Cuvantul potrivit, la momentul potrivit!

S-au terminat si alegerile, vorba presedintelui Iohannis -"de-acum, la treaba".

Daca, pana acum mi-a rapit o mare parte din timp politica, astazi i-am lasat in pace pe politicieni sa se apuce de treaba lor si eu mi-am vazut de treaba mea, adica sa aud soapta Duhului, si intr-adevar atunci cand ceri ca Domnul sa iti vorbeasca, El iti vorbeste.

Inteleptul Solomon spunea:

Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

Doamne, ce valoare mare are un cuvant spus la momentul potrivit!

 In general cuvantul are mare putere, poti ridica pe cineva sau poti ucide.

Mere de aur intr-un cosulet de argint!

Comparatia este de-a dreptul uimitoare. Care nu ar vrea sa primeasca un cosulet de argint plin cu mere de aur? Asta inseamna o adevarata valoare, avand in vedere valoarea aurului si a argintului, ori nu degeaba s-a facut aceasta comparatie.

Un cuvant "bun"spus la momentul potrivit, poate salva o viata sau poate schimba o decizie. Citeam mai demult intr-o carte despre o tanara care se indrepta spre un pod, isi pusese in gand sa se sinucida. In drumul ei, cineva a oprit-o si i-a dat un pliant dupa care i-a spus, "Dumnezeu te iubeste". Tanara aceasta a inmarmurit, ori tocmai acesta era motivul  pentru care ea a ales sa recurga la acest gest, "nimeni nu o iubea", ori dintr-o data, cineva iti iese inainte si iti spune, "Dumnezeu te iubeste", chiar intr-un moment in care tu esti convins ca nimeni nu te iubeste. Bineinteles acel gand rau a parasit-o si mintea ei de-acum se concentra sa-L  gaseasca, sa-L intalneasca pe Acela care o iubeste.

Iata, un singur cuvant, a salvat o viata!

In urma cu 2-3 ani in biserica era o marturie a unei surori(de-acum), care spunea cum un singur cuvant spus la vremea respectiva, a facut-o sa-si schimbe decizia pe care tocmai o luase in privinta copilului pe care il purta in pantece, bineinteles la aceea vreme nu-l cunostea pe Domnul.
Un singur cuvant, doar un cuvant si decizia a fost anulata, dar mai mult o viata a fost salvata, desi putem spune doua.Una de la moartea fizica si una de la moartea vesnica.
Dar sa nu uitam ca in aceeasi masura, un singur cuvant  "rau" spus poate, chiar intr-un moment cheie, poate aduce dezastrul.
Ce fel de purtatori de cuvant suntem fiecare?
Cuvantul noastru ridica sau coboara? Incurajeaza sau darama?  Da viata sau omoara?
Cel care da intelepciune este Dumnezeu, pentru ca El  este intelepciune. Solomon a cerut intelepciune si Dumnezeu i-a data-o si nu oricum, ci o intelepciune de intrecea pe toti imparatii pamantului, vers.23 din  1 Imparati, cap.10, "Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune"
 Multi oameni sunt intelepti cu intelepciunea lumii, insa nu toti au intelepciune duhovniceasca.
A spune un cuvant la momentul potrivit, valoreaza enorm. A stii cand sa vorbesti si ce sa vorbesti, aceasta este un dar de la Dumnezeu.
1 Corinteni 1:5
Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
Unde am fost imbogatiti? In El, adica in Hristos Isus!
De-aceea pentru ca fiecare cuvant spus sa aibe valoare, trebuie sa Il cunoastem pe El, trebuie sa ramanem in El, si El in noi, si-atunci vom vedea cum prin cuvantul noastru putem contribui la salvarea multor suflete, atunci vom vedea cum cuvantul nostru are valoare unui mar de aur asezat intr-un cosulet de argint.

Hrana ta zilnica!

18 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.52-66; 4.1-6
Ne amintim de groapa oribilă în care Ieremia a fost aruncat de către cei care îi erau „vrăjmaşi... fără motiv". Aceasta a inspirat v. 52 şi următoarele şi ilustrează groaza morţii în care Mântuitorul nostru, de partea Sa, a intrat într-un mod real (vezi şi Iona 2.3).
Versetele 55-58 pot fi însă experienţa oricăruia care geme sub povara păcatelor sale şi ajunge să înţeleagă ce a făcut Domnul pentru el.
Capitolul 4 pune în contrast starea actuală a Ierusalimului cu cea pe care o avusese înainte. In timp de prosperitate, totul avea aspectul cel mai strălucitor. Fiii Sionului erau „comparaţi cu aurul fin" (v. 2); dar, să remarcăm, doar „comparaţi cu aurul fin", nu şi „echivalenţi", pentru că, atunci când încercarea a venit peste ei, precum focul aurarului, totul a fost mistuit acolo, în timp ce un aur autentic ar fi trebuit să reziste victorios. Nu era deci vorba decât de o strălucire înşelătoare. Să ne amintim că întotdeauna încercările sunt cele care spulberă aparenţele şi descoperă adevărata stare a inimii. Cruzimea (v. 3), lipsa totală a milei (v. 4), egoismul odios conducând la fapte dintre cele mai oribile (v. 10), iată ce apare acum în toată goliciunea la aceşti locuitori ai Ierusalimului. Dumnezeu le dezvăluie adâncul inimii, iar focul judecăţii Sale nu cruţă nimic din falsa lor evlavie.

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.25-51
Pentru ca încercarea să nu ne determine niciodată să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, profetul se grăbeşte să adauge că „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor" (v. 33). Cu cât mai mult pe cei care sunt răscumpăraţii Săi! 1 Petru 1.6 confirmă că o face doar „pentru puţin (timp)" şi numai „dacă trebuie". Totuşi, încercarea este adesea necesară pentru a zdrobi voinţa noastră proprie, când o lăsăm să se dezvolte. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lut (v. 27) se poate aplica la ascultare chiar când este vorba să fie în copilărie: a învăţa supunerea în casa părintească înseamnă a ne pregăti să acceptăm apoi, în întreaga viaţă, autoritatea Domnului.
Încercarea este deseori pentru noi şi o ocazie de a ne întoarce ochii spre noi înşine şi de a ne analiza: „Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm..." (v. 40). Vom putea recunoaşte în felul acesta, împreună cu psalmistul: „Este bine pentru mine că am fost smerit" (Psalmul 119.71).
„Ne-ai făcut gunoi şi lepădătură în mijlocul popoarelor" (v. 45). Pavel va folosi şi el aceeaşi comparaţie, dar nicidecum pentru a se plânge (1 Corinteni 4.13), pentru că serviciul pentru Evanghelie şi iubirea pentru sfinţi îi permiteau să accepte de bunăvoie această condiţie.

Dupa fapta si rasplata!

Cand oamenii se bazeaza pe puterea lor, cand isi pun increderea in oameni,
 iata rezultatul!

Cand oamenii fac din minciuna un mod de viata, rasplata le va fi pe masura.

Astazi Dumnezeu a aratat ca El este un Dumnezeu al dreptatii!

Imi place acest verset:

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. 

Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romaniei -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

de Petru Dugulescu

ESTE UIMITOR!

Niciodata nu am simtit ceea ce simt astazi, in acest moment.

Romania se afla la o mare rascruce de drum, iar in mana romanilor sta astazi o alegere importanta.

Indiferent cat de neutru ai fi in politica asta, nu poti sa nu vezi incorectitudinea si reavointa de care au dat dovada cei care au fost in masura sa se ocupe de organizarea acestor alegeri, in mod special alegerile in diaspora.

Ma uit si vad cozile imense care sunt, vad mii de romani peste tot care stau la cozi infernale. Am vazut inca de aseara romani care s-au asezat la coada, tocmai pentru a fi siguri ca vor ajunge sa voteze. 

Am luat cateva imagini care circula pe site-urile de socializare din diferite locatii.

Este uimitor!

VIENNA

 ROMA

BOLOGNA

BRESCIA

DUBLIN

 GETAFE-SPANIA

Sunt zeci si sute de poze care arata situatia din diaspora la aceasta ora. Sunt filmulete trimise de cei de-acolo, sunt mesaje trimise de cei care au fost sau care sunt inca la rand sa astepte sa intre in cabina de vot.

M-a sensibilizat o poza a unei doamne, despre care fiica ei spunea:

Crina J. sunt si va trimit o fotografie cu mama mea care tocmai a votat in strainatate. 

Fotografia este insotita de un mesaj pentru romanii de acasa:
"Mama bolnava si cu diabet s-a dus aproape 700 de km sa il voteze pe dl Iohannis.

Romani din Romania, mergeti si votati!"

 

Hrana ta zilnica!

16 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.1-24
Odată cu cap. 3 ajungem în inima acestei cărţi mici şi totodată în adâncul deznădejdii profetului. Deşi nu era vinovat, totuşi Ieremia ia în mod personal asupra lui nelegiuirile po-porului său, de vreme ce priveşte pedeapsa ca abătându-sc numai asupra sa: „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui..." (v. 1). El îl reprezintă astfel pe Domnul Isus împlinind ispăşirea pentru păcatele noastre. Suferinţele îndurate pe cruce din partea omului, despre care ne amintesc v. 14 şi 30 (comp. cu Psalmul 69.12 şi cu Isaia 50.6), au fost urmate, în cele trei ore de întuneric, de suferinţe pricinuite de Dumnezeu, când era tratat aşa cum o cerea păcatul. Aceste expresii înfiorătoare ale mâniei au fost în întregime partea Mântuitorului (comp. v. 8 cu Psalmul 22.2). Şi totuşi încrederea şi speranţa Sa nu L-au părăsit nicio clipă, în timp ce pe Ieremia acestea l-au abandonat (v. 18).

Incepând însă cu v. 21, cel întristat caută ajutor chiar la Acela care îl loveşte. 

Atunci credinţa sa, în supunere şi speranţă, îl ajută să descopere minunatele mângâieri ale Domnului, care „sunt noi în fiecare dimineaţă” (v. 23).

Primul roman - A VOTAT!

Nu stiu daca a fost miza atat de mare de la revolutie incoace. Nu stiu daca au mai fost romanii(drept e ca nu toti), atat de uniti, dar acum dupa 25 de ani de la revolutie, romanii iarasi retraiesc sentimentul pe care l-au avut in 1989, eu una asa simt.

Citisem adineauri pe un site o postare a primului roman care deja a votat in turul 2 al alegerilor pentru presedintele tarii.

Dan Coroian-Vlad este primul român care a votat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale. A ajuns la secția din Auckalnd, Noua Zeelandă, cu un sfert de oră înainte de a se deschide ușile. Așteptând a scris un scurt mesaj pe care l-a postat pe Facebook după ce a votat:

”6.45 am Auckland, New Zealand

E 1-0! Mândru ca sunt român.

De fapt sunt mândru ca sunt primul român din lumea asta care are șansa si privilegiul de a nu vota cu simbolul perfect al hoției, corupției, minciunii, arogantei, anormalului.

Stau în fața secției de votare si ma întreb de ce ma trece scrisul. E disperarea de a ma vedea furat, din nou, de speranța ca țara mea o sa meargă în direcția bună. E disperarea emigrantului care vrea sa aibă șansa de a se întoarce (da, într-un loc cu mari probleme, dar care se afla pe drumul bun). Nu vreau sa imi pierd limba, “I Love You” dă bine numai in filme. Nu vreau să o mai văd pe mama plângând atunci cand plec. Nu mai vreau atacurile de panică în dimineața plecării. Nu mai vreau să mă simt un ticălos care alege bunăstarea si casa pe malul marii in favoarea prietenilor de o viața, Clujului, familiei… Nu “vreau o țara ca afara”. Vreau doar un pic de normalitate si certitudinea ca nu ne îndreptam din nou in direcția greșita. Bunăstarea va veni, probabil, prea târziu pentru noi, dar sunt dispus sa renunț in favoarea unui trai decent.
Gata, hai ca-s melodramatic. 

sursa: http://romaniacurata.ro/