Marturie: "Biruinta prin iertare"

    Atunci cand am inteles ca Domnul vrea mai mult de la mine, cand am inteles ca vrea sa-L cunosc in toata splendoarea Sa, atunci cand aveam nevoie sa vad puterea Sa la lucru,  prin semne si minuni, atat in viata mea cat si in viata celor de langa mine....am  ascultat chemarea Sa si am decis sa Il urmez. Am pus inaintea Domnului acest lucru cu post si rugaciune, si dupa cateva luni in care am asteptat, a venit o zi de duminica in care m-am rugat insistent sa imi dea in aceea zi raspunsul. Si cum Dumnezeu asculta rugaciunile facute cu sinceritate, raspunsul a venit printr-un frate care nici macar nu ma cunoastea, a venit la doar o ora si atat de direct incat in acel moment am ridicat mainile spre cer instantaneu si am multumit Domnului.Asa am decis sa merg acolo unde El avea un plan cu mine.

    Desi familia mea si eu am crescut in biserica  baptista, cu toate astea frecventam biserica penticostala, dar nu in mod regulat. Atunci cand mergeam in aceasta biserica, care mai tarziu avea sa devina pentru mine locul cel mai drag si binecuvantat pe care Dumnezeu mi l-a pregatit, aici, inca de la inceput am cunoscut o sora extraordinara, o sora pe care o apreciez foarte mult. Mi-a devenit  prietena si sora draga in Domnul, asa am cunoscut o parte din luptele cu care se confrunta si mai apoi am cunoscut biruintele pe care le-a avut cu Domnul. De asemenea oameni aveam nevoie langa mine si Domnul...MI I-A DAT !

    Asa cum fiecare avem  experienta reala a intoarcerii noastre la Domnul, astazi cu permisiunea ei, am hotarat sa scriu franturi din marturia ei. Sunt convinsa ca va incuraja pe cei care o citesc si ma rog ca Domnul sa lucreze si in viata altora cu putere.

   Sunt convinsa ca Dumnezeu va lucra, insa trebuie sa vada in noi dorinta sincera de a dori si noi acest lucru.

Cateva randuri -marturisire- al unui inceput pe calea biruintei care in dreptul meu a functionat in aspectul IERTARII  si nu numai,

 o aplicatie practica a ceea ce citim si invatam din Scriptura.

   Atunci cand pare ca totul s-a sfarsit, cand ai pierdut familia, casa, masina si locuiesti in casa socrilor tai in care ai investit bani, sotul te paraseste pentru alta femeie-divorteaza,socrii devin prieteni ai acelei femei si pot oricand sa te dea afara din casa lor, cand copilul se lasa in ultimul an de liceu de scoala, pe fondul problemelor familiale, ce ar mai ramane ? Sa-ti pierzi mintile ?  

   Se poate intelege ca locuind acolo si cu persoane de acum straine dintr-o data, dupa 17 ani de casnicie, au urmat lovituri, confruntari, au urmat cateva batalii pierdute, 2 ani si jumatate de plans aproape zilnic, in afara de durere nu mai simteam nimic, pana intr-o zi cand am zis:Doamne,Cuvantul Tau spune altceva!!!

    Am strans credinta,vointa in inima mea si am hotarat sa aplic ceea ce citeam, sa practic, sa traiesc potrivit  Cuvantului Sau!!!

    De atunci lucrurile au luat o alta intorsatura in viata mea - un inceput pe calea biruintei- si parca mi-am castigat acel bilet de calatorie (iesire) din acea vale in care ma aflu de aproape 5 ani.

 Ultimele 2 luni de viata, soacra mea le-a petrecut in spital pe fondul unei suferinte, iar eu am fost alaturi de ea si am ajutat-o cum am putut mai bine, asa cum ma invata Cuvantul Domnului, in Romani12:21...."biruie raul prin bine"....Cu ea la spital si cu socrul meu acasa pentru ca si el avea nevoie de ajutor.

    Am experimentat acea bucurie pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand  afli si cauti voia Lui, acordand iertare, ce pentru mine a insemnat eliberare, instalarea bucuriei si a pacii in mijlocul furtunii.

   Laudat sa fie Domnul!

Atitudinea si comportamentul meu a fost socant pentru familia lor, prieteni de ai lor, vecini care cunosteau situatia, dar si dintre cei care ma cunosteau pe mine.

    Pentru ca bucuria  iertarii sa fie deplina si beneficiile ei, Domnul mi-a acordat un bonus si anume: sa aud din gura sotului meu(inaintea Domnului este inca sotul meu- pe acte suntem divortati) urmatoarea afirmatie ..."daca nu erai credincioasa nu faceai ce ai facut pentru mama mea".... ba mai mult de atat, nasa sotului meu si prietena soacrei mele a facut urmatoarea afirmatie...

"mi-a dat o lectie sa nu mai judec pe nimeni in viata mea"...

   Ii multumesc Domnului ca mi-a dat taria sa pot  fi .... "sarea si lumina pamantului "....asa cum El ne invata in Matei 5:13-14 sa aud aceste afirmatii de la persoane la care te astepti cel mai putin si in mod special a sotului meu, in privinta caruia nu odata m-am intrebat : oare, cum ii va capta Domnul atentia?  Ulterior am aflat ca relatia sotului meu cu acea femeie este deja consumata insa mai este un drum de parcurs….. atat pentru mine cat si pentru el…… inca pasim pe cai diferite pentru a avea acea casa zidita pe stanca la care cred din toata inima ca Domnul lucreaza!

    Desigur ca astept biruinta deplina si implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu in viata mea si a familiei mele in privinta careia nu mai am nici o indoiala ca o va face, mai am de castigat batalii, insa El are ultimul cuvant in toate si ma incred in modul Lui minunat de a lucra.

    In speranta ca va aduce bucurie si motivatie altor suflete .....va doresc : 
 Multa binecuvantare !

Nu imi ramane decat sa spun: Domnul sa te binecuvinteze, prietena mea draga, Corina!

Hrana ta zilnica !

16 Aprilie
2 Samuel 7.18-29
David dorise să facă ceva pentru Domnul. Dar răspunsul divin a fost: «Eu sunt acela care am făcut totul pentru tine». Iată lecţia pe care fiecare dintre noi se cuvine s-o înveţe.
Dumnezeu însuşi a preluat deplina responsabilitate pentru mântuirea noastră, pentru odihna noastră şi pentru tot ceea ce priveşte viitorul nostru (v. 19). Minunate planuri la care n-am avut nici o contribuţie! „Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!" (Romani 11.33).

 Cu adevărat, aceasta nu este „legea omului"! (v. 19).
Apoi ce-i mai rămâne lui David să facă? Simplu, să-I mulţumească lui Dumnezeu. În prezenţa divină, împăratul intră, se pleacă şi adoră întocmai cum credinciosul poate face astăzi în adunarea celor răscumpăraţi, în jurul Domnului, cu siguranţa liniştită că este îndreptăţit să se afle acolo şi să se bucure deja de această odihnă divină. „Cine sunt eu ... şi ce este casa mea?" (v. 18). Nici David, simplul păstor (v. 8), nici Israelul scos din Egipt (v. 6) n-au vreun merit al lor sau vreun drept să ocupe o asemenea poziţie!

 Numai harul i-a „adus până aici" pe David şi pe poporul său (v. 18). Rugăciunea împăratului, expresie a comuniunii perfecte, se rezumă astfel: „... lucrează cum ai spus! Şi mărit să fie Numele Tău pentru totdeauna" (v. 25, 26). In momentul acesta particular am pune în mod fericit Psalmul 23 pe buzele lui, în special v. 5 şi 6.

Hrana ta zilnica !

2 Samuel 6.1-17
15 Aprilie
„Când îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el" (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia într-un simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde să-Şi plece capul.
David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: «Mi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăi».
Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

De ce traiesc...?

Cand vad atatea in jur, cand vad atat indolenta fata de tot ceea  ce Dumnezeu a lasat in jurul nostru, cand vad atatea si atatea ...de multe ori m-am intrebat, care este scopul unor oameni de acest fel ? Pentru ce traiesc pe pamant? Iata ca pastorul Vladimir Pustan a avut cateva cuvinte referitoare la aceasta intrebare si  toate acestea le-am citit pe http://www.ciresarii.ro/

................................

Ca să-i fac umbră. Ca să aibă cine tăia frunză la câini. Ca să consum alcoolul produs în distilerii, salamul produs în carmangerii și aerul bun produs de pădurile tăiate.

Ca să aibă cine merge la școală, facultate, mall. Ca să aibă pământul omul potrivit pentru a lăsa în urmă, în văi și munți PET-uri, cutii de conserve și pahare de unică folosință.

Tata a zis că am venit pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.

Atunci înseamnă că trăiesc ca să aibă cine munci pământul acesta. Și apoi cine muri. Până la urmă,  învinge pământul. Dacă e doar atât înseamnă că nu sunt cu nimic superior bernardului Barry. Și el va îngrășa pământul într-o zi.

Eu zic că am fost creat ca să aibă pe cine iubi Dumnezeu. De nu eram eu nu avea cui îi zice El: ”Te iubesc cu o iubire veșnică”. Nu contează cât de bun sunt sau cât de rău, El mă iubește pentru că nu poți trăi fără să iubești. Chiar dacă ești Dumnezeu.

Trăiesc pe pământul acesta ca să aibă cine-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa, cugetul și lacrima. De nu L-am iubi noi ar râmăne neiubit. Îngerii nu pot iubi pentru că sunt un fel de mașini.

Trăiesc pe pământ ca să le spun și altora de bunătatea lui Dumnezeu. Sunt mântuit pentru a sluji. Adică să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Trăiesc pe pământ ca să aibă cine pleca în cer. Pământul pentru mine nu-i decât un mare aeroport. Atunci începe să mi se pară chiar frumos.

Iubiți pământul că-i trecător. Ca voi…

V l a d i m i r _ P u s t a n – ciresarii.ro

Hrana ta zilnica !

14 Aprilie
2 Samuel 6.12-23
Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi familiei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură constantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor întârzia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.
Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chivotul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia imperială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).
„Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras" (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închinarea celui credincios. Amândouă provoacă dispreţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. 

Lumea apreciază pompa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se smerească, să se arate „şi mai de nimic" (v. 22), pentru ca privirile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Domnului Isus (compară cu Ioan 3.30).

Ti-ai asigurat o casa in cer !

Tot mai multi oameni sunt preocupati sa isi faca o casa. Ieri discutam  cu cineva care isi facuse o casa frumoasa, dar printre altele imi spunea ca lunar isi plateste chiria....si nu intelegeam.De fapt creditul din banca, rata lunara pe care o are timp de  25 de ani, este chiria.

Si are dreptate, pentru ca abia dupa 25 de ani intra in posesia ei de fapt.

Calculand de fapt, anii pe care ii are, plus cei 25 de ani cu credit....constat ca va fi in pragul pensiei.De fapt, se sacrifica, si nu numai el, ci multe persoane in aceeasi situatie...pentru a-si face un confort deosebit de care sa se bucure doar cativa ani....si cine stie...poate nici nu apuca sa se bucure, pentru ca ziua de maine nu este a noastra, spune Biblia.

Stateam si ma gandeam....pentru cativa ani, ca sa o ducem bine...ne silim sa facem tot ce ne sta in  putinta. Acuma nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu e rau sa iti faci o casa, si din pacate astea sunt conditiile la noi in tara, si nu numai, poti face ceva doar cu ajutorul ratelor, dar ideea este alta. 

Cat ne silim sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne asigura tot confortul pentru viata vesnica?

Viata de aici este o secunda in comparatie cu vesnicia care ne sta in fata. Cred ca cereasca casa pe care o putem  mosteni ar trebuie sa fie preocuparea noastra.Tot ce este aici vom parasi in curand....vesnicia ne sta in fata.

Isus spune:"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan14:2

Fiecare avem pregatit un loc, depinde insa de noi ce facem, cum traim, ca sa putem mosteni acest loc.

Iti  stau in fata doua drumuri, calea ce duce in iad sau drumul ce duce la cer.

Iti sta in putere sa decizi azi, ce alegi?

Spune DA lui ISUS si vei fi salvat!

Nu vreau sa te pierd, caci prea mult te iubesc!

Aseara am ascultat o cantare care mi-a placut mult....mi-a placut incat am adormit cu ea...si m-am trezit tot cu ea.

 Stiu ca fratii de la Toflea, cei care o canta, nu sunt pe gustul profesionistilor sau  asa zisilor "artisti crestini", dar sa nu uitam Domnul are nevoie de slujitori si nu de artisti.

Talente avem, destule...din pacate credinta prea putina.

Imi amintesc de un verset din Matei 19:30

Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Ma simt ca o frunza.. purtata de vant..
Ca o trestie franta..pe malul unui lac..
Ca un muc..care abia mai fumega..
Dar fara Domnul..mult, mult prea sarac..
Furtuna e mare iar barca..mi-e inecata..
Nu mai pot vasli..as vrea, sa ajung la mal..
Ma uit in jurul meu si vad, doar barci scufundate..
Mai vino odata, sa nu ma pierd in lac..

/Mai trimite-mi Doamne /x3
Incurajari…
Ca mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare..
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc..

Nu strig fiul lui David, ai mila de mine..
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime..
Nu-s femeia, Cananeanca, cea din scripturi..
Sa cer de la tine, doar faramituri..
Sunt un simplu calator, spre tara mea..
Sunt un copil, fara de-ajutor..
Tu Esti Tatal meu, Tu Esti Mama mea..
Ma incred in Tine, din tineretea mea..
 

/Mai trimite-mi Doamne /x 3
Incurajari…
Ca mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare,
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc…

Hrana ta zilnica !

13Aprilie
2 Samuel 6.1-11
Primul gând al lui David la inaugurarea împărăţiei se îndreaptă spre chivotul Domnului. El mobilizează treizeci de mii de oameni, elita lui Israel, de data aceasta nu pentru o bătălie, ci pentru a escorta chivotul într-un mod demn, până la Ierusalim. 

Oricâtă onoare am acorda Persoanei Domnului Isus, nu este niciodată prea mare. Numai că acest omagiu şi această închinare trebuie să I le aducem într-un fel înţelept şi în ascultare. Potrivit dispoziţiei divine, chivotul ar fi trebuit purtat pe umeri (Numeri 7.9); însă David şi poporul n-au ţinut cont de aceasta. În opinia lor, un car nou, asemenea celui folosit mai înainte de filisteni în ignoranţa lor, servea mult mai bine scopului lor.

 Nu era mai practic aşa, decât să-1 transporte pe jos? 

Şi iată că Uza, care a atins chivotul, este rupt pe loc! Ce consternare!

 Noi nu l-am fi considerat atât de vinovat. Dar a fost vinovat! Dumnezeu a vrut să ne facă pe noi, ca şi pe David, să înţelegem cât de grav este să înlocuim învăţătura şi îndrumările Sale cu propriile noastre bune intenţii, în special acolo unde este implicată închinarea şi adorarea.

Amară întrerupere a acestei frumoase ceremonii! David, iritat şi înfricoşat în acelaşi timp, schimbă destinaţia chivotului şi pierde astfel o binecuvântare de care se va bucura, în schimb, familia lui Obed-Edom.