Marturie: "Biruinta prin iertare"

    Atunci cand am inteles ca Domnul vrea mai mult de la mine, cand am inteles ca vrea sa-L cunosc in toata splendoarea Sa, atunci cand aveam nevoie sa vad puterea Sa la lucru,  prin semne si minuni, atat in viata mea cat si in viata celor de langa mine....am  ascultat chemarea Sa si am decis sa Il urmez. Am pus inaintea Domnului acest lucru cu post si rugaciune, si dupa cateva luni in care am asteptat, a venit o zi de duminica in care m-am rugat insistent sa imi dea in aceea zi raspunsul. Si cum Dumnezeu asculta rugaciunile facute cu sinceritate, raspunsul a venit printr-un frate care nici macar nu ma cunoastea, a venit la doar o ora si atat de direct incat in acel moment am ridicat mainile spre cer instantaneu si am multumit Domnului.Asa am decis sa merg acolo unde El avea un plan cu mine.

    Desi familia mea si eu am crescut in biserica  baptista, cu toate astea frecventam biserica penticostala, dar nu in mod regulat. Atunci cand mergeam in aceasta biserica, care mai tarziu avea sa devina pentru mine locul cel mai drag si binecuvantat pe care Dumnezeu mi l-a pregatit, aici, inca de la inceput am cunoscut o sora extraordinara, o sora pe care o apreciez foarte mult. Mi-a devenit  prietena si sora draga in Domnul, asa am cunoscut o parte din luptele cu care se confrunta si mai apoi am cunoscut biruintele pe care le-a avut cu Domnul. De asemenea oameni aveam nevoie langa mine si Domnul...MI I-A DAT !

    Asa cum fiecare avem  experienta reala a intoarcerii noastre la Domnul, astazi cu permisiunea ei, am hotarat sa scriu franturi din marturia ei. Sunt convinsa ca va incuraja pe cei care o citesc si ma rog ca Domnul sa lucreze si in viata altora cu putere.

   Sunt convinsa ca Dumnezeu va lucra, insa trebuie sa vada in noi dorinta sincera de a dori si noi acest lucru.

Cateva randuri -marturisire- al unui inceput pe calea biruintei care in dreptul meu a functionat in aspectul IERTARII  si nu numai,

 o aplicatie practica a ceea ce citim si invatam din Scriptura.

   Atunci cand pare ca totul s-a sfarsit, cand ai pierdut familia, casa, masina si locuiesti in casa socrilor tai in care ai investit bani, sotul te paraseste pentru alta femeie-divorteaza,socrii devin prieteni ai acelei femei si pot oricand sa te dea afara din casa lor, cand copilul se lasa in ultimul an de liceu de scoala, pe fondul problemelor familiale, ce ar mai ramane ? Sa-ti pierzi mintile ?  

   Se poate intelege ca locuind acolo si cu persoane de acum straine dintr-o data, dupa 17 ani de casnicie, au urmat lovituri, confruntari, au urmat cateva batalii pierdute, 2 ani si jumatate de plans aproape zilnic, in afara de durere nu mai simteam nimic, pana intr-o zi cand am zis:Doamne,Cuvantul Tau spune altceva!!!

    Am strans credinta,vointa in inima mea si am hotarat sa aplic ceea ce citeam, sa practic, sa traiesc potrivit  Cuvantului Sau!!!

    De atunci lucrurile au luat o alta intorsatura in viata mea - un inceput pe calea biruintei- si parca mi-am castigat acel bilet de calatorie (iesire) din acea vale in care ma aflu de aproape 5 ani.

 Ultimele 2 luni de viata, soacra mea le-a petrecut in spital pe fondul unei suferinte, iar eu am fost alaturi de ea si am ajutat-o cum am putut mai bine, asa cum ma invata Cuvantul Domnului, in Romani12:21...."biruie raul prin bine"....Cu ea la spital si cu socrul meu acasa pentru ca si el avea nevoie de ajutor.

    Am experimentat acea bucurie pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand  afli si cauti voia Lui, acordand iertare, ce pentru mine a insemnat eliberare, instalarea bucuriei si a pacii in mijlocul furtunii.

   Laudat sa fie Domnul!

Atitudinea si comportamentul meu a fost socant pentru familia lor, prieteni de ai lor, vecini care cunosteau situatia, dar si dintre cei care ma cunosteau pe mine.

    Pentru ca bucuria  iertarii sa fie deplina si beneficiile ei, Domnul mi-a acordat un bonus si anume: sa aud din gura sotului meu(inaintea Domnului este inca sotul meu- pe acte suntem divortati) urmatoarea afirmatie ..."daca nu erai credincioasa nu faceai ce ai facut pentru mama mea".... ba mai mult de atat, nasa sotului meu si prietena soacrei mele a facut urmatoarea afirmatie...

"mi-a dat o lectie sa nu mai judec pe nimeni in viata mea"...

   Ii multumesc Domnului ca mi-a dat taria sa pot  fi .... "sarea si lumina pamantului "....asa cum El ne invata in Matei 5:13-14 sa aud aceste afirmatii de la persoane la care te astepti cel mai putin si in mod special a sotului meu, in privinta caruia nu odata m-am intrebat : oare, cum ii va capta Domnul atentia?  Ulterior am aflat ca relatia sotului meu cu acea femeie este deja consumata insa mai este un drum de parcurs….. atat pentru mine cat si pentru el…… inca pasim pe cai diferite pentru a avea acea casa zidita pe stanca la care cred din toata inima ca Domnul lucreaza!

    Desigur ca astept biruinta deplina si implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu in viata mea si a familiei mele in privinta careia nu mai am nici o indoiala ca o va face, mai am de castigat batalii, insa El are ultimul cuvant in toate si ma incred in modul Lui minunat de a lucra.

    In speranta ca va aduce bucurie si motivatie altor suflete .....va doresc : 
 Multa binecuvantare !

Nu imi ramane decat sa spun: Domnul sa te binecuvinteze, prietena mea draga, Corina!