Sarbatoare la Elim-Valentin Popovici si fanfarele reunite din CHICAGO!

        Sambata desi nu este o sarbatoare anume, nu este nici zi  in care biserica este stransa la  partasie, dar totusi ne vom aduna pentru ca este o ocazie minunata de ne strange in jurul Cuvantului, si oridecate ori avem ocazia aceasta, nu putem sa spunem decat, "slava Domnului".

Asa ca, Biserica Penticostala Elim si toti cei care doresc sa ia parte alaturi de noi la aceasta bucurie sunt bineveniti, pentru ca vom avea un servici minunat in care fanfarele reunite din CHICAGO vor inalta imnuri spre slava Domnului.

                      

Mesajul din partea Domnului va fi adus de fr. Valentin Popovici. Imi amintesc ca eram copil cand seara de seara parintii ascultau predici la radio Monte Carlo,daca imi amintesc bine, nu as vrea sa fac o greseala, insa stiu ca fratele Pitt Popovici, fratele Alexa Popovici, si altii predicau Evanghelia. Eram copil, insa au ramas amintirile cu care am crescut.Fratele Valentin face parte din generatia oamenilor cu frica de Dumnezeu. Poeziile compuse de el au o valoare inestimabila. 

Sambata fratele Valentin Popovici va fi in mijlocul nostru, la biserica Elim.Cred ca are o varsta destul de inaintata, insa ne rugam inca de-acum ca Dumnezeu sa ii dea putere si sa se foloseasca de el.

Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Va asteptam cu drag!

Spune ca si David, "La Domnul găsesc scăpare"

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”?Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. 

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Psalmul 11

De cate ori nu am intalnit si noi "prieteni binevoitori" ca si "prietenii lui David, care au venit la el si i-au dat sfaturi?

Nu vi s-a intamplat niciodata, ca in deznadejdea in care v-ati gasit in loc sa primiti un cuvant de incurajare, a-ti primit doar cuvinte care v-au aruncat in disperare mai tare?

Cam asa au facut si acesti "binevoitori" cu David. Cu siguranta, David se gasea intr-o situatie dificila si in loc sa fie incurajat el a fost avertizat si sfatuit sa fuga. Ori David intreaba, cum puteţi să-mi spuneţi: „fugi..."

Desi i se aduc argumente si i se spune motivul pentru care e mai bine sa fuga,

" iată că cei răi îşi încordează arcul" si mai mult de atat ii anuleaza orice sansa de a crede ca v-a scapa, "David, se surpă temeliile...", David alege sa se increada in Domnul si refuza categoric. 

El spune, "La Domnul găsesc scăpare !"

Oare nu am fost niciodata si eu ca David? Oare nu ni s-a spus si noua niciodata, "nu mai este nici o sansa"?

Oh, sunt convinsa ca da, insa ma intreb oare am spus si eu ca David, 

"nu, nu ma sperii de nimic, eu aleg sa ma incred in Domnul"!?

Lui David i s-a spus fugi, iar David spune, "nu, nu fug"

David stia ca este in mijlocul unui test si stia ca Domnul il incearca, d-aceea el ramane tare ancorat in Domnul.

Inteleptul Solomon spune,"Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul"

Indiferent cat de tari sunt incordate arcurile si sagetile celui rau spre noi, noi trebuie sa ramanem ancorati in Domnul pentru ca este singura noastra sansa. 

El este scutul si taria noastra!

 El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina, spune psalmistul.

„El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

David incheie asa frumos acest psalm:

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Aceasta este garantia cea mai frumoasa, 

"intr-o zi Il voi putea privi fata in fata pe Dumnezeul in care am ales sa  ma incred"

Ce minunat!

Aceleasi cuvinte, dar cu alt efect!

Imi amintesc de o istorioara care s-a intamplat pe vremea lui Ceausescu. 

Care suntem nascuti mai demult, asta ca sa nu zic "care suntem  mai in varsta", stim ca la fiecare sarbatoare ne scotea la defilare. Asa era si sarbatoarea de 1 Mai.

Un muncitor, calm din fire,  participa la acest gen de defilari  in care trebuiau spuse diferite versuri rimate, insa scarbit de toate aceste parade, neavand alta forma de protest, a ales ca de fiecare data cand se intalneste cu sefii lui sa rosteasca aceste versuri, 

"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!".

Timpul trecea si omul spunea aceleasi cuvinte oridecate ori se intalnea cu sefii lui.Numai ca tonul cu care rostea aceste cuvinte, nu i-au facut rau ci din contra l-au ajutat sa obtina un servici deosebit de bun si bine platit.Tot auzindu-l sefii lui si admirandu-l cat este de fidel "partidului", l-au avansat.

Intrebat de unul din colegii sai cum a obtinut postul, omul mirat a zis ca nu stie.

"Nu am facut nimic", crede-ma, doar am zis aceste cuvinte:

"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!"

Mirat colegul sau, i-a urmat exemplul, si oridecate ori se intalnea cu "mai marii" fabricii respective, omul incepea a spune:

"Asta-i viata? Asta-i trai? Sa traiasca 1 Mai?"

Azi asa, maine asa, nu a durat mult pana cand a fost chemat in biroul directorului, unde venise si "alti invitati", si asa ca omul nostru in loc sa se aleaga cu o avansare a fost trimis la puscarie.

De ce? Pentru ca tonul sau era diferit de al celuilalt coleg.Erau aceleasi cuvinte, insa tonul cu care erau rostite era diferit.

De cate ori nu rostim cuvinte bune, cuvinte de incurajare pentru cei de langa noi, insa vedem ca in ciuda spici-lui tinut, lumea nu vrea sa primeasca  invatatura.

         Altii reusesc sa aduca la Hristos mii de suflete  si nu folosesc altceva decat aceleasi vorbe.

Cat de mult conteaza tonul pe care il ai atunci cand mustri pe cineva sau atunci cand il certi pentru anumite lucruri!

O Doamne da-ne te rog blandete in vorbire, in gandire si in tot ceea ce facem!

                                                                                                                                                      

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
Isaia 53.1-12
Acesta este pasajul «de neînţeles» pe care-1 citea, în carul său, famenul împărătesei Candace a etiopienilor, însă Filip, „începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus" (Fapte 8.27...). Şi pentru noi, tot aici se află începutul tuturor cunoştinţelor: în Isus Mântuitorul. Noi apucasem fiecare pe drumul neascultării lui (v. 6), dar Mielul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui, a urmat calea ascultării depline şi a supunerii totale. Pe această cale, El a fost dispreţuit, părăsit, asuprit, chinuit şi, în final, şters de pe pământ, de către oameni (v. 3,7,8). În acelaşi timp însă a fost rănit, zdrobit, bătut şi supus suferinţelor, de către Dumnezeu însuşi (v. 4,5,10). Cine va putea pătrunde vreodată infinitul acestei expresii: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească"? (v. 10). Neputinţele şi durerile noastre (v. 4 notă), fărădelegile şi nelegiuirile noastre (v. 5), păcatul nostru sub toate formele sale - de la cele mai subtile până la cele mai evidente - împreună cu toate consecinţele lor îngrozitoare: ce povară inexprimabilă a fost cea cu care S-a încărcat acest „OM al durerii"...!
Aceasta a fost munca sufletului Tău, scump Mântuitor! 

Dar dincolo de moartea la care Tu Te-ai dat de bunăvoie, Tu guşti de acum, din rodul suferinţelor Tale, bucuria de negrăit a iubirii împlinite, pentru totdeauna (Evrei 12.2).

"IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine, spune profetul Isaia.

 Doamne, cati nu isi doresc pacea?

Inca nu am cunoscut pe nimeni care sa nu-si doreasca pacea, insa stim ca pacea o primim doar dupa ce ne intalnim cu Hristos.

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, spune ap. Pavel. Ori daca Isus este pacea, este evident ca vom cunoaste pacea doar daca  ne vom intalni cu El. 

 Pacea este cel mai minunat si pretios lucru pe care il dobandim intalnindu-ne cu Isus, de-aceea este si cel mai greu lucru de mentinut. Acest lucru presupune "cunoastere".

Ca pacea sa ramana in mine, in casa mea, in viata mea, TREBUIE sa-L cunosc in adevar pe Dumnezeu.

Cum stiu ca Il cunosc?

Raspunsul il avem in 1Ioan 2:3,
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.

Intrebarea este "IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?

Ramane sa ne dam raspunsul fiecare...

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Isaia 52.1-15
Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune", vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.
În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată" mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L-a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L-a înălţat acum, L-a ridicat şi L-a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura"; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într-o cântare de biruinţă, pentru că II vor vedea faţă către faţă.

Pe malurile Dunarii!

In localitatea mea natala, localitate asezata in clisura Dunarii, la 10 km de orasul Moldova Noua, este un tanar profesor de lb. engleza cu un deosebit talent in arta fotografiei, Samy Copriva. Oridecate ori ne ia dorul pe noi cei care am plecat din locul natal, fie ca suntem in tara sau cei care sunt plecati in diaspora, stim ca Samy ne tine la curent cu poze din zona, si uite asa ne trece dorul de locul natal.

Asa ca, odata cu inundatiile din Serbia cand era Dunarea tulbure, a facut cateva fotografii frumoase si le-a postat sa le putem vedea.

Pozele sunt facute de pe dealurile din sat si se poate vedea malul sarbesc.

A venit vacantaaa...

Toti avem propriile noastre masini ale timpului.

Unele ne duc inapoi..si se numesc amintiri, altele ne duc inainte si se numesc visuri!

Uitandu-ma la nepotei mei, imi amintesc ca nu cu mult in urma, mergeam la serbarile copiilor mei la gradinita.Timpul trece cu o asa repeziciune incat nici nu imi dau seama. 

Eu ma vad (subliniez inca o data"eu ma vad") parca in aceeasi postura de mamica cu copii la gradi, insa nu realizez ca de fapt sunt nepoteii mei.

Ca sunt la scoala, ca sunt la gradinita, toti asteapta cu bucurie sa vina vacanta de vara. Ma uit la ei, chiar daca sunt la gradinita abia au asteptat sa vina vacanta, ca si cum "au tras in plug" intreg anul.

 Deh, acum mi-e usor sa vorbesc despre ei...de parca eu nu am fost la fel....!?

Oricum, a trecut si anul scolar 2014, a venit vara si copiii se bucura de o binemeritata vacanta.

Alaturi de doamna educatoare, cuminti in pozitii "ca la fotograf", au stat sa fie fotografiati.

Si pentru ca una din cele doua bunici lucreaza (adica eu), a trebuit macar bunica cealalta sa fie prezenta la serbarea nepoteilor.

Asa ca, fara sa stea mult pe ganduri si-au agatat ghizdanele in cui...si la joaca. Daca nu mergem noi la mare, am adus marea la noi, ca doar este vara.

Zambaretii mei....va iubesc!