O marturie extraordinara!

Astazi mi-a povestit o prietena si sora draga draga mie, cateva franturi din aceasta marturie.Am cerut sa imi trimita link-ul sa o pot vedea. Am postat-o, si initial am lasat aici sus loc sa spun cateva cuvinte.....dar dupa ce o voi asculta.

Acum ca am ascultat-o...nu pot decat sa imi sterg lacrimile....si sa spun:

CE MARE ESTI DOAMNE!!!

FITI BINECUVANTATE, SURORI DRAGI !

Hrana ta zilnica !

21 Aprilie
2 Samuel 12.1-12
„Să nu pofteşti soţia aproapelui tău", „Să nu comiţi adulter", „Să nu ucizi" spunea legea (Exod 20. 17, 14, 13). David, cel care în Ps. 19.7 avea să declare: „Legea Domnului este perfectă", a călcat succesiv trei dintre dispoziţiile ei. Cu toate acestea, conştiinţa încă nu i se trezeşte. Domnul trebuie să i-1 trimită pe Natan. Şi parabola impresionantă a mieluşelei furate, atât de potrivită pentru a putea pătrunde în inima unuia care odinioară fusese păstor, este pe punctul de a-1 ajuta să-şi evalueze grozăvia faptei sale. Însă David nu se recunoaşte imediat. Se arată fără milă faţă de omul bogat.

 Nu suntem şi noi la fel?

 Paiul din ochiul fratelui nostru nu ne scapă, în timp ce nu observăm deloc bârna care se găseşte într-al nostru (Matei 7.3). Astfel degetul lui Dumnezeu îi arată cu solemnitate: „Tu eşti omul acesta". Apoi trista afacere, ascunsă atât de atent, este, fără nici un menajament, pusă în lumină: «Tu ai făcut aceasta, aceea ...!» în final, pentru a ruşina inima lui David, Dumnezeu îi reaminteşte tot ceea ce harul Său făcuse pentru el. Era puţin oare? În cap. 7.19, David spusese contrariul. Cu cât am primit mai mult, cu atât mai puţin scuzabile sunt poftele noastre. Dar noi am primit şi mai mult!

La multi ani, iubita mea !!!

De fiecare data, in preajma lunii aprilie....are grija fiica mea sa imi aminteasca ....
"mami vine ziua mea"...si iata ca a venit. De fapt, nici una din zile nu sunt ale noastre, toate sunt ale DOMNULUI.

Imi amintesc, ca parca mai  ieri era...si scriam cateva randuri cu ocazia acestei zile...adica  20 aprilie...dar eram in 2012. Numai ca timpul trece atat de repede, exact asa cum scriam si ieri"ceasurile trec si se socot".
Imi iubesc copiii mult si ma bucur cu fiecare an ca devin mai maturi, desi, de fiecare data cand aduga ei unul ...eu simt ca pierd  unul.
Asa este si acum....fiica mea  aduga unul...eu pierd unul.Acesta este mersul vietii!

Acum....fetita mea de altadata, este o mamica fericita, cu un sot care o iubeste si  copii frumosi si sanatosi alaturi de ea.
De multe ori mi-am zis in sinea mea.....ca mai putea sa astepte....mai era timp....pentru a implini toate aceste lucruri.....Dar de fiecare data mi-a dat acelasi raspuns..."nu, imi pare rau, imi place acest rol de mamica"

 Astazi, cand implineste 24 de ani...nu pot decat sa Ii multumesc Domnului pentru fiecare an pe care i l-a daruit pana acum, Ii multumesc pentru sanatatea pe care i-a dat-o, si Ii multumesc pentru rabdarea pe care i-a dat-o fata de copiii ei.
Totodata Ii multumesc pentru indurarea Lui pe care si-a aratat-o fata de ea timp de 24 de ani, bunatatea cu care o intampina in fiecare dimineata si credinciosia  pe care si-o innoieste fata de ea in fiecare zori de zi.
Ma rog ca El  sa lucreze la inima ei, si anul care ii sta in fata, sa fie un an  in care, sa ia decizii importante in ceea ce priveste viata ei spirituala.
 Iubita mea...
Ma rog ca Dumnezeu sa iti insoteasca anii care vor urma, cu belsug de sanatate, binecuvantari si bucurii alaturi de cei dragi.

DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE, draga mea !

LA MULTI ANI !!!

Hrana ta zilnica !

20 Aprilie
2 Samuel 11.1-27
Cineva ar prefera să rămână la victoriile din cap. 10 şi peste ceea ce urmează acum să aştearnă un văl de tăcere; şi aceasta pentru că David suferă aici, din partea vrăjmaşului sufletelor noastre, cea mai crudă înfrângere a vieţii sale. Mai mult, acest trist episod reprezintă în Cuvântul lui Dumnezeu o avertizare solemnă pentru fiecare dintre noi. Chiar cel mai evlavios credincios posedă o inimă coruptă, larg deschisă pentru toate poftele şi de aceea trebuie să vegheze asupra porţilor acestei inimi rele, în special asupra ochilor lui. Această istorie tragică ni-1 arată pe un împărat devenind sclav: un sclav al propriilor dorinţe, înfăşurat în teribila strânsoare a păcatului. În loc să se afle pe câmpul de luptă cu oștile lui, David se relaxează la Ierusalim, plimbându-se fără ocupaţie pe terasa palatului său. Să nu uităm niciodată că lipsa de activitate sau lenevia multiplică pentru copilul lui Dumnezeu ocaziile de cădere.

 În condiţii de inactivitate, vigilenţa se prăbuşeşte inevitabil, iar diavolul, care niciodată nu pierde ocazia, ştie cum să exploateze avantajul. Să fim atenţi deci să ne umplem timpul cu o activitate folositoare.
David o ia pe soţia lui Urie şi, pentru a-şi acoperi păcatul, îl comite pe al doilea, urzind cu complicitatea lui Ioab moartea unuia dintre cei mai nobili şi mai devotaţi soldaţi ai săi.

Hrana ta zilnica !

19 Aprilie
2 Samuel 10.1-19
După exemplul lui Mefiboşet, care a acceptat harul imperial, iată istoria celor care nu-1 înţeleg şi care nu vor să-l primească.
David a arătat bunătate faţă de Hanun, căutând să-l mângâie. Tot aşa, astăzi, Domnul Isus doreşte să Se descopere oamenilor ca Acela care a purtat suferinţele lor şi care a luat asupra Lui durerile lor (Isaia 53.4). Poate exista o jignire mai mare decât să respingi o asemenea iubire? Cât de mult trebuie să-l fi jignit pe David insulta adusă slujitorilor lui!

 Dar în cât mai mare măsură este rănită inima desăvârşit de sensibilă a Mântuitorului, de dispreţul celor care zi de zi resping chemarea dragostei Sale (Ioan 5.40; Matei 22.6)!
A mai fost încă timp pentru Hanun şi pentru poporul lui să se smerească, atunci când au văzut ce situaţie rea produseseră. Experienţa Abigailei ne dă certitudinea că judecata pe care o meritau s-ar fi putut abate de la ei (1 Samuel 25). În loc să facă aşa, mândria oarbă a fiilor lui Amon îi duce la război deschis contra aceluia care le voise binele. Dar, pentru David, este ocazia unei noi victorii, şi mai glorioase decât cea repurtată în cap. 8, asupra lui Hadadezer şi a sirienilor care îşi uniseră forţele cu amoniţii.

„Ceasurile trec şi se socot”

Pe ceasul unei Biserici din Franţa, sunt scrise  urmatoarele cuvinte in limba latina:

 „ceasurile trec şi se socot”.

Biblia scrie in Romani 14:12 "Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu", iar in 1 Petru 4:5 sta scris: "Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii".

Socoteala despre sine inusi....!

Vom da socoteala despre timpul nostru, despre banii nostri, vom da socoteala despre vorbele spuse, faptele facute, intr-un cuvant vom da socoteala pentru  TOT.

Sincer...recunosc ca ma trec fiorii, pentru ca in toate domeniile nu voi putea da explicatii.

Pare atat de ciudat pentru unii  sa creada ca va trebui sa de socotela pentru fiecare secunda. Sunt convinsa ca nu constientizam acest lucru...ce inseamna sa justifici fiecare secunda.!!!

Se intampla ca merg in oras la cumparaturi, cheltui bani in diferite magazine...vin acasa  si la numai cateva ore daca imi fac repede un calcul sa vad pe ce am cheltuit...se intampla sa nu imi amintesc... mai ales daca nu sunt cheltuiti pe cumparaturi care sa fie in sacosa.

Oare tine-voi eu minte in ziua aceea, in ziua judecatii.....ce am facut azi?

Tine-voi eu minte oare ce am gandit sau ce am vorbit...?

Eu, nu voi tine minte....dar DUMNEZEU ISI VA AMINTI  CU SIGURANTA TOT.

Isi va aminti si ce am facut eu si ce ai facut tu, dragul meu !

Fiecare clipa petrecuta fara de folos, va trebuie sa o justificam!

Ce vom spune in ziua aceea?

Astazi in fata oamenilor cautam sa ne justificam in diferite situatii. Atunci cand facem diferite fapte, bineinteles nu placute inaintea Domnului, (insa de fiecare data faptele facute la intuneric, ies la lumina), si se intampla ca sa fim  descoperiti si chiar acuzati, incercam ....si poate ca pe o mare parte din oameni si reusim sa-i convingem,(nu pe toti)....dar cu atat mai mult, credem ca vom reusi pe DUMNEZEUL CERULUI, Cel care ne-a creat, Cel care ne stie si gandurile noastre ascunse?

....pe El nu reusim sa Il convingem. 

Nu vom reusi sa ne justificam faptele si gandurile noastre ascunse, nici acum...si nici in ziua judecatii.

Doamne, da-ne intelepciune sa credem, nu ceea ce spune omul.....ci doar ce scrie in Cuvantul Tau!
...si Cuvantul Tau spune clar, Eclesiastul 12:14

Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Da-ne pricepere sa stim a ne folosi cu folos, fiecare secunda din viata. Timpul, banii, gandul, vorbele, faptele noastre....totul si toate, sa Iti  fie supuse doar Tie, pentru ca CEASURILE TREC SI SE SOCOT!

O zi binecuvantata !

Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. 

 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? 

 Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele. El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.  

Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.

Psalmii 18:30-36

Hrana ta zilnica !

18 Aprilie
2 Samuel 7.1-13
Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Insă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David 1-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta „legea omului", să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).
Cu siguranţă, nu!

 Aceasta este un exemplu de „bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu", pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. 

În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). 

Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume, asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. 

Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!
Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos? Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.