O cununie facuta in cer!

Mie sincer mi-au dat lacrimile....

DA sa fie DA si NU sa fie NU!

De cand eram mic copil mama ne spunea sa nu cumva sa juram vreodata, pentru ca este pacat. Intr-adevar, am crescut mare si acest cuvant l-am respectat, n-am jurat niciodata. Am fost la scoala, apoi am crescut si am mers  la servici  si in tot acest timp s-au ivit situatii  in care nu de fiecare data am fost crezuta, dar m-am ferit sa ma jur, stiam ca mama mi-a spus, DA sa fie DA si NU sa fie NU.

 Asta am incercat sa implementez si eu la randul meu, copiilor mei. Nu stiu in ce masura m-au ascultat, dar cred si nadajduiesc ca asa cum nu i-am auzit eu niciodata sa jure, nadajduiesc ca nici altii nu i-au auzit. Dar de fapt, nu de oameni ne ferim, ci de Dumnezeu!

Astazi lumea sa pervertit foarte mult, si MINCIUNA a luat tronul de cinste. Din aceasta cauza deseori oamenii sunt pusi in aceasta situatie de a nu fi crezuti si atunci folosesc juraminte diferite, pe mama, pe copii, pe pamant, pe Dumnezeu sau pe mai stiu eu ce  lucruri, tocmai in speranta sa fie credibili.

Zilele trecute am reauzit acest verset din Iacov 5:12, DA sa fie DA si NU sa fie NU.

Atat de simplu ar fi sa implinim acest verset, fara a fi nevoiti sa juram. Atunci cand suntem intr-o situatia in care trebuie sa certificam  o anume stare, situatie sau alte lucruri, pur si simplu sa folosim aceste doua cuvinte DA sau NU. 

Sa nu jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu vreun altfel de juramant.

 DA sa fie DA, NU sa fie NU! 

Doamne ajuta-ne!

Obama avertizeaza crestinii: „Drepturile homosexualilor sunt mai importante decat libertatile religioase”

Citeam aceasta stire si nu pot decat sa ma rog pentru fratii mei din SUA, dar stiu ca nici noi, Europa nu vom avea parte de alt tratament.

America, prin acest presedinte își cere osânda lui Dumnezeu cu buna stiinta!TREBUIE să rămânem tari în credință, indiferent ce va veni....și vor veni multe, credeti-ma.

Dupa ce Papa Francis s-a intors inapoi la Roma, presedintele Obama a emis un avertisment sever pentru crestini, avertizandu-i  asupra incercarilor lor de a-si afirma libertatea lor religioasa ca pe o opozitie impotriva drepturilor homosexualilor, spunand ca astfel de incercari vor esua. Obama avertizeaza crestinii: „Drepturile homosexualilor sunt mai importante decat libertatile religioase” „Afirmam ca ne pretuim libertatea religioasa si simt un profund respect fata de traditiile religioase”, a insistat duminica noaptea in timpul unui discurs dramatic la o strangere de fonduri a LGTB in New York, laudand progresele inregistrate cu privire la drepturile homosexualilor sub administratia sa. „Dar avem, de asemenea, sa spunem clar ca libertatea noastra religioasa nu ne acorda libertatea de a refuza colegilor nostri americani drepturile lor constitutionale.”

Citeste mai mult pe: http://glasul.info/2015/09/29/obama-avertizeaza-crestinii-drepturile-homosexualilor-sunt-mai-importanta-decat-libertatile-religioase/

Hrana ta zilnica!

13 FEBRUARIE

Psalmii 130 şi 131

Nu asuprirea din Psalmul 129, ci sentimentul păcatului a aşezat sufletul celui drept în „adâncuri" (Psalmul 130.1). Cu toate acestea - atât de jos cât se simte - el poate de acolo să- L cheme întotdeauna pe Dumnezeu. „La El este belşug de răscumpărare" (v. 7). Versetul 4 ne uimeşte poate. Ni se părea că iertarea are ca efect mai degrabă risipirea temerii. Este însă invers!

 Cunoaşterea harului sensibilizează profund conştiinţa; pentru că noi ne măsurăm grozăvia situaţiei noastre prin efortul făcut de Mântuitorul nostru pentru a ne salva din ea

 (citiţi Romani 6.14 şi 1 Petru 1.17b-19).

În Psalmul 131 vedem cum încercările unui credincios contribuie în mod util la a-i smeri şi zdrobi voinţa proprie (v. 1). Dumnezeu le îngăduie, iar el trebuie să I se supună. După ce i s-a luat ceea ce

iubea, sufletul lui este ca „înţărcat" (v. 2). El seamănă cu un copilaş privat dintr-o dată de laptele mamei, însă întotdeauna lângă mama lui. Pe moment, el nu poate înţelege că aceasta este o condiţie pentru creşterea lui. Tot astfel, Domnul găseşte cu cale uneori să ne ia ceea ce ne părea preţios şi absolut necesar, pentru a ne obliga să aşteptăm totul numai de la El (v. 3; recitiţi Psalmul 130.5-7).

Hrana ta zilnica!

12 FEBRUARIE

Psalmii 128 si 129

„Ferice de oricine se teme de Domnul,... vei fi fericit şi-ţi va merge bine" (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu-şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându-se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate..." (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi

Psalmul 37.4).

Psalmul 129. Din „tinereţe", în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist Dar Hristos, luând chip de Rob, Sa identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26). Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea împărăţiei (v. 8).

Când am cântat cu inima uşoară,
Fără de griji un cântec alintat,
Mi se părea că îngerii coboară
În ritmul veseliei de chitară …
Ştiu însă azi că-atuncea n-am cântat!

Dar când am fost cu inima mâhnită,
Sub cruce apăsat şi-mpovărat,
N-a fost nici melodie strălucită,
Nici vers de poezie iscusită…
Dar ştiu acum că-atuncea am cântat!

Când am cântat ca să se-audă bine,
Cu sunet sigur, bine intonat,
Să nu mai cânte nimenea ca mine,
Şi să fiu lăudat de orişicine…
Oricum aş fi cântat, n-a fost cântat!

Dar când am fost cu inima zdrobită
Şi către Domnul bun am suspinat,
Rugându-L să mă scoată din ispită.
Şi vocea mi-era-n lacrime topită,
Nu se-auzea nimic…, dar am cântat!

sursa: https://vpopovici.wordpress.com/2013/05/16/cand-am-cantat/

Timpul e aproape....

Daca versetul din Apocalipsa ni se parea ca vorbeste de ceva ce se va petrece peste ani si ani...ne-am inselat amarnic.

Este un verset care se refera exact la vremea noastra pe care o traim si exact la  ceea ce urmeaza sa se intample in foarte scurta vreme.

In aceast video este prezentat avantajul  acestui cip.

Acest barbat suedez este  PRIMUL OM  care a trecut prin aeroport fara nici un fel de control, doar scanandu-si mana. Bineinteles, tipul este foarte mandru de achizitia facuta si ne explica pe larg care sunt avantajele acestui implant.

Sincer, l-am compatimit si m-am uitat cu asa mare parere de rau, ca este primul om care si-a condamnat sufletul la moarte. Daca exista speranta de salvare si mantuire chiar si pentru cel mai mare criminal sau orice alt om robit de  mari pacate, acest om si-a semnat definitiv sentinta. 

Nu o spun eu ci spune Scriptura, iar eu o CRED.

Si a facut ca toti mici si mari bogati si saraci, slobozi si robi sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aibe semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. 

Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute sase zeci si sase (666)

Aceste cuvinte sunt scrise in Apocalipsa 13:16-18

 iar daca ne uitam mai departe in capitolul 14 sta scris:

Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul  ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lu Dumnezeu turnat neamestecat in paharul maniei Lui, si va chinuit in foc si in pucioasa inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se urca in sus in vecii vecilor. Si nici ziua si nici noaptea nu au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei. (vers.9-10)

Doamne da-ne intelepciune si curaj!

Hrana ta zilnica!

11 FEBRUARIE

Psalmii 126 şi 127

Ca unii care se trezesc dintr-un groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!" (v. 2; Psalmul 14.7). Lacrimile lor -am putea spune - vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. „Dar, dacă moare - spune Ioan 12.24 - aduce multă roadă". El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu loan 15.5b).

Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2.23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.