O singura urma!

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
au corespuns cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..

No comment!

Prea multe sunt de zis, de vazut si cred ca nu are sens sa fac acest lucru aici pe blog.

 Comentariile sunt impartite, pro si contra. Imaginile si reportajul de mai jos ne va ajuta sa ne clarificam unele lucruri in mintea noastra.

De citit AICI

Hrana ta zilnica!

3 NOIEMBRIE
Romani 8.22-30
Pe acest pământ, pângărit prin păcat, domnesc nedreptatea, suferinţa şi teama. Omul a supus întreaga creaţie, astăzi inclusiv cosmosul, în serviciul deşertăciunii (v. 20) şi al stricăciunii (v. 21).

Suspinele tuturor celor asupriţi se înalţă către Marele Judecător (Plângeri 3.34-36). Noi înşine de asemenea suspinăm în „trupul smereniei noastre" (Filipeni 3.21). Resimţim oboseala atât din cauza păcatului din jurul nostru, cât şi, în plus, din cauza păcatului pe care trebuie să-1 judecăm necontenit în noi înşine (v. 13). Slăbiciunea noastră este mare: nu ştim nici cum să ne rugăm, nici ce să cerem. Dar Duhul are şi această menire, de a mijloci pentru noi într-un limbaj pe care Dumnezeu îl înţelege (v. 27). Noi nu cunoaştem nicidecum mai bine ce este bun pentru noi. Însă versetul 28 ne spune că tot ceea ce vine a fost pregătit de Dumnezeu şi în final se înscrie în „hotărârea Sa", căreia Hristos îi este centrul. Căci, pentru a-I da Fiului Său însoţitori în glorie, Dumnezeu a cunoscut mai dinainte, a predestinat, a chemat, a îndreptăţit şi a glorificat aceste fiinţe, odinioară mizerabile şi pierdute, pe care acum le pregăteşte pentru a răspunde chemării cereşti (v. 29). Ce minunat lanţ al gândurilor divine, care leagă veşnicia trecută de veşnicia viitoare şi dă sens clipei de faţă!

De ce crestinii nu sunt cu adevarat liberi?

Alegeri si consecinte!

"... va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.  

  Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi" 

 Citeam adineauri acest text din Romani 2 care vorbeste despre nepocainta Iudeilor. Dar oare numai lor le-a fost adresat Cuvantul?

Oare, nu si noua celor din ziua de azi? Celor care fac raul sau binele?

Vedeti...Dumnezeu ne-a lasat liberi in alegerile noastre. Nu ne constrange in nimic, toate sunt la libera noastra alegere. Orice infaptuire are la baza o alegere. Uitati-va la activitatea din cursul zilei, toate sunt rezultatul unor alegeri. Sunt la birou acum, pentru ca am ales sa ma ridic din pat, tot la fel de bine puteam sa aleg sa nu ma ridic. A fost o alegere a mea sau orice alta activitate voi desfasura azi are la baza o decizie, o alegere a mea.La fel este si in ceea ce priveste acest text, faptele mele din cursul vietii vor fi insotite de o rasplata, pentru ca la acel momentul am ales ceva. Acel ceva poate fi binele sau raul.

Textul arata cateva feluri de rasplata, si gasim:

-viata vesnica

-manie si urgie

-necaz si stramtorare

-slava, cinste si pace

Care oare nu am vrea viata vesnica sau slava, cinste si pace? Sau cine si-ar dori sa aibe parte de manie si urgie, necaz si stramtorare?

Insa Cuvantul spune clar si raspicat: "faci rau ai parte de manie si urgie, vei fi in necaz si stramtorare"

Sunt ingrozitoare aceste cuvinte, "manie si urgie"...cred ca omul nu realizeaza consecintele, din moment ce continua sa faca raul.

Vorbim de un tratament aplicat din partea lui Dumnezeu, nu de mama, tata sau...altcineva.Biblia spune:

"grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui Viu".

Constientizam noi oare acest lucru? 

-----------------------

 Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele!

Doamne ajuta-ma sa constientiez ca fiecare alegere a mea va fi insotita de o consecinta.Da-mi intelepciunea si puterea necesara de a face bine, pentru ca vreau sa am viata vesnica alaturi de Tine, dar si aici pe pamant sa ma bucur de slavă, cinste şi pace. 

Hrana ta zilnica!

2 NOIEMBRIE
Romani 8.12-21
Astfel, noi nu mai datorăm nimic „cărnii", acestui creditor lacom şi crud (v. 12). Pentru că am devenit copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru nu admite să fim aserviţi! El însuşi a plătit tot ceea ce noi datoram ca să devenim liberi, nemaidepinzând decât de El. Odinioară, sclavul roman putea fi eliberat şi, în situaţii de excepţie, chiar adoptat de stăpânul său, primind toate drepturile la moştenire.

 Este o slabă imagine a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru bietele făpturi căzute, întinate şi răzvrătite împotriva Lui! Nu numai că le-a acordat iertare, îndreptăţire şi eliberare completă, ci le-a făcut şi membri ai propriei Sale familii. Şi sunt pecetluiţi cu Duhul Său, prin care copiii lui Dumnezeu cunosc relaţia lor cu Tatăl. „Tată" (Ava în ebraică) este deseori primul cuvânt pe care-l rosteşte desluşit un copilaş (v. 15,16; 1 loan 2.13b).
Pe lângă această certitudine pe care ne-o dă, Duhul ne învaţă să facem să moară — adică să nu mai lăsăm să fie împlinite - faptele cărnii (v. 13). Şi, lăsându-ne conduşi de El, ne vom face cunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu (v. 14; comp. cu Matei 5.44,45), în aşteptarea clipei când vom fi înfăţişați astfel înaintea întregii creaţii (v. 19).

...au murit nemantuiti!

Toate site-uri de news-uri publica si dezbate acelasi subiect, ”tragicul eveniment”, de la acel club blestemat. Mii de romani au iesit astazi la un miting al tacerii din respect pentru cei decedati.

sursa foto:http://stirileprotv.ro/

In aceste momente oamenii fac lucruri diferite, unii plang, altii aprind o lumanare, altii si-au pus tunurile la bataie cautand un vinovat pentru drama produsa, altii se roaga, in timp ce altii...isi vad in continuare de distractia lor.

Indiferent de preocuparea noastra...acei tineri si-au pierdut viata si din pacate nu se mai poate face nimic pentru ei. Ceea ce este cel mai trist, este un singur lucru:”au murit nemantuiti”.

Ma uitam azi dimineata in adunare...Au fost atat de multe persoane parca mai mult ca niciodata, la un moment dat pe cat e biserica de mare a ajuns neincapatoare.

Tinerii parca au fost mai multi la numar ca altadata, si nu pot decat sa Ii multumesc Domnului ca au constientizat mai mult ca oricand ca au nevoie de Dumnezeu. A fost momente deosebite si atat de minunat sa-i vezi cautandu-L pe Dumnezeu.

Din pacate, bucuria nu mi-a fost deplina pentru ca o parte din copiii mei, cei mari, nu au fost prezenti deoarece si ei, ca si acesti tineri din club inca isi cauta distractia in lume, nu neaparat in cluburi, dar isi cauta fericirea departe de Dumnezeu. E dureros...dar nadajduiesc ca va veni ziua cand Domnul ii chema pe nume si-i va aduce aici unde le este locul.

Dumnezeu sa asculte rugaciunile mele, ale tale draga ”mama”, ale tale ”tata”, ale tale ”bunica sau bunicule” care te rogi pentru copiii tai sau pentru nepotii tai.

Dumnezeu sa asculte rugaciunile noastre si cei mai importat....sa nu incetam a ne ruga!

Hrana ta zilnica!

1 NOIEMBRIE
Romani 8.1-11
O pace minunată succedă chinurile din capitolul 7. Vinovat — am înţeles că nu mai este acum nicio condamnare pentru mine: sunt în Hristos Isus, în siguranţă deplină. „Om nenorocit”, fără nicio putere de a face binele — am descoperit o putere numită: „legea Duhului de viaţă", care mă eliberează de sub „legea păcatului", adică de sub dominaţia sa. Acestea sunt cele două mari adevăruri pe care mi le-am însuşit prin credinţă.
Cel mai îndemânatic sculptor, dispunând de cele mai bune unelte, nu va putea finisa nimic dintr-un lemn mâncat de carii. Dumnezeu este Maestrul cel bun, iar legea, această unealtă bună (cap. 7.12), care însă s-a dovedit slabă şi ineficace prin „carnea" noastră coruptă prin păcat (v. 3,7). Noi eram „în carne" (v. 9), obligaţi să lucrăm „potrivit" voii sale. De acum însă noi suntem în Hristos Isus, umblând potrivit Duhului.
Este adevărat că, deşi noi nu mai suntem „în carne", carnea încă este în noi. Abia după ce am crezut, Duhul lui Dumnezeu a venit El însuşi să locuiască în noi ca adevăratul Stăpân al casei. Carnea, „omul cel vechi", vechiul proprietar, nu mai este prezentă decât ca un locatar nedorit, închis într-o cameră. Nu mai are niciun drept, ... însă trebuie ca eu să veghez să nu-i deschid uşa.