Spurgeon spunea:
"Perii de pe capul credinciosilor sunt atat de valorosi, incat Dumnezeu Ii numara...
Daca sunt valoroase capetele lor, cu cat mai pretioase sunt sufletele lor?"
"Perii de pe capul credinciosilor sunt atat de valorosi, incat Dumnezeu Ii numara...
Daca sunt valoroase capetele lor, cu cat mai pretioase sunt sufletele lor?"
Nu uita dragul meu....
Sufletul tau are mare pret, iar tu ai valoare in ochii lui Dumnezeu.
"De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta."
Isaia 43:4
M-am gandit nu odata, de ce Dumnezeu numara firele de par? Nu cred ideia lui Spurgeon ca Dumnezeu numara firele de par fiindca au valoare. Apreciez pe Spurgeon ca un om al lui Dumnezeu, dar nu imbratisez ideia ca datorita valoarei parului Dumnezeu se apuca sa numere firele de par.
RăspundețiȘtergereScopul lui Dumnezeu de a numara firele de par este cu siguranta altul. Dumnezeu numara si faptele bune si cele rele. Si orice cuvant nefolositor si pasii omului la fel si gandurile si pana si simtirile. Hai sa admitem ca cele bune au valoare, dar cele rele? Si totusi le numara... Mai degraba inclin sa cred ca Dumnezeu prin aceasta numaratoare vrea sa ne constientizeze de faptul ca ochii Lui sunt in permanenta asupra noastra. Dar atentie, aceasta nu inseamna ca putem noi sa face si sa umblam cum vrem ca Domnul e cu no! Ci aceasta inseamna ca Domnul stie cand stam noi jos sau cand ne ridicam. Aceasta inseamna ca orice miscare si gest, orice lucru ascuns si nebagat in seama de noi(la care de multe ori zicem: asta nu e pacat, sau lasa ca nu se uita Dumnezeu chiar la cutare si cutare lucru ca ar fi pacat!). Si uitam adesea ca avem a face cu un Dumnezeu gelos si foarte pretentios, care n-a accepat nici Fiului sau sa-I stirbeasca planurile. Atunci cum ne va accepta noua asa ceva. Cum va accepta atunci o evanghelie rasturnata, o pocainta compromisa sau foarte asemanatoare cu lumea. Nicidecum! Dumnezeu nu este om sa treaca cu vederea ci dimpotriva da de inteles ca este tare atent si pretentios. Biblia declara ca Dumnezeu judeca simtirile si gandurile inimii. Asta nu ne spune noua oare ca Dumnezeu urmareste pas cu pas viata noastra, felul cum te porti, cum te imbraci si ce gandesti? De aici trag concluzia ca tot atat de bine poate fi si contabilizarea parului precum si scuturarea prafului de pe picioarele noastre, ca marturie... In privinta aceasta sunt sigur ca multi dintre noi nu ne-am gandit la asa ceva.
Dumnezeu nu numara faptele rele fiindca au valoare inaintea lui, ci le contabilizeaza si pe ele ca marturie pentru plata si rasplata care vor venii la urma. Asa ne ca va rasplatii fiecaruia dupa binele sau raul pe care l-am facut pe cand traiam in acest trup. Stiti ca biblia aminteste "căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde"? Nu v-ati gandit cam ce o sa raspunda lui Dumnezeu piatra din zid si lemnul grinzi sau al usii din camera ta sau a mea?
Ah!, cati astazi nu scrasnesc din dinti cand auad aceste lucruri. Ei care sunt obisnuiti sa stie ca Dumnezeu e dragoste si atat. Dar sa nu le spui caci gandurile lor nu sunt ale lui Dumnezeu. Sa nu le spui ca sunt plini de mandrie. Sa nu le spui ca Dumnezeu nu primeste cantarea lor de lauda din pricina neprihanirii care nu se vede din vorbele si din faptele lor. Sa mu le spui de felul lor firesc manifestat prin imbracaminte, sa nu le spui de capul gol sau de purtarea unei banderole, ca-ti vor rastalmacii scriptura ca fetele nu trebuie sa poartea asa ceva fiindca parul le este dat ca invelitoare a capului, sau mai zic ele ca doar in adunare este indicat sa se poarte. Dar intreb eu, atunci de ce spune scriptura sa se inveleasca cu naframa, daca parul este dat ca invelitoare? Si lista poate continua cu nu in privinta purtarii sculelor de aur, cum zice si ap. Petru, care face asemanarea cu lumea de afara. Astazi nu se mai deoasebesc de lume si nu se vede nici o podoaba sfanta cum zice scriptura sa se imbrace. Sa nu le spui de pocainta, de infranare, de mustrare, ei care sunt invatati sa fie in fata, vazuti si aplaudati de lume. Ba inca cred ca daca Dumnezeu i-a ajutat sau i-a izbavit dintr-un necaz sunt de acord cu ei. In loc sa se gandeasca ca Dumnezeu le-a mai dat o sansa, aratandu-le ca bunatatea lui ii indeamna la pocainta care sa- faca vrednici de Imparatia sfintilor in lumina. Caci cum ar fi ca la unii Duhul Sant sa le arate pacat cutare lucru si la altii sa le incuvinteze? Mai mult, si unii si altii sa-i faca cetateni cu sfintii in Imparatia Fiului dragostei Sale? Asa ceva e absurd, pentru orice minte care are judecata.
continuare,,,
RăspundețiȘtergere. Astfel poti devenii un om desconsiderat, improscat cu vorbe nepotrivite din gura unui crestin si considerat fanatic sau judecator. Sarmanii de ei, necrescuti spiritual, sunt niste copii in credinta, iar altii sunt lupi in blana de oaie. Iar daca vrei sa-i incerci sa vezi cum iti scot coltii sub masca. Altii, sunt asemenea copiilor care striga unii la altii si se supara repede cand firea lor e deranjata, atunci cand se joaca cu pacatul. De-ar fi maturi in credinta ei n-ar glumii cu pacatul si ar umbla cu bagare de seama cercetand toate lucrurile numai si numai dupa scriptura. Nu si cu lumea, cu genurile lumesti si apoi vi in adunarea Domnului si poate mai fac si o slujba. Aceasta inseamna curvie spirituala. Fals in pocainta si pe acestia nu trebuie crutati.
As vrea sa mai spun aratandu-va doua aspecte ale maturitatii in credinta, ca tot suntem si vorbim de par.
Intr-o biserica era o crestina in etate. Vazand ca parul ii albise se vopsi-se si ea, precum faceau si alte "surori". O sora mai tanara o intalnii si ii zise:
- Sora, pentru ce umbli dumneata cu minciuna pe cap? Crestina vopsita ii zise:
- Nu inteleg sora ce vrei sa spui? Cum adica umblu cu minciuna pe cap?
- Uite cum, zise sor mai tanara. Dumnezeu a laast perii capului nostru sa incarunteasca si sa albeasca. Biblia declara ca perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. Este o podoaba lasata de Dumnezeu. Tu sora prin aceasta dovedesti ca nu-ti plac podoabele lui Dumnezeu. Dovedesti ca nu esti vrednica de cinste, dovedesti ca nu te gasesti pe calea neprihanirii! Ba inca il si corectezi pe Dumnezeu care ti i-a dat. El i-a lasat sa fie albi iar tu ii faci negri. Prin aceasta ii spui Lui ca nu stie ce face. Ca nu face bine. El care dupa ce a facut toate lucrurile de la facerea lumii, s-a uitat la ele si a zis ca sunt foarte bune. Iar tu il contrazici si ii arati ca sunt rele. De partea cui te-ai pus? Daca nu-i calea neprihanirii atunci ce cale iti mai ramane? Nu din partea cealalta iti vine inspiratia aceasta? Nu e diavolul contra lucrurilor lasate de Dumnezeu? Poate o oaie sa-si vopseasca singura lana? Nu cumva duhul de mandrie te poarta? Ea cerceteaza-te bine dupa scriptura si vino-ti in fire si nu te mai amagii, caci multe cai i se par bune omului, dar la urma se vada ca duc la moarte.
Si femeia cu "minciuna pe cap" s-a dus acasa, s-a cercetat si a vazut ca sora mai tanara ca ea a avut dreptate. S-a dezbracat de mandria parului vopsit si a ramas asa cum Dumnezeu a lasat-o (cu parul alb), pana in ziua mortii ei.
Un alt caz, s-a intamplat la inceputul pocaintei in Romania. Nu erau case de rugaciuni si fratii si surorile noastre se adunau prin case. Sora la care se tinea adunarea de frati, statea in prispa casei si astepta sa vina fratii si surorile la inchinare. Si fratii si surorile veneau pe rand. Sora noastra se uita cu bagare de seama cum soseau surorile. Cand vedea cate una mai tanara cu o suvita de par iesita peste fata, care nu era la locul ei, se apropia de acea sora si ii zicea:
- Sora, aici e o casa de rugaciune si inaintea Domnului nu poti venii oricum. Dami voie sa iti aranjez parul si sa ti-l pun sub naframa. Si sora il aranja frumos si cealata sora nu se supara deloc. O saruta si multumea de grija ce o purta.
Poate ca la sora aceea cu suvita, vantul pe drum ii scose-se parul si nu bagase de seama. Dar sora aceasta mai in varsta veghea la locul ei de straja. Si fratii si surorile care ii cunostea obiceiul ei, acela de a le invata pe cele tinere..., o apreciau cu totii, fara sa o judece. Era o sora tare iubita de toata adunarea.
Ea sa faca asa ceva o sora in zilele de astazi?
Vai ce ar mai iesii! Cred caci curtea adunarii s-ar umplea de "capre" care ar zbiera una mai tare ca alta.
continuare...
RăspundețiȘtergereNu, aceasta nu e pocainta! Asa istorisiau fratii batrani care au trait acele vremuri cand pocainta era pocainta, incepand din interior si pana la exterior. Ea este si acum, dar prigonita de cei care sunt inauntru de cei firesti, nu ca alta data cum era prigonita de cei de afara, adica de lume.
Stiu ca in adunarile crestine asa ceva nu se predica. Si cei mai multi se vor ridica importiva unui astfel de mesaj. Dar mai stiu ca cei ce sunt din Dumnezeu cunosc glasul pastorului si il asculta pe Dumnezeu, urmandu-I invatatura.
Ramane totusi o bucurie pentru mine, caci stiu ce scriu si in cine am crezut. Si bucuria aceasta nu e numai a mea...
Mai sunt frati, surori ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat.
Esti si tu printre acestia?
Poate am scris prea mult. Nu am intentionat lucrul acesta. Mi-am dat seama abia dupa ce am vrut sa-l postez aici. Nu m-a last sa-l postez totodata. Aveti restrictionat la un anumit nr. de cuvinte. Asa ca l-am sectionat in trei parti.
Din nefericire pentru multi crestini cuvantul lui Dumnezeu este supus la restrictionari in mod intentionat. Unii isi iau ce le place. Altii interpreteaza scriptura pentru ca firea lor sa aibe suport biblic. Altii nu iau nimic din ea. Iar cei mai putini cauta si gasesc in scriptura sa se faca asemenea chipului lui Dumnezeu. Chip, care nu e asemenea chipului veacului acestuia cu machiaj, sulemenit, tuns (ma refer la partea femeiasca), etc. Biserica lui Hristos nu are obiceiuri lumesti! Pana cand vreti sa schiopatati de ambele picioare?
Si cate n-ar fi de spus si despre frati, familii, adunari duse la vale...
Dar tema discutiei a fost legata de par si e suficient pentru cel sau cea care are urechi de auzit sa auda.
Multumesc...o adevarata predica...dar uneori este nevoie si de asa ceva.
RăspundețiȘtergereAsa este...NOI avem valoare in ochii lui Dumnezeu...si cred la fel ca versetul 30 din Ev. dupa Matei:"Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi", arata ca Dumnezeu vede orice miscare, orice fapta si orice gand al nostru.
Va multumesc si va mai astept pe blog!