Mai bine numaram noi, decat sa numere Domnul!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Psalmii 90: 12

Iata-l pe omul lui Dumnezeu, Moise rugandu-se Domnului sa-i dea aceasta intelepciune, de a-si numara bine zilele.

Am mai scris despre acest subiect, insa cu toate acestea revin asupra lui, pentru ca intr-adevar timpul a ajuns o mare problema si tot mai multi se plang de acest lucru...SUNT IN CRIZA DE TIMP.
Eu insumi ma confrunt de multe ori cu aceasta criza de timp.Acelasi lucru aud zilnic, si chiar ieri la servici discutau colegii si se tot intrebau:

"Doamne, nu stiu ce se intampla cu timpul acesta, zboara orele, zboara zilele si nu reusesc sa termin niciodata ce mi-am propus"

Jean de la Bruyere spunea: 

 Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui.

 Sa aibe oare dreptate?

Atunci cand ne asezam seara in pat si facem o analiza a tot ceea ce am facut in cursul zilei, gasim ca o mare parte din timp l-am pierdut cu lucruri inutile si lipsite de semnificatie pentru care am sacrificat poate ore bune.
Pierdem ore intregi citind nimicuri, privind la nimicuri, facand nimicuri si la sfarsitul zilei ne trezim ca am facut...NIMIC. Acum tragedia nu ar fi atat de mare daca am vorbi doar de acele ore, insa daca repetam aceleasi lucruri zi de zi, constatam ca marea parte a vietii o irosim pe nimicuri.

 Daca facem putina aritmetica vedem ce inseamna o viata de om.

10 ani=3.652 zile

20 ani=7.304 zile

30 ani=10.957 zile

40 ani=14.609 zile

50 ani=18.262 zile

60 ani=21.914 zile

70 ani=25.566 zile

Iar daca numar si zilele celor mai tari oameni, cei care trec de 80-90 de ani, atunci:

80 ani=29.219 zile 

90 ani=32.871 zile

Intr-adevar nu stiu cati dintre noi ajungem la aceasta performanta.Pentru altii socotelile se incheie in jurul celor 10.000 de zile, altii 15.000 sau 20.000 de zile, insa daca risipim aceste zile pe nimicuri, nu e de mirare ca nu avem timp suficient si mai tot timpul suntem in criza.
Desi zilele noastre au un inceput si un sfarsit, ba mai mult de-atat spune psalmistul David, "Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine", ori si aceste putine zile pe care le avem, sa le risipim pe fleacuri de nimic, intr-adevar atunci e "bai" mare cu noi.

Chiar 90 de ani daca am trai unii dintre noi, vine vremea cand si acestia se vor incheia. 
Conform unui studiu facut de unii cercetatori, acestia arata ca ziua s-a redus la 16 ore http://www.romaniatv.net/apocalipsa-a-inceput--de-ce-ziua-mai-are-doar-16-ore-in-loc-de-24_163798.html, insa cu toate acestea cred ca cea mai mare problema a noastra nu este faptul ca s-a scurtat timpul  si nu mai avem atat de mult timp, ci problema noastra reala este faptul ca nu stim sa ne administram timpul. 
Investim atat de mult timp in aceste lucruri pieritoare si constatam ca lucrurile pentru care am pierdut ore in sir, maine nu le mai avem. Nu am sa dau nici un fel de exemplu, insa va rog fiecare sa va ganditi la lucrurile pentru care pierdeti ore bune dintr-o zi si la final...v-ati ales cu "nimic".
Sigur ca venim si spunem, "dar traim aici pe pamant, traiesc si ma hranesc cu aceste lucruri pieritoare pentru care investesc si sacrific atata timp", insa trebuie sa ne facem o analiza a vietii si sa vedem cat la suta din timpul nostru investim pentru pamant si cat pentru cer si pentru suflet.
Stim bine ca inima noastra se leaga de toate lucrurile pentru care sacrificam timp sau bani.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Oare nu este chiar asa?

Trudim de dimineata pana seara pentru a castiga bani cat mai multi cu care sa ne asiguram un trai cat mai confortabil, comod si fara probleme, ori sigur ca acest lucru ne fura putinul timp pe care il avem, sigur ca inima noastra se leaga de tot ceea ce realizam in urma noastra, si-atunci cand auzim ca se spune in adunare, "Maranata, Domnul nostru vine", ne este teama sa spunem "Amin! Vino Doamne Isuse", pentru ca inima noastra este legata mai mult de pamant si nu vrem sa parasim acest pamant, numai ca Domnul nu intreaba pe niciunul daca suntem de acord sa vina sau nu, nu intreaba daca suntem gata ori ba.

Intotdeauna am crezut ca versetul acesta din Matei 16, se refera doar la cei  care nu-L cunosc pe Domnul, la cei din lume:"Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?", insa realizez ca tare bine ni se potriveste si noua crestinilor care nu stim sau nu vrem sa ne numaram bine zilele. Dumnezeu are metoda lui de a ne numara zilele, si daca nu vrem sa le numaram noi, poate ca e nevoit sa ni le numere El, ori sincer eu nu-mi doresc acest lucru.

Ma rog Domnului sa ma invete sa-mi numar bine zilele!

Sa investesc in tot ceea ce Dumnezeu va rasplati in cer, iar aici pe pamant sa investesc si sa sacrific atat cat sa traiesc un trai decent. Cand spun un trai decent nu ma refer la un mercedes si o casuta cu doua nivele(ca doar si astea sunt decente), ci decent si multumitor in orice circumstanta, sa putem spune si noi ca Pavel, "căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
  Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte"

Isus nu spune sa nu muncim, insa spune sa nu ne ingrijoram, 

" Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi", ba mai mult ne spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"

 Credem noi oare ca aceste cuvinte sunt adevarate?

 

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE
Ieremia 22.1-12
La porunca Domnului, Ieremia este tot aşa de gata să meargă la palatul imperial, cum a fost şi când a trebuit să se ducă la umila locuinţă a olarului. Misiunea sa este şi de data aceasta dificilă, pentru că este vorba de a-1 preveni şi de a-1 îndemna personal pe însuşi împăratul lui Iuda. A da mărturie în faţa unui superior este un exerciţiu frecvent întâlnit în practica credinciosului tânăr: dacă se va sprijini pe Domnul, va fi întotdeauna întărit şi binecuvântat când va face aceasta (citiţi şi Fapte 26.22).
Dumnezeu i-a promis odinioară lui David că urmaşii săi nu vor fi lipsiţi „de un bărbat pe tronul lui Israel" (1 Impăraţi 2.4) cât timp vor lua aminte la calea lor şi vor umbla înaintea Lui în adevăr şi cu toată inima. Vai, nici Şalum (sau Ioahaz, vezi 2 împăraţi 23.31,32), nici fraţii acestuia, Ioiachim şi Zedechia, nici Conia (loiachin) nu au îndeplinit această condiţie! 

Astfel ei vor fi cei din urmă patru regi din dinastia lui David, înainte de risipirea poporului. În aceste capitole, 21 şi 22, fiecare dintre ei este condamnat nominal pentru propriile fapte. Niciunul nu va putea spune că suportă consecinţele păcatelor predecesorilor săi (comp. cu cap. 31.29), după cum tot niciunul nu va putea spune că nu a fost avertizat, deoarece slujba profetului s-a prelungit sub domniile tuturor acestora (cap. 21.7; 22.11,18,24).

Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE
Ieremia 21.1-14
Profeţiile lui Ieremia nu ne sunt consemnate în ordinea în care au fost ele rostite. Cea de faţă ne poartă în vremea celui din urmă împărat al lui Iuda. Atacat de temutul său vecin, Nebucadneţar, împăratul Zedechia trimite doi soli la profet, pentru a-1 ruga să-L consulte pe Domnul: era cel mai bun lucru pe care, de fapt, îl putea face. În realitate însă, el şi poporul căutau eliberarea fără ca mai întâi să se pocăiască: trândăveau prin ignorarea acestei condiţii, peste care, de altfel, nu se putea trece, din moment ce Dumnezeu nu o dădea pe una fără cealaltă (eliberarea fără pocăinţă). După toate câte anunţase Ieremia în capitolele precedente, o asemenea cerere era aproape o neruşinare şi de aceea Domnul este nevoit să le răspundă cu toată asprimea. Nu numai împăratul Babilonului va lupta împotriva lui Iuda, ci însuşi Domnul: va lovi cu o ciumă mare oamenii şi animalele, precum odinioară turmele Egiptului (Exod 9.1-7). Totuşi, pe lângă acest drum al morţii, încă rămânea pentru acest popor un drum al vieţii... care însă cerea în mod obligatoriu recunoaşterea păcatelor şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu. 

Acest drum este încă deschis: ne-am angajat fiecare dintre noi pe el?

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
Ieremia 20.1-18
Spunând lumii adevărul despre starea ei, aceasta ne expune imediat urii acesteia. Profetul a făcut această experienţă dură. Complotul pe care l-am văzut că se urzea împotriva lui în cap. 11.19 şi 18.18 îşi atinge de data aceasta scopul. Ieremia este lovit şi torturat prin «îngrijirile» lui Paşhur. Cine era omul acesta? Unul dintre preoţii de vază (v. 1) şi, în plus, unul dintre acei profeţi ai minciunii (v. 6; cap. 14.14) care, spre deosebire de Ieremia, se bucura de întreaga favoare a poporului. La rândul său, acest om trebuie să audă împotriva lui o profeţie a adevărului.
Ieremia trage încă un semnal de alarmă cu privire la îndemnul din Iacov 5.10. El este o imagine a Domnului Isus: a vestit adevărul singur, urât şi lovit din cauza acestuia (şi încă de către unul dintre preoţi); a devenit obiect al ocărilor şi al dispreţului; în el, Cuvântul Dumnezeului său a fost „ca un foc aprins" (v. 9). Cu toate acestea, deşi a fost împins de dragostea pe care o purta şi pentru Domnul şi pentru poporul său, Ieremia rămâne departe de Modelul desăvârşit. El dă glas amărăciunii şi, precum Iov (Iov 3), îşi blestemă ziua naşterii, în el nu se întrevede harul faţă de vrăjmaşii săi...
Cititorule, permite-mi o întrebare: Ai fost tu în mod real înfrânt de Domnul?

 A fost El mai tare decât tine? (v. 7; comp. cu Filipeni 3.12).

Sunt eu, ceea ce vrea Dumnezeu sa fiu?

Sunt eu ceea ce imi doresc sa fiu?  De fapt, ce ne dorim sa fim?

Cand imi pun asemenea intrebare, bineinteles ca nu ma gandesc la cariera mea sau alte lucruri legate de pamant, vorbesc doar pe plan spiritual, pentru ca la urma, urmei este tot ce ma intereseaza.

 Sunt eu, ceea ce vrea Dumnezeu sa fiu? 

Intreaga noastra viata este intr-o permanenta schimbare si o permanenta transformare.

Intrebarea este, aceste transformari sunt in bine sau in rau?

Nu sunt decat doua alternative: fie ma las modelata de Domnul, fie ma adaptez la mersul acestei lumi.

Multi s-au adaptat acestui sistem si au ajuns sa fie orbiti spiritual facand o inversare de prioritati, apreciind alt sistem de valori, insa valorile lui Dumnezeu difera de valorile lumii pe care noi am ajuns sa le apreciem atat de mult. Uneori chiar tindem sa fim la inaltimea standardelor acestei lumi si dupa cum bine vedem intreaga societate este in declin, ori a tinde spre ceva care ma duce in jos si nu in sus, atunci cu siguranta am parasit sistemul de valori al lui Dumnezeu.

 Influenta lumii isi pune amprenta asupra multor crestini si din pacate adevaratele valori pe care trebuie sa le apreciem si sa le iubim sunt inlocuite de valorile lumesti.Uneori ajungem chiar noi sa coboram standardele lui Dumnezeu si sa promovam gunoaiele acestei lumi, insa Dumnezeu ne-a creat cu un scop si are un scop cu fiecare, iar inaintea Lui fiecare din noi suntem o valoare. 

 Suntem o valoare pentru ca El Insusi ne-a dat valoare prin jertfa de la Calvar!

Insa uneori este nevoie de o modelare in viata noastra pentru a fi ceea ce Dumnezeu vrea sa fim.

Modelarea facuta de Dumnezeu este uneori dureroasa, dar finalul ei este minunat. Vom parcurge diferite etape, vom trece prin diferite momente, insa trebuie sa privim dincolo de ceea ce vedem astazi.

Vom urca pe muntele Tabor, insa vom trece si prin Valea Plangerii. 

Cati oare nu am cunoscut si muntele si valea?

Dar cati  am simtit ca El este pastorul nostru chiar si in Valea Plangerii?

Psalmul 23 spune: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine"

Va fi cu noi si atunci cand vom avea  bucurii, insa va fi cu noi si in necaz, va fi si in belsug, dar va fi si in saracie. Nu ma tem...caci Tu esti cu mine!

Atunci cand intelegem care este voia Domnului cu privire la viata noastra si acceptam sa ne modeleze si sa ne transforme in ceea ce El doreste sa fim, chiar daca  aceasta operatie de prelucrare nu este intotdeauna dupa placul meu, desi este benefica pe viitor, atunci cei din jur vor putea vedea in noi o asemanare intre noi si Hristos.

Ori nu asta este si dorinta noastra?  "Sa seaman cu Tine tot mai mult..."

Modelarea este un proces si pentru altii poate fi un proces mai lung sau mai scurt al acestei prelucrari pe care o face Dumnezeu, dar trebuie sa stim ca in functie de ascultarea noastra, depinde cat va dura aceasta perioada. 

Tot ce incepe, El duce la bun sfarsit!

Important este sa intelegem Voia Sa si s-o acceptam.

 Sa cautam sa cunoastem ce vrea Dumnezeu de la noi si sa  dorim sa fim, ceea ce El vrea sa fim.

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

Din nou aduc multumiri...si iarasi multumiri!

In urma cu aproape doi ani multumeam Domnului din toata inima ca a salvat viata fiului meu dintr-un accident destul de urat, ba mai mult nu s-a atins nici macar de un fir de par din capul lui, desi putea fi mort.

http://maiexistaosansa.blogspot.ro/2012/11/multumirisi-iarasi-multumiri.html

 Stiu ca nu datorita meritului nostru, nici al lui si nici al meu, ci numai datorita indurarii Sale.A fost un moment de cercetare pentru el si Dumnezeu i-a aratat ca in orice clipa, indiferent cat este de tanar isi poate incheia socotelile aici pe pamant.

Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la inima lui si sa-l intoarca la El, prin bunatate.

Aceeasi rugaciune o am pentru fiica mea si sotul ei, care la fel stau departe de Dumnezeu, gandindu-se ca sunt tineri, in putere si mai au timp. Numai ca din nou Dumnezeu arata ca lucrurile nu stau asa, iar viata noastra este in mana Lui si suntem expusi in fiecare zi pericolelor care ne pandesc la tot pasul, iar daca El nu s-ar indura de noi....am putea spune, vai...vai...

In ultima vreme ma rog insistent ca Dumnezeu sa le vorbeasca, sa le dea vise, vedenii, sa-i intoarca la mantuire, insa rugaciunea mea nu s-a schimbat,
"Doamne, intoarce-i la Tine in bunatate"

Cu o saptamana in  urma, intr-un miez de noapte am simtit un indemn in mod deosebit sa ma rog pentru familia fiicei mele, am cazut pe genunchi plangand si L-am rugat pe Dumnezeu sa se indure de ei, sa nu le tina in seama pacatele si sa-i ierte, si mai mult de-atat L-am rugat sa le vorbeasca si sa-i mantuiasca.

Nu stiu cat de mult le place lor ca fac acest lucru, insa sufletul lor este mai important si vesnicia mult prea frumoasa ca sa fiu egoista si sa ma gandesc doar la mine.

Iata ca numai la cateva zile Dumnezeu  incepe sa vorbeasca.Bineinteles, pentru fiecare El are un mod aparte de a vorbi si nu trebuie noi sa-L invatam cum si ce sa vorbeasca, insa noi trebuie sa fim intelepti si sa-l ascultam.

In urma cu doua zile, istoria s-a repetat, insa de data aceasta nu la baiatul meu ci in casa fiicei mele.Pe o ploaie torentiala, un drum nu tocmai "european" si o viteza  poate usor prea mare pentru conditiile de trafic, incercand sa evite o groapa, pierde controlul, iese de pe sosea si se rastoarna de cateva ori cu masina. Dat fiind faptul ca avea centura de siguranta pusa, dar mai presus de centura de siguranta avea o centura puternica care l-a protejat, era mana Domnului Isus, desi masina  arata foarte rau, totusi el nu are nici o zgarietura.
Nu pot decat sa-I multumesc Domnului ca l-a pazit si i-a salvat viata, dar mai ales ca familia nu era in masina in acel moment, mai ales ca partea dreapta e praf....
Dumnezeu este bun, indurator si milos, insa trebuie sa luam aminte atunci cand ne vorbeste.
Inca o data, Doamne vin sa-Ti multumesc si  Te rog sa ii mantuiesti!

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
Ieremia 19.1-15
Domnul 1-a invitat pe Ieremia să se ducă din nou în casa olarului, dar de data aceasta nu pentru a-1 privi cum lucrează, ci pentru a cumpăra un vas. Apoi, luând cu el pe câţiva bătrâni din Israel, trebuia să ducă acest vas în valea fiilor lui Hinom.
Era un loc sinistru această râpă a Hinomului (fr. ,gue", de unde şi numele de ,gheenă"), numită şi Tofet (v. 6): acolo fuseseră aduse jertfe omeneşti lui Baal în timpul împăratului Manase (2 Cronici 33.6; Ieremia 7.31). Din acest motiv, regele Iosia (fiul fiului lui Manase) hotărâse să pângărească acel loc (2 împăraţi 23.10); iar acum, exact în acel loc al păcatelor lor îngrozitoare, poporul trebuia să audă cuvinte înfricoşătoare şi totodată să vadă cum vasul care îi reprezenta pe ei este făcut ţăndări. Ieremia se întoarce apoi în templu şi întăreşte Cuvântul Domnului în urechile întregului Ierusalim.
Să ne gândim ce curaj trebuie să fi avut profetul pentru a condamna în mod public comportamentul poporului şi pentru a-i anunţa decizia divină de neschimbat cu privire la ei!

 Se poate ca şi noi să ne găsim izolaţi într-un mediu ostil şi să trebuiască să dăm mărturie prin faptele şi prin cuvintele noastre: să-I cerem Domnului să ne dea pentru aceasta aceeaşi îndrăzneală.

Soldati Americani canta - Traim vremi de har ca Ilie

Trăim vremi de har ca Ilie,
Cuvântul divin proclamând,
Trăim iar în vremea lui Moise, profetul,
Neprihănire primind.
Deşi zi de zi încercări vin,
E foame, întuneric, război,
Rămânem un glas care strigă-n pustie:
“Pregătiţi calea Domnului Sfânt!”

/: El vine iar peste nori păşind,
Trâmbiţe vestesc, un soare strălucind,
Să-L slăvim, e-al îndurării an,
Din Sion El ne-a mântuit. :/

Sunt zilele lui Ezechiel,
Când oasele prind viaţă iar.
Sunt zilele-n care, ca David, psalmistul,
Un templu de laudă zidim.
Sunt zilele de seceriş sfânt,
Sunt holdele coapte pe câmp,
Suntem lucrătorii din via Ta, Doamne,
Cuvântul divin proclamând.

/: Nu e Domn ca si Iehova:/