Hrana ta zilnica!

6 SEPTEMBRIE
Ieremia 3.1-25; 4.1-31
Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). 

Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El.
Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „întoarce-te, întoarce-te la Mine"; „Intoarceţi-vă, fii răzvrătiţi"; „Eu sunt îndurător"; „vă voi vindeca..." (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Intoarceţi-vă") şi răspunsul poporului („Iată-ne"), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi...!
„V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos", avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale...!

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

Zilele trecute am dat peste o povestioara cu talc.Citind-o, am facut imediat o paralela dintre crestinii duhovnicesti care traiesc cu frica de Domnul si "crestinii religiosi" sau necrestinii. 

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:

„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii“.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât de ţanţos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: „înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“. 

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.

La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. 

Şi fiecare a rămas mulţumit de soarta lui.

 Psalmistul David spune:

"Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

Ce vrea sa spuna, suntem  noi oare orbi?

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină...lamureste David in Ps.119

 Din punct de vedere spiritual fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, suntem orbi.

Suntem surprinsi ca in multimea de prieteni, chiar pana si in familie uneori, anumite discutii sunt in contradictoriu si ne gasim in situatia asemanatoare a celor din istorioara de mai sus(vulturul si cocosul).Nu gasim subiecte de conversatie, ne plictisim repede unii de altii, cu alte cuvinte nu ne simtim bine unul in prezenta celuilat.

 De ce? Pentru ca exista o deosebire intre aceste doua categorii de oameni, oameni firesti si oameni duhovnicesti, ori niciodata nu pot avea aceeasi viziune.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte, spune Pavel.

Omul duhovnicesc este conectat cu cerul, este preocupat ca zi de zi sa-L cunoasca tot mai mult pe EL si sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu, pe cand omul firesc sta departe de aceste lucruri deoarece intregul timp si-l dedica lucrurilor pamantesti.
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!"

Observati ca omul duhovnicesc nu face nimic din obligatie, ci din placere:
 îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.

Pentru omul duhovnicesc care este implicat zi de zi intr-o anumita activitate la biserica, nu este o povara, ci o placere, ori pentru omul firesc devine o povara chiar si o ora pe saptamana.
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc  in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. 
 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

O zi plina de har!

Lăudaţi pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

 Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci.  
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. 
Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!  
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte.
Poftele celor răi rămân neîmplinite.

Hrana zilnica!

5 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.19-37
Părăsirea dragostei dintâi este întotdeauna punctul de plecare (la început ascuns) al celor mai multe rele. Dumnezeu 1-a chemat pe Israel afară din Egipt, ca să-I slujească (Exod 4.23).
Acest popor însă îi declară cu impertinenţă: „Nu voi sluji" (v. 20; comp. În Neemia 3.5 cu exemplul mai-marilor din Tecoa). Ce dureros că acesta este tristul răspuns (chiar dacă nu îndrăznesc să-1 formuleze cu glas tare) al celor mai mulţi creştini în faţa Celui care i-a salvat! 

Putem să le afirmăm că se înşală singuri, pentru că este imposibil să nu slujeşti niciunui stăpân!

 Refuzul de a asculta de Domnul devine pe neaşteptate sclavie în faţa idolilor (v. 28).
Mergând şi mai departe cu răzvrătirea împotriva Domnului, acest popor rebel I-a întors intenţionat spatele (v. 27) şi, cu o nerecunoştinţa de nedescris, L-a uitat pe Cel care-i făcuse numai bine (v. 32).

 Sărman popor!

 Dumnezeu a vrut să-i deschidă ochii, invitându-1 să se întoarcă şi să-şi privească urmele sinuoase pe care le-a lăsat în urmă (v. 23; vezi şi cap. 14.10). 

Dragi prieteni creştini, şi nouă ne este uneori necesar să punem punct şi să ne cumpănim (sau să ne evaluăm) căile: câţi paşi greşiţi, câte ocolişuri, câte fundături, în care ne-am rătăcit, pentru că nu am vrut să urmăm calea dreaptă şi atât de clară a voii Domnului...!

Invata-ma sa pazesc invataturile Tale!

Deuteronomul 32:2

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Psalmi 119

Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.

.........

Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.

.........

Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

Asigurat in HRISTOS!

Luna aceasta am inceput sa citesc din nou din cartea Proverbe, in fiecare zi cate un capitol, avand in vedere ca sunt 31 de capitole.

Tare mult mi-a placut din capitolul de ieri, cap. 3 cateva versete:

Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

 (vers. 23-26)

Cata siguranta ne dau aceste cuvinte...! 

Atunci:

-vei merge cu încredere

-piciorul nu ţi se va poticni

-vei fi fără teamă

-somnul îţi va fi dulce

-nu te teme 

- va fi nădejdea ta 

-îţi va păzi piciorul de cădere

Nu stiu ce lucru sau ce situatie de confort, ne da siguranta aceasta?

N-am gasit nicaieri scris in Scriptura ca pozitia sociala ne da siguranta, n-am citit nicaieri ca banii din cont ne asigura liniste, n-am gasit nicaieri ca relatiile noastre ne dau  somn linistit, n-am gasit nimic altceva de-aici de pe pamant care sa ne dea pace si asigurarea ca totul va fi bine.

Toate aceste lucruri sunt trecatoare.Noi nu avem control pentru nimic din toate aceste lucruri, pentru ca azi am o pozitie de lider, dar maine s-ar putea sa fiu demis, azi am un business, insa maine s-ar putea sa inchei o afacere care ma va duce la faliment, azi am bani, dar maine s-ar putea sa imi dea medicul un diagnostic care ma va face sa imi cheltui toata averea si iata ca nimic din toate acestea nu sunt sigure, iar noi, in mod special crestinii, dar nu numai, trebuie sa fim constienti ca

 lucrurile trecatoare nu dau siguranta. 

Ceea ce da siguranta este o relatie cu Cel ce este vesnic!

Ceea ce da siguranta este ascultarea si pazirea invataturilor date de El! 

Am auzit despre atatia oameni care au fost in diferite functii, iar perioada cat au stat acolo si-au cladit un imens imperiu financiar, crezand ca dupa ce nu vor mai fi in pozitia respectiva, ei si familia lor vor fi  in siguranta, ori iata ca nu a fost asa, si cunoastem atatea cazuri.

Exemplu ne sta pilda din Luca 12 unde Isus spune: "....căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui", ori Cuvantul Domnului este "DA" si "AMIN".

Pana si marile puteri financiare ale lumii sunt zguduite si nu mai sunt in siguranta.

Cuvantul Domnului spune in acest verset, ATUNCI....VEI FI. 

Cand?

Cand increderea noastra este pusa in Hristos, cand eu sunt asezat in Hristos. 

Imi place indemnul ap. Pavel din Coloseni 3:

 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Ori ca viata noastra sa fie in siguranta, trebuie ca umblarea noastra, sa fie cu Domnul, nadejdea noastra sa fie pusa in Domnul, prioritatea noastra sa fie Domnul, cu alte cuvinte tot ce tine de vesnicie, ori ce este vesnic, daca nu DOMNUL?

Ps. 93 vorbeste de maretia LUI, EL care este din vesnicie Acelasi neschimbat:

Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.
Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie!
Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.
  Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării este Domnul în locurile cereşti.
Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.

 In ce ti-ai pus increderea? In lucrurile trecatoare sau in cele vesnice?

Vrei sa fi in siguranta? 

Cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. 

Prov 29:25
 

 

Hrana zilnica!

4 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.1-18
Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimii.

Este ca şi cum Domnul ne-ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: «Ţi-aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă?

 Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr-un pustiu, ca printr-un „pământ nesemănat" (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi"» (Apocalipsa 2.4).
„Vai", zice Domnul, „poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos" (v. 11 şi sf. v. 8)! 

Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te-ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta?

 Ce nebunie să-L părăseşti pe El, „Izvorul apelor vii" (v. 13), pentru a săpa „fântâni crăpate, care nu ţin apa" (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii...!

 „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou"; însă cine va bea din apa pe care i-o va da Isus „nicidecum nu va înseta niciodată" (Ioan 4.10,13,14).

Nevoie de discernamant!

Luna care tocmai s-a incheiat, biserica noastra a stat in post si rugaciune pentru ca Domnul sa ne dea discernamant spiritual in fata atator decizii si alegeri pe care le avem de luat. Discernamant fata de tot ceea ce apare inaintea nostra, cu-atat mai mult intr-o vreme ca acum cand abunda atata informatie si invatatura de tot felul. Doamne da-ne discernamant la fiecare!

Dar nu numai in luarea deciziilor avem nevoie ca Domnul sa ne dea discernamant, ci avem nevoie si in umblarea noastra pe acest pamant.

Poate ca de multe ori  ne punem intrebarea, "cum stiu daca umblu condus de fire sau condus de Duhul?"

Daca fiecare din noi ne-am face o cercetare am vedea ca uneori convingerile noastre ne inseala. 

Sub ce calauzire suntem? Sigur suntem sub calauzirea Duhului?

 In Galateni 5 sunt scrise toate faptele firii:

Si faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.

Daca le luam pe rand si am fi sinceri cu noi insine am vedea ca avem nevoie de pocainta.

Ne amagim ca nu facem pacate mari, insa in text vedem ca faptele firii nu sunt clasificate ca pacate in functie de gravitatea sau dimensiunea lor. Faptele firii, indiferent care sunt ele sunt socotite PACATE, pentru ca in continuare in Galateni 5 scrie,

"Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu"

  Socotim ca nu avem de-a face cu preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, uciderile, beţiile, dar ce facem cu vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele...?

Suntem noi oare sub calauzirea Duhului cand facem asemenea fapte?

Cei calauziti de Duhul sunt plini de: dragoste, bucurie, pace, îndelunga răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare a poftelor. 

Doamne iarta-ma ca de multe ori m-am amagit singura, crezand ca sunt calauzita de Duhul, insa facandu-mi o cercetare constat ca am nevoie de  pocainta.

Doresc ca roada Duhului sa fie in inima mea si sa umblarea mea sa fie calauzita de Duhul!