Versetul zilei

18 martie 2013

Hrana ta zilnica !

18 Martie
1 Samuel 20.5-23

Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare" (Proverbe 17.17). Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.
Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).
Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să
vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-1 numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor. Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

17 martie 2013

Invitatie-Gabi Zagrean

O noua zi de har, o noua binecuvantare !
De fapt, fiecare zi alaturi de Domnul este o zi nemeritata de noi, dar binecuvantata de EL.
Astazi din nou va fac o invitatie, de a fi alaturi de noi si invitatul nostru
 Gabi Zagrean.

Dumnezeu vrea sa cerceteze inimi in continuare, vrea sa vindece atat trupul cat si sufletul, vrea sa elibereze si sa mantuiasca ce este pierdut.
Incepand cu ora 18, azi 17.03.2013 puteti participa la serviciul divin din Biserica Penticostala Elim Timisoara sau puteti urmari live pe http://www.elim.ro/
Va asteptam cu drag si Domnul sa dea har !

Hrana ta zilnica !

17 Martie
1 Samuel 19.19-24; 20.1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-1 pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.
Astfel David trebuie să părăsească totul - cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-1 aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei. Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici!
 Profitaţi de experienţa lor! 
Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

16 martie 2013

Umblati dupa indemnurile Duhului !

M-am pus sa citesc un cuvant de dimineata, si Duhul lui Dumnezeu mi-a  atras atentia asupra unui verset.
"În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu" 
Romani 8:5-8

Atat de simplu ne putem da seama daca suntem sau nu copii nascuti din Dumnezeu.Preocuparea noastra de zi cu zi, arata spre cine avem inclinatie.
Atunci cand Duhul iti atrage atentia ca a trai o viata in pacat, si cand spun asta ma duc la Galateni 5: 19-21, suntem oameni condusi de firea pamanteasca. Poate multi vin si spun,
"o dar,  eu nu fac nimic din toate astea". Sunt multe fapte pe care Biblia le condamna si le declara pacat, chiar daca  noi le consideram poate "defecte" si ca atare  gandim ca nu sunt pacate. Daca  cautam in Scriptura, faptele firii nu sunt doar in Galateni, ci Cuvantul lui Dumnezeu ne arata in multe carti ale Scripturii ce fapte sunt urate de Domnul.
Apocalipsa 22:15
Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
 Efeseni 4:31
Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Iacov 1:21
De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
Asadar, fapte marunte , defecte minore pentru noi, dar pentru Dumnezeu sunt PACAT.
In schimb aceste lucruri marunte ne pot desparti, de Dumnezeu.
Cei ce umbla dupa lucrurile firii.....sunt pamantesti !
Cei ce umbla dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrururile Duhului !
 Ce te preocupa mai mult? Alergi mai mult dupa lucrurile pamantesti?
Care este prioritatea vietii tale? Te straduiesti sa iti zidesti o casa cat mai frumoasa aici pe pamant sau lucrezi si pui caramida la casa in care vei locui in vesnicie?
Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu.
Doamne, indura-te de noi si da-ne intelepciune sa devenim prieteni ai tai si nu vrajmasi, pentru ca noi vrem sa fim pe placul Tau.

BICIUL DE FOC AL PAPEI !

Intr-adevar mesajul Papei un adevarat bici !

Predică uluitoare a noului Suveran Pontif. Aşa ceva nu s-a mai auzit la Vatican!

Autor: Adrian Patrusca, publicat in Evenimentul Zilei
La 24 de ore după ce a fost ales, în aceeaşi Capelă Sixtină, noul Papă a condus o slujbă în faţa cardinalilor, în care a trasat liniile de forţă ale pontificatului. Momentul-cheie a fost predica, rostită într-o italiana foarte simplă şi accesibilă. Un document cu atât mai important, cu cât Papa a transmis un semnal puternic, refuzând să citească textul pregătit de secretarul de Stat.

Este prima predică rostită în calitate de Suveran Pontif şi de aceea trebuie considerată ca fiind piatra de temelie pe care Papa Francisc îşi va construi pontificatul. Cu atât mai mult cu cât ea a fost una spontană.
Evident, apreciază observatorii de la Vatican, va trebui să aşteptăm, pentru confirmarea primelor impresii, predica de la marea mesă a întronizării sale, care va avea loc marţi, în Piaţa San Pietro. Sunt însă câteva impresii puternice lăsate de prima predică. Noul Papă a impus un stil nou şi direct.
 
Ca  un simplu preot   Primul element - FORMA: Papa nu a rostit predica din scaunul de Episcop al Romei, un loc care simbolizează puterea sa, aflat chiar în centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot.
Pe FOND, mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima temă a fost cea a "mişcării" care caracterizează Biserica. Noul Papă vede trei direcţii: "a călători" (caminare), "a zidi" şi "a mărturisi".
"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".
Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".
"Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se surpă, fără consistenţă".
Liniștea grea a cardinalilor
Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!"
O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale, obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească.
Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".
Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos, dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui Dumnezeu".
Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în faţa întregului cortegiu al cardinalilor!
Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"

Hrana ta zilnica !

16 Martie
1 Samuel 19.1-18

Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!
Dacă îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).
Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată!
 Chiar în momentul în care David este ocupat să-1 învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psalmului 59).. Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.
David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

15 martie 2013

Sufletul tau mai are bucurie ?

"Da-mi iarasi bucuria", e mesajul unei cantari care se canta in adunarile noastre.
De obicei in rugaciunile noastre aducem inaintea Domnului multe cereri. Cerem Domnului sanatate, cerem sa ne mareasca credinta, cerem sa ne poarte de grija atat noua cat si copiilor nostri, cerem mantuirea celor dragi, cerem iertare...si multe alte dorinte avem, dar prea putine rugaciuni, chiar foarte rare, in care safi auzit ca se cere " Doamne da-ne, BUCURIE".
Stateam si ma gandeam azi la acest lucru si la importanta bucuriei din inima.
Nimic nu este mai minunat decat sa traiesti cu aceasta bucurie in inima si sa simti multumirea in suflet.Discutam de dimineata  cu cineva la telefon si printre altele, spuneam cat de important este sa fii bucuros.
Dar cum sa fii bucuros intr-o lume atat de trista si plina de probleme?
Avem atatea lucruri in jurul nostru, avem de toate si totusi fata multora e schimonosita de tristete si suferinta sufleteasca. Avem case mari si nu mai reusim sa ne bucuram de ele, avem copii scolarizati la tot felul de facultati, si nu ne bucuram de ei, avem confort si nu gasim fericire in el, avem bani si  nici macar acestia nu ne aduc satifactii, avem de toate si nu suntem impliniti.
Este importanta bucuria....?
O, da ! Prefer o camaruta dar sa fiu bucuroasa, prefer o salata in locul unei bucati de carne, dar sa am liniste in familie, prefer o bluza poate mai demodata, dar sa fiu fericita, prefer mai saraca, dar sa fiu cu Domnul.
Cunosc cazuri in care financiar o duc mai bine, dar sufletul lor plange, pamanteste sunt impliniti, dar inima le este zdrobita.
Bucuria este una din binecuvantarile Domnului, dar ca sa beneficiem de aceasta binecuvantare trebuie sa implinim una din conditii:
  • "Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie"
 Iov  36:11
Domnul poate sa redea bucuria acolo unde a disparut.
  • "Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura"
 Psalmii 51:8
Acolo unde este bucurie, slujirea si inchinarea noastra fata de El va fi facuta tot cu bucurie.
  • "Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui"  
Psalmii 100:2
NU este nimic mai minunat, decat sa ai bucurie in suflet, si doresc ca Domnul sa dea tuturor pace, liniste si bucurie!

Hrana ta zilnica !

15 Martie
1Samuel 18.10-30

Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-1 ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-1 omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scriptura numeşte „calea lui Cain" (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare" (Geneza 4.5) ... şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelozia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor 
(Iacov 3.14; 4.1).
Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-1 facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-1 face să se teamă: „Domnul era cu el” (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că „Tu eşti cu mine", va confirma David în Psalmul 23.4.
Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-1 poate da 
(2 Tim. 4.17)?