanturile cu microcipuri si care sunt prezentate în mass-media generala.
20.000 de elevi din nord-estul orașului  Vitoria da Conquista vor fi nevoiti sa poarte la scoală tricouri cu microcipuri încorporate. Citeste continuarea: http://vremuritulburi.com/2015/10/20/atentie-mare-agenda-micro-ciparii-si-cipurile-rfid-sunt-in-curs-de-implementare/

Club Colectiv - Marturie Marian Supravietuitor

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE

Proverbe 23.15-35

Odată ajuns adult, mai trebuie tânărul să ţină cont de sfatul părinţilor? 

Cu siguranţă, da! (conform cu v. 22). Aceasta face parte din cinstirea care li se datorează şi căreia vârsta sau majoratul nu-i schimbă nimic. Este o bucurie pentru părinţii creştini să vadă Ia copiii lor, când au crescut, roadele educaţiei pe care le-au dat-o (v. 15,16,24: şi ce contur prinde acest verset 24, dacă-1 aplicăm la bucuria Tatălui de a găsi în Fiul Preaiubit pe Cel Drept şi Sfânt prin excelenţă: Matei 3.17). Dincolo de toate însă şi înaintea părinţilor noştri, Domnul are drepturi asupra noastră., Fiul Meu, dă-Mi inima ta spune El fiecăruia (v. 26). «Nu-ţi cer mai întâi o parte din resursele sau din timpul tău, ci afecţiunile tale. Restul va veni după aceea. Dându-Mi inima ta în întregime - spune Isus - nu faci decât să-Mi dai ce-Mi aparţine, pentru că este salariul Meu, dobândit atât de scump în ceasurile de la cruce.» Macedonenii menţionaţi de Pavel în 2 Corinteni 8 se dăduseră pe ei înşişi Domnului.

Sfârşitul capitolului descrie inconştienţa tragică a celui abrutizat de alcool. Biruit de vin (Isaia 28.1b), incapabil să reziste ispitelor cărnii (v. 33), el se ruinează sub toate aspectele (v. 21).

Drag prieten, tu ce vei face cu inima ta?

Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva? De ce ea si nu eu?

Minunat este Domnul si admir modul prin care alege sa ne vorbeasca fiecaruia in parte. Nu stiu DACA si CATI suntem dispusi sa ascultam vocea Lui.

Da, El nu ne vorbeste direct prin vocea Lui, desi poate sa o faca si cu siguranta a facut, insa se foloseste de oameni ca sa ne transmita ceea ce vrea sa auzim.

Aseara ne-am bucurat tare mult sa-l avem in mijlocul nostru pe fratele Titus Coltea, si DA pot spune ca Dumnezeu, prin el a  vorbit fiecaruia dintre noi.

Intalnindu-ma sambata intamplator cu o doamna pe care eu o vedeam venind  duminica seara la noi la biserica si stand de vorba cu ea, dupa cateva schimburi de vorbe mi-am dat intalnire duminica seara  dupa biserica, deoarece aveam sa-i daruiesc copilasului ei ceva.  

Am vazut-o de atatea ori venind cu doi copilasi de mana, un baietel si o fetita frumosi foc, ea abia pasind pe picioare cu mainile tremurand dar stranse in jurul copiilor cu atata dragoste si grija.
Am condus-o pana acasa cu masina si la doar cateva secunde dupa ce a urcat, parca cunoscandu-mi gandurile care ma framanta, mi-a zis:
"stii, eu sunt in aceasta stare de la nasterea fetitei mele(cea mica), de la o anestezie data gresit..."
Pe moment...am amutit, nu-mi gaseam cuvintele, doar "de la o anestezie?"
Si asa a inceput discutia...
"II MULTUMESC DOMNULUI PENTRU CEEA CE MI-A DAT, ALTFEL ASTAZI CINE STIE CE MAI FACEAM IN NEBUNIA MEA", a zis cu vocea-i blanda.
Si-a inceput incet povestea vietii ei, ea vorbea insa la mine lacrimile curgea siroi, abia reusind sa vad prin parbrizul masinii.Pe moment aveam senzatia ca cineva imi reda povestea vietii mele.
Acelasi parcurs al vietii insa doua destine diferite. Eu conduceam o masina, mergeam pe picioarele mele, ea in schimb abia reusea sa paseasca si copiii o sprijineau de cate o manuta.

Am plans, am strans-o in brate si i-am spus ca nu sunt mai buna decat ea, cu absolut nimic.
De ce ea si nu eu?
Pe ea Dumnezeu a (re)intors-o la El prin necaz, pe mine...prin dragoste.
Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva?
Nimic...nimic ! Este doar HARUL lui Dumnezeu!
Cred ca intalnirea de aseara m-a facut sa constientizez ca TREBUIE sa-I fiu recunoscatoare mai mult, mult mai mult.
DOAMNE, nu voi uita niciodata ce ai facut pentru mine!
Te iubesc Domnul meu!

Hrana ta zilnica!

14 MARTIE

Proverbe 23.1-14

Versetele 1-6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141.4b). 

Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă - aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că-şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! 

Aceste bogăţii sunt trecătoare; „.. .în adevăr îşi fac aripi" (v. 5; comp. cu Iacov 5.2); de aceea înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4).

 Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16.8).

Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Impăraţi 1.6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18.33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr!

 Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22.15).